Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU-I PLĂCEA
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 435 pentru NU-I PLĂCEA.
Mihai Eminescu - La aniversară
... — gândi ea — nu poate vorbi și el de altceva, azi cel puțin — adaose uitându-se timid în sus la el. Ce frumosu-i ș-așa, când spune prostii, îmi place ș-așa — gândi tot ea. Apoi nu mai gândi nimic sau Dumnezeu știe ce — destul, după ce tăcu mult fără s-asculte, zise cam întins și cam ca și când n ... că eu... că eu nu te iubesc?... Dar să-ți spun ție... eu nu sunt aspră... Ce ai zice tu dacă... dar te rog să nu spui nimănui... dacă... dar zău să nu spui... — Ce? — Vezi tu! formal te-am oprit... am făgăduința ta că nu mă vei săruta niciodată. Așa-i? — Așa. — Ca să ănuî mai zici că eu nu te iubesc — zise supărată — ca să zici că eu te iubesc — repetă c-o rușinoasă grație... astăzi... astăzi... Își simți cuprinsă talia ... rând dup-acea sărutare... chiar liniștea. Ea-și ținea brațul după gâtul lui. — Mă duc... și tu ești un măgar. — Las' să fiu... Nu te duce... — Trebuie... tu! Așa-i că tu ...
Nicolae Filimon - Despre noua trupă italiană
... se văzu împins de necesitate, dar se feri cît îi stătu prin putință de a le confida părți din cele esențiale, ca să nu-i compromiță succesul operilor sale. Plecînd de la acest punct de vedere, vom arăta acum lectorilor noștri care este profitul ce poate să tragă impresariul dintr ... aranjează repertoriul astfel ca să poată totdauna pune în studiu cîte două opere deodată, a schimba mai des reprezentările și a nu veni niciodată în pozițiune de a pierde din serile destinate pentru abonați din cauza indispozițiunii cutăruia artist sau artistă, lucru ce i-ar cauza, daca nu o ruinare, cel puțin o însemnată pierdere pecuniară. Avantagiul publicului este tot atît de mare ca și al impresariului fiindcă acum i se va da ocaziunea a asculta mai multe opere în cursul stagiunii teatrale, iar mai cu seamă daca artiștii vor fi buni, va ... mare păcat a mai vedea programe pompoase prin care să ni se promiță deliciurile paradisului și apoi să ni se dea monstruozitățile infernului. Nu dorim 25 de opere pentru o stațiune, cum avu imprudența a ne promite repozatul Danterny, ...
Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului
... suflare de vânt. [7] Ș-o icoană poleită Trăsnea făr-a fi lovită. Maria se-nspăimânta, Iordache se întrista, Dar pe gânduri mult nu sta, Că Lisandru-i aducea Carte mare și-i zicea: ,,O ceată de oameni mulți, Lefegii și arnăuți, A sosit aici din sus Ș-astă carte ți-au adus Cu poftire boierească ... căpitani. Ei la Ieși cât ajungea, Iordache la domn mergea, Dar domnul cât îl vedea, De mânie s-aprindea Și striga: ,,Jos pe covor, Tăiați-i capul din zbor." Un călău se repezea, Iataganu-și netezea, Dar Iordache-l aștepta, O palmă voinică-i da, Cât călăul jos pica. Apoi el se întorcea La Lisandru de-i zicea: ,,Ține tu sabia mea De-mi taie capul cu ea, Că nicicum nu m-a durea." Iar Lisandru, oftând greu, Răspundea: ,,Stăpânul meu! Pâinea, sarea ți-am mâncat, Nu mă vârî la păcat!" [9] Din nou vodă poruncea, Arnăuții se-mbrâncea, Pe Iordache s-aruncau, De păr lung îl apucau, Pe covor îl întindeau ... strânge oaste leșească și a intra în Moldova pentru ca să detroneze pe Ștefănită, a cărui domnire era prea tiranică. Basarab ...
Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic
... mi toate planurile. Ziua plecării sosi, și mă conduse la gară. Trenul mai avea 20 de minute până la plecare, mă instalasem bine și acum nu știam ce să-i vorbesc. (Poate pentru că mă obseda ideea că despărțirile trebuiesc întovărășite de suspine și de vorbe.) Și am schițat o teorie: “Întotdeauna înainte de ... străzi. De la Irina îmi vin scrisorile la data fixă, așa cum hotărâsem acasă. Îi răspund conștiincios, dar grăbit, cu gândul în altă parte, vorbindu-i de lucruri care probabil n-o interesează. De pildă, într-o scrisoare nu i-am spus decât de Sainte-Chapelle. Despre mine și despre dânsa nimic, doar un “dragă“ la început și “sărutăriâ€� la urmă. Așa ... dispărut, poate pentru că am exagerat crezându-mă iremediabil bolnav, indiferent de motive. Numai o singură nemulțumire. Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată și mi-ar îngreuia mersul purtând-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste ...
Constantin Negruzzi - Negru pe alb
... se mai vede, decât numai o biserică făcută de Ștefan Marele; pe urmă ajunse a fi capitalie de ținut, iar acum nici aceea nu este. Târgul-Frumos de ce merge, se face urât. Nu departe de aici, sunt apele minerale de Strungă, de însemnător folos la felurite boale; ele sunt însă neîngrijite. Pătimașul nu numai că nu găsește îndemânările trebuitoare, dar e nevoit să-și facă și casă de locuit; pentru aceasta, mulți părăsesc de a-și căuta lecuirea în ... petreni și le trimit nori ca să-și verse ploaie piste târgul lor, Huejdul acest lin și ticnit, râulețul acest nensemnat se îmflă, prăvale orice-i iasă nainte, și furios sparge, trage, îneacă și după ce își răzbună de cei ce nu-l bagau în seamă, merge spumegând de se pierde în alte ape, agerul pârâu! Biserica astă roșie este iar de Ștefan înălțată în cinstea Mergătorului ... a se coborî din trăsură, și gloata curioșilor încungiură pre postilion. — Cu cine ai venit? — C-un boier. (Pentru postilion tot ce nu e țăran este boier.) — Cum îl cheamă? — Nu ...
... bătrâne care-i zice: "— Tu bei și te veselești Și de holeră nu gândești." Dar balada urmează: "Iată holera că sosea..." La expresia aceasta nu-ți aduci aminte cum ne închipuiam în frageda noastră copilărie ființa ciumei?... o femeie mititică la stat, îmbrăcată de sus până în picioare într-o ... cauți pe la noi?" — "Am venit — răspunde baba încârpuită — am venit să-ți iau copilele." Vâlcu știa că poate să moară și nu-i păsa: "Dar de copile nu gândea..." Românul piere, omul și părintele se ivește, balada nu se încurcă în analiză, trece repede la țelul ei, căci știe marele poet că omul se mișcă întâi la întâmplări, și apoi vin reflecțiile. Gândul ... bejăniile tătărăști, cei care rămâneau se înarmau și sestrăjuiau prin casele lor. Norodul rămase singur. Miliția, încă tânără,fu scoasă la Holboca; și ca să nu rămâie târgul fără pază, se rânduisedin cincisprezece în cincisprezece zile câte o roată de grenadiri. Dar roata cea întâi rânduită, surpată de boală, nu întârzie a-și cereschimbători... Generalul M. se făcu Dunăre... "De ce — striga ofițerulcu raportul — de ce ai îmbrăcat uniforma... nu știi că datoria cătrepatrie se arată ...
Constantin Negruzzi - Crispin, rival stăpână-său
... cele trecute, am trebuință de istețime ta. CRISPIN:— Ce blândeță! VALER: — Eu mă aflu într-o mare supărare. CRISPIN:— Datornicii d-tale nu vor ei să mai aștepți? Acel gros neguțitori căruia i-ai dat sânet de 900 franci pentru marfă de 300 ce ț-au dat, au luat vreo hotărâri giudecătorească asupra d-tale? VALER: — Ba ... Cu duhul care am, așa să trăiesc, aș fi făcut păn acum mai mult de o bancherută! PERDEAUA AL 3-LE CRISPIN, LABRANCHE LABRANCHE: — Nu-i acela Crispin? CRISPIN: — Oare pe Labranche îl văd eu? LABRANCHE: — întocma, Crispin, el însuși! CRISPIN:— îi Labranche sau mori! Norocita întâlniri! Vin ... am îndrăznit să opresc într-o hudiță dosâtă un neguțitori strein ca să-l întreb, pentru curiozita, vești de la țara sa și cum el nu știe franțozăști, au socotit câ-i cer punga, au început a striga „tâlharii“!! Straja vine, m-au socotit de tâlhari, mă duc la catarg unde am șăzut ... Eu îi hotărăsc o mai bună parte. LABRANCHE: — Cine? CRISPIN:— Eu. LABRANCHE: — Să mă crezi, ai dreptate. Aceasta, cum mi să pare, nu ...
Constantin Stamati-Ciurea - Testamentul și memoriul unui nebun
... piept, mă uitai în jur, neputând să-mi dau seama ce vor ei de la mine. Atunci ca fulgerul îmi trecu prin gând, ori de nu cumva necunoscuții aceștia sunt niște pungași, ce vor a-mi scoate de la sân portofoliul cu banii ce-i purtam cusuți în căptușeala jiletei. Dar polițianul? Ce caută el aici? Să fie el un camarad al prăÂdătorilor? Iată întrebările, ce-mi frământau mintea ... chinuri. Pielea feței lui semăna cu o hârtie galbenă, iar peste înfundăturile ochilor și ale obrajilor se întindeau ale morții umbre vinete. Strania lui fizionomie nu exprima vreo durere, ci o tristețe nespus de adâncă, un chin precum îl produc numai giganticele patimi sufletești. Privindu-l, nu simțeai înfiorarea, ce o produc de altfel trupurile moarte, ci mai vârtos un fel de compătimire duioasă, precum o simțești la despărțirea de un bun ... parte și eu, Acest institut pregătește misionari pentru propaganda creștinească în Asia și se învață acolo toate limbile orientale. a recunoscut că el nu-i vindecat de ideea sa fixă; ideea aceasta era însă atât de rătăcită, încât orișicine îl putea cunoaște de nebun; propaganda sa ...
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... Când ei își descălecară, La Lenuța-n altă țară. IV Lenuța cât ce-a zărit P-al său frățișor iubit, Din grai dulce i-a vorbit: Constantine, Constantine, Spune-mi dacă-i rău sau bine; Nouă ani, vezi, au trecut, Că pe voi nu v-am văzut, Ba nici vești nu mi-ați trimis, Nice carte nu mi-ați scris! Constantin a cuvântat: De când tu te-ai măritat Rău nimic nu s-a-ntâmplat. Suntem sănătoși acasă, Mama înca-i sănătoasă. Veste nouă n-am ce-ți spune Totuși îți aduc vești bune: Frații noștri se-nsurară, Dar ei pe gând se luară, La nuntă ... plângând, O alungă blăstămând: Du-te-n foc și-n câte rele, N-amărî zilele mele, Du-te-n foc, te du d-aci Și nu mă batjocori! Trei feciori eu am avut, Pe toți trei i-am pus sub lut, Pe toți trei i-am pus sub glie, Sfântul Dumnezeu să-i știe! Iar Lenuța, scumpa-mi fată, Măritată-i ...
Ion Luca Caragiale - Dă-dămult... Mai dă-dămult
... război. În sfârșit, s-a isprăvit. Adversarul l-a ciuntit; dar și el, la duel, l-a betegit; mâna i-a luat-o, laba i-a luat-o, cu paloșul din dă sus dă genunchi i-a retezat-o. Oaste. Oaste. Oaste — nebiruită, nepilduită, nemiluită. Piotă, liotă, pedestrime, călărime, arcași, trâmbițași, buciumaș i, toboșari, stegari... Din pricina tunului, care pe atunci nu se știa, artilerie de loc nu era. * A descălecat Barlaboi-împărat, pe împărăteasa a sărutat: — Unde-i copila tatei? — Cam bolnăviaoră. — Ce are? — Din mâncare! — Ce-a mâncat? întreabă Barlaboi. — Mai nimic: un broscoi. â ... măi neiculiță, sărac de maica mea! Tortură! — Uite, mă! ce facui eu, neiculiță? Tortură! Barlaboi vine și zice: — A mărturisit? — Nu vrea, măria-ta. — Cum, nu vrea? — Iac-așa! — Ce facui eu, măi neiculiță, sărac de maica mea!? — Dă-i mereu! — Aoleu! — Dă-i
... Și dacă nici acuma din umbră-i nu răsare, Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită". Pe un tripod s-aduce cățuia aurită. Cu făclii stinse-n mână-n genunche cad oștenii, Iar preotul ... ascultă în tăcere Iar preotul începe cu glas plin de durere: ,,În numele Celůia, al cărui vecinic nume De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume, Când limba-i neclintită la cumpenile vremei, Toiagul meu s-atinge încet de vârful stemei Regești, și pentru dânsa te chem  dacă trăiești O, Sarmis, Sarmis, Sarmis ... vechii Dacii i-a fost chemat la nuntă. Frumos au ars în flacări prinosul de pe vatră, Pe când intrară oaspii sub bolțile-i de piatră. În capul mesei șade Zamolxe, zeul getic, Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic. În dreapta lui sub vălul de ceață mândrul soare, În stânga-i șade luna sfioasă, zâmbitoare... Din sale depărtate pătrunde zvon de armă. Prin el cimpoiul scitic pornește dulcea-i ...