Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru POATE
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 1488 pentru POATE.
Mihail Kogălniceanu - Fiziologia provincialului în Iași
... de Jos, care a fost în Iași de douăsprezece ori și în fieștecare oară a șezut câte douăsprezece săptămâni, nu se poate socoti de provincial. În atâta petrecere în clima capitaliei el și-a pierdut caracterul primitiv, prostia de ținutaș. Adunarea noastră l-a ... urmare, cum s-ar zice, nu-i nici copou, nici ogar. Asemene acel ce are mai mult duh decât șase capitaliști de rangul lui nu poate fi numit provincial. Geniul nu este lipit locului; el zboară peste deșărtăciunile și dobitociile ținuturilor; mintea sa îl face locuitor al lumii civilizate și, orișiunde ... mie de raze. Atunce inima-i zvâcnește, mai că-i sare din loc, pulsul său bate o sută douăzeci de ori pe minut; nu se poate ținea în trăsură, mai că-i vine să sară jos și, în entuziasmul său, strigă: "În sfârșit, iată-mă în cel mai frumos oraș al ...
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Letopisețele Țării Moldovei
... ni erau mai plăcute, șterse. Într-un asemenea timp, limanul de mântuire, altarul de răzimat pentru noi este studiul istoriei, singurul oracol care ne mai poate spune viitorul. Acest mare adevăr îl simțesc mai cu deosebire națiile civilizate. Noi vedem că la dânsele istoria singură a moștenit tot interesul ... mă bucur cu răsplătirea cea mai frumoasă ce o puteam aștepta: astazi istoria țării mele, cuprinsă mai înainte în câteva manuscrise pe care timpul și poate și reaua-vroință din zi în zi le împuțina, nu mai este în pericol de a pieri; invenția lui Gutenberg, înmiind-o, a ... nu pot decât a o pierde sau cel puțin a o compromite. Țara noastră nu prin grabnice și zgomotoase schimbări se poate ridica. Reformele blânde și graduale, îmbunătățirile serioase, răspândirea instrucției publice, respectarea dreptului tuturor claselor , îndreptarea moravurilor în familie, întărirea, statornicirea și respectarea puterii ocârmuitoare, ca ...
Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi
... societății românești curge în prestissimo. Totul în ea se învechește cu o iuțeală straniu distrugătoare de valori. Iar Moldova a rămas până azi, poate numai până ieri, provincia conservării elegante. Sfioasele umbre ce joacă în romanul acesta ne apar desigur familiare nouă, moldovenilor; ne apar însă ca amintiri de ... Deoarece mă aflu printre acești din urmă, încerc a explica generațiilor ultime de tineri, îndeosebi celor nemoldoveni, substanța acestei cărți, care lor le poate apărea ermetică. * * * Meșteșugit se conturează filigrana psihologică a dlui Ibrăileanu. Avem în față iscusința pe care numai maturitatea desăvârșită, nutrită în pasionată meditare ... este un maistru ceasornicar, aplecat cu îndărătnicie asupra sistemelor chinuitoare din care-i este alcătuit sufletul. Atât de completă îi este expunerea, încât ușor se poate demonstra cuprinsul intim al cărții prin citate textuale. Mă tem însă că deloc nu-mi va fi ușor a manopera potrivit lumina, pentru ...
Titu Maiorescu - Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare
... cu părerile altora despre înțelepciune decât cu îns[...]nțelepciunea. La noi, ce e drept, se scrie mai puțin, dar tot se scrie câte ceva; și poate nu se va găsi de prisos ca să ne întrebăm odată într-un mod mai general: pentru ce scriem? Scriem pentru a ne ... spărgând marginile spațiului și momentului, tinde a străbate în depărtarea locurilor și în viitorul timpurilor. Dar ce idee merită această transformare? Ce simțire poate fi menită a ieși din marginea mai firească a simplului grai și a se răspândi într-un popor întreg ... semnul hotărâtor al celor chemați! Măsurată la această scară, cea mai mare parte a literaturii zilnice nici nu merită să existe, nici nu poate exista; și dacă se pare astăzi a fi, se vede mâine că nu este și rămâne ca cum n-ar fi fost. Să ... Ce frunte trebuie să aibă un autor când scrie și tipărește asemenea absurdități! Și cum trebuie să fie capul și inima unui om care se poate uita cu plăcere la astfel de emanațiuni ale spiritului său!“ etc. Însă după vreo patru-cinci ani Moritz însuși ajunge a fi ...
Constantin Stamati-Ciurea - Sofia Karpov
... mari și frumoși scânteiau. — De spete afară? strigă ea... Apoi voi ieși ca să mă întorc iarăși și iarăși... — Liniștește-te, fiica mea, poate că așa nu se va întâmpla, dar orișicum, nu trebuie să zădărâm mânia acestor puternici, care pot să ne nimicească sub picioarele lor, ca pe ... nu pot să te las să degeri de frig. Dar să lăsăm aceste; tu te culcă, iar eu mă duc să caut în ruina megieșă, poate că voi găsi vreun capăt de lemn tăciunit. — Dumnezeule! strigă bătrâna sărind de pe scaun, ce ți-a trecut prin minte? E ...
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... după socotința mea, răcoarea dimineții; căci, deși în iulie, dimineața din ziua de șase era totuși destul de rece; ei dormeau duși și se legănau poate în visuri fericite; noi însă, și mai cu seamă eu, fără respect pentru toate aceste nimicuri și fără nici o ceremonie, mă apropiai de dânșii ... în sufletul lui a fost, desigur, mai iute decât fulgerul; destul că, cu niște ochi de două ori mai mari decât cei ce poate-i avea de obicei, cu o față lungă și speriată și neputându-se lămuri de unde și cum răsărisem noi așa ca din pământ, se ... afle tot de la preot dacă aveam pașapoarte în regulă. Acesta dete din umeri și-i răspunse foarte serios și cam îngrijit: — Știu eu? Poate că sunt niște scăpați de la vreun arest; ar fi bine să cauți a te încredința și cu atât mai mult, cu cât ... foarte atingător lucru să vezi cu câtă bunăvoință și cu câte jertfe chiar se îndeplinesc datoriile ospitalității în aceste schituri locuite de câteva femei sărmane. Poate că adevăratele învățături evanghelice au și ele cuvântul lor, în aceste locuri, cel puțin. Furăm deci cu mare dragoste ospătați și găzduiți până a ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... Cumpenind cu filosoficească Minte tot lucru cum să cuvine, Ne vom dovedi că fieșcare Chip dintr-este folosul său are. Și de la-împrejurări fieșcare Poate să capete schimosală, Apucând lăturișă cărare De la scoposul și-întia tocmeală; Deci nu să poate zice nici ună, Din sine sângur, nici rea, nici bună, Precum nici poate să să zică Că din firea sa-i rea ună ș-alta, Căci o pricină pe toate strică Și pe toate direge-o unealtă, Adecă ... Este-obiceaiurile-a direge Ș-a plăzmui cetățeni întregi, Decât a da multe mândre legi. Acest temeiu puind el poate S-așeze-ori ce chip de stăpânire, Și care din toate lui îi place, Numa s-aibă totdeuna privire La împrejurări, la loc și la ... nasc într-un chip, prin o tocmeală, Nice s-află-între dânșii-osăbire, Vom afla că-asemenea dreptate Trebue s-aibă toți în cetate. Nici poate unul ș-altul zice Cătră cei deopotrivă șie: ,,Eu-s mai mare din toți aice!" Căci împrotivă-i să scoală-o mie Și-i arată ...
Constantin Negruzzi - Muza de la Burdujăni
... cetesc pe acel a grecului de la Galați? CALIOPI: Fi! stilul său cade greu; persoana sa trebuie să-ți fi dând colici. STĂNICĂ Poate, cuconiță, mie însă îmi pare răvașul lui tare cu gust; sunt multe lucruri bune de mâncat într-însul. CALIOPI: Cetește-l dar, oricum și aceasta ...
Ștefan Octavian Iosif - În ciudă
... În ciuda podoabei ce-o poartă la piept, Un om fără zgardă, un om înțelept Se uită și râde — în ciudă! Un rege îl poate-ncărca din prisos Cu nume și-onoruri — în ciudă! Dar vrednic să facă din om ticălos Nu poate nici dânsul — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă! Oricât e de sus și oricât de semeț, Nimic nu-i mai sfânt, și ...
Ștefan Octavian Iosif - Departe
... locuință. Dac-aș fi rămas acolo pîn' la moarte ! Dar pe om îl poartă tot dorinți deșarte... Aripe de vultur cînd întinde dorul, Nimenea nu poate să-i oprească zborul. Sta pierdută mama-n deznădăjduire Cînd cerșeam sărutul ei la despărțire. Ah, nici pînă astăzi lacrimele-i încă N-au putut ... a brațele și plîns-a Să rămîn acolo liniștit, cu dînsa. De vedeam atuncea toate-așa de clar, N-ar fi plîns, sărmana, poate, în zadar ! A speranței noastre stea strălucitoare Ne arată basme fermecate-n zare; Numai cînd zărim pustiul dinainte, Ne trezim plîngînd din basmul ...
Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie
... grijii-ntunecate În veci asupră-ți nu s-abate : Iubești, dar patima iubirii nu poți să o cunoști în veci I Aievea sau visînd tu, poate, vezi altă lume decît noi, Cunoști secretul morții poate, Și le pricepi mai bine toate — Cum ai cînta altminteri oare așa de clar și de vioi ? Noi iscodim trecutul searbăd, ori viitorul îndoios ...