Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE NOAPTE
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 1089 pentru DE NOAPTE.
Ion Luca Caragiale - Cam târziu...
... Ion Luca Caragiale - Cam târziu... Cam târziu... de Ion Luca Caragiale Târziu de tot în noapte, trei vechi prieteni stau de vorbă într-o berărie — despre ce?... Ei! despre ce pot sta de vorbă trei români așa de târziu?... despre politică, fără-ndoială. În toiul discuțiunii, vorbind despre noul impozit asupra țuicii, printr-o asociațiune de idei inexplicabilă altfel decât numai prin telepatie, unul dintre ei, ca și cum s-ar întoarce cu gândul de foarte de departe, zice tam-nisam: — Frate, ce s-o fi făcut Costică?... Costică Panaite... știi... — Costică Panaite?... zice altul. Curios lucru! Cum ți-a ... ce a renunțat acum opt ani a mai susținea licența în drept, s-a hotărât a îmbrățișa cariera de cultivator de pământ, și s-a dus să exploateze o moșie de munte în tovărășie cu un unchi al lui; în tot timpul de opt ani, n-a mai venit la București decât de două-trei ori, când, deși a stat aci câte o săptămână, nu a avut plăcerea să-ntâlnească pe vechii lui prietini ... ...
George Coșbuc - Fata craiului din cetini
... se duce la el; l-a ridicat Și dusu-l-a-n palută; Zorilă rușinat N-așteaptă zorii zilei; în miez de noapte lasă Ăst loc fără norocuri și trist întoarnă-acasă. Și Tabără-i vorbește: Ispravă nu-i nimic? Degeaba tu, Zorilă, porți nume de voinic!... Acuma Grangur iese, la staule grăbește Și-alege-un șoim, a cărui copită strălucește De-argintul din potcoavă; apoi blândul fecior Încalecă și pleacă cu gânduri și cu dor Să capete pe fata crăiască de soție: Pe fată de-o câștigă, câștigă-o-mpărăție! Trecut-a munți și dealuri și culmi a străbătut, Prin șepte țări de-a rândul, ca vântul a trecut Și-a mers și zi și noapte prin țări nenumărate Și-n urmă el ajunse la Meștera-Cetate Cu turnul de mărgele și-n jur cu bărbănoc La capătul Cetății fugarul stă pe loc Și sforăie și bate în țărnă cu piciorul Și nu mai vrea ... l-a ridicat Și dusu-l-a-n palută, dar Grangur rușinat N-așteaptă zorii zilei, nu-i trebuie mireasă: În cap de ...
Mihai Eminescu - Crăiasa din povești
... Mihai Eminescu - Crăiasa din poveşti Crăiasa din povești de Mihai Eminescu Neguri albe, strălucite Naște luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; S-adun flori în șezătoare De painjen tort să rumpă, Și anină-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mișcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dându-și trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum ... Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al Sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n față, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiți sunt trandafirii De-un cuvânt al Sfintei Vineri. Ea se uită... Păru-i galben, Fața ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaștri Toate basmele s-adună ...
Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis
... de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. Un regat pentr-o țigară, s-împlu norii de zăpadă Cu himere!… Dar de unde? Scîrțîie de vînt fereasta, În pod miaună motanii — la curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă. Uh! ce frig… îmi văd ... superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat, borta-n părete și nevasta — o icoană. Pe păreți cu colb, pe podul cu lungi pînze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele! Greu li-i de mindir de paie, și apoi din biata-mi piele Nici că au ce sa mai sugă. — Într-un roi mai de un stînjen Au ieșit la promenadă — ce petrecere gentilă! Ploșnița ceea-i bătrînă, cuvios în mers pășește; Cela-i cavaler… e iute… oare știe ... pe dracul, Dară eu — ce-mi pasă mie — bietul „îns!“ la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. — Măi motane, Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic. De ...
Nicolae Nicoleanu - Dor și jale
... pămînt, al cărui sore, luminos și strălucit, Te deșteptă și te culcă desolat, desmoștenit, Și pe care umbra nopții nu se 'ntinde, nu se lasă, De cât numai ca s'adormă desperarea, ce te apasă... Nu-i așa că, plin de jale și cu ochii la pămînt, Simți, că patria e 'n ceruri, libertatea într'un mormînt? Și când obosit de lume, într'un timp de nesimțire, Din amor sau din credință pentr'o mare suvenire, Ai voi, călcând țărînă unei falnice ruini, Pe altarele virtuții să te pleci și să ... piept nenorocit Suvenirea și dorința unui timp mai fericit. — Ast-fel, tristă Românie, întorcând a mea privire, Cu suspin 'mi aduc aminte de trecuta-ți fericire, Când prin drept și prin valore [1] strălucind măreță 'n lume. Nu erai numai o formă, un gol, un zadarnic nume; Căci ... năravuri, în limbă și 'n cugetare, Se simțea fierbend puternic românesca ta suflare. În zadar, coprins acuma de a ta mare suvenire, Plin de vechea bărbăție și de a faptelor mărire, În zadar ascult și caut, stau în loc și mă gândesc... Românie, țară scumpă, nicăiri nu te găsesc!... Negreșit ș ...
Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 3)
... spuneai odinioară, mângâindu-mă pe frunte: E frumoasă poezia, dar te lasă nemâncat. N-ascultai a ta povață, fiindcă poate și-un grăunte De mândrie înmuiase glasul tău când m-a certat. Și cu inima de mamă iubitoare, care știe Să-ntrevadă viitorul, îți plăcea să mă privești Stând pe gânduri noaptea-ntreagă, să cioplesc o poezie Făurită spre mărirea limbii ... ai sădit în gându-mi a virtuții conștiință Și, poet, mi-ai pus în suflet inspirare și avânt. Tu, ce-n visul tău de mamă, mă vedeai atât de mare! Dac-ar fi din cer asupră-mi ochii blânzi să ți-i cobori Și-ai vedea cât plâng și sufăr și ce sunt, ai ... Te-ascultai, și fruntea mândră mi-o nălțai întotdeauna, Nici prostiei, nici măririi nevoind să mi-o-ncovoi. C-un sarcasm și cu un zâmbet de-am știut să-nfrunt furtuna, Iată-mă cu ghete rupte prin zăpadă și noroi. De-am iubit, la pieptu-mi dânsa n-a vrut capul să și-l culce, Dar nici eu n-am plâns cerșindu-i mâna ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Mihai scăpând stindardul
... Dimitrie Bolintineanu - Mihai scăpând stindardul Mihai scăpând stindardul de Dimitrie Bolintineanu Noaptea se întinde și din geana sa Argintoase lacrimi peste flori vărsa. Dar setos de lupte, în văi depărtate, Un erou în noapte încă se mai bate. Singur el se luptă în acele văi Unde mâna morții a culcat pe-ai săi. Dar sub mii de ... înapoi cătând. Și în umbra nopții armăsaru-i zboară Ca o-nchipuire albă și ușoară. Spre o apă lată calul s-a-ndreptat; De maghiari războinici fuge-nconjurat. Luna după dealuri mergând să se culce Îi arată calea și-i surâde dulce. Cei ce îl preurmă se opresc pe ... maluri Dar Mihai cu calul se aruncă-n valuri Și de ceea parte singur ajungând El îmbrățișează calu-i spumegând. Apoi scoate frâul încă alb de spume Și îi zice: ,,Liber mergi de
... e zilnica îndeletnicire a românilor, carii în toată seara viețuiesc la una din asemene primblări. Ce măreață uliță e Podu-Mogușoaei. Câte case de piatră cu două rânduri, acoperite cu fier sau cu draniță. Această uliță, prospectul Nevei de București, taie prin tot târgul; și ce nu veți vedea pe ea: biserici, palaturi boierești, teatru, vipt, toate potincioasele feluri de magazii și de prăvălioare, începând de la spițărie până la bucătăria, la care pe o tarabă stau întinse într-un fel ademenitor bucățile de friptură de miel. Dar vin! atâta vin, încât puteți să vă scăldați în el. Apoi expoziție de șipuri și de butelce cu vutce de multe colore; și apoi șerbeturi, dar ce șerbeturi! de o mie de soiuri: pe roză, pe ciocolată, pe vanilie, fără vanilie, unul decât altul mai gustos și mai aromatic, precum de pildă la cofetăria dinaintea căreia sunt scoase la uliță vro douăzeci de scaune. Vă veți mira de asemene neobicinuință. Să știți însă că aice după primblare vin aburitele cucoane de se răcoresc cu înghețata dată de către amabilii cavaleri. Minune de ...
... Vasile Alecsandri - Corbac Corbac zace la-nchisoare De trei ani lipsiți de soare, În oraș la Țarigrad, În beci la sultan Murad. El oftează și jelește Și prin gratii tot privește Când la nori purtați de vânt Care plouă pe pământ, Când la cârduri de cocoare Ce mereu zbor către soare. Iată, mări, că-ntr-un nor El zărea un corbușor Ce pe sus tot croncănea Și din aripi tot ... Ci cu carne păgânească, Nici cu sânge păsăresc, Dar cu sânge păgânesc!" Corbea timpul nu pierdea, El mătasea o torcea, Lungă funie-o făcea Și de gratii o prindea, Apoi când noaptea cădea, El cu iarba-cea-de-fier Atingea gratii de fier; Gratiile, ca de foc, Se topeau toate pe loc. Numai una rămânea Care funia ținea. Dacă vedea și vedea, Corbac timpul nu pierdea. Funia și-o apuca, Pe ... și, pe cât presupun, ea este numai o parte din vreo altă baladă ce s-a pierdut. ↑ În povești se pomenește ades de o iarbă ce are putere a topi fierul de la zăvoarele închisorilor. Ar fi de crezut că iarba-fierului nu e alta decât iarba de pușcă, dacă poveștile poporale nu ar fi existat înainte
... bucurie. De-acia Bogdan-vodă domni mică vreme Și ș-au mutat odihna unde nu să teme, Pentr-a Țărâi Moldovei râhnita dulceață, De-aproape să prăvască pre Hristos în față. Ș-au lăsatu-ș pre urmă roadă bună-n țară, De i se nalță slava și preste hotară, Pentru Ștefan acel Bun ce-au bătut războaie, De-au făcutu-ș de toate inemii pre voaie. Prin ținuturi prin toate să văd a lui semne, Mănăstiri și beserici ce-au fapt fără lene. Că nu ... Din a nărodului ură ș-a ostașilor urgie. Las’ pre tatăl că-l tăiară, dară pruncii fără vină, Ce nu știu de răutate, și cu deșert i-au tăiatu-i. De-ale noastre de-acmu frunză nu să va mai umbri Râmul, Că s-au tăiat rădăcina de vânturi de la TrachĂe. [STIHURI PENTRU ÎMPĂRATUL ROMAN ARGHIROPOL, UCIS DE UN SLUJITOR PRIN MIJLOCIREA SOȚIEI SALE, DUPĂ NUMAI CINCI ANI DE DOMNIE] RĂ³mane-mpărate, destul ți-i și cinci ai, Că ț-ai dobânditu-ț la Dumnezău lung trai. Decât c-ai hi mulț ai ... ...
Mihai Eminescu - Între nouri și-ntre mare
... Mihai Eminescu - Între nouri şi-ntre mare Între nouri și-ntre mare de Mihai Eminescu Între nouri și-ntre mare Zboară paseri călătoare  Cum nu pot și eu să zbor Să mă iau pe urma lor! Și ... bine, Poate te-aș uita pe tine. Alei puică, alei dragă, Cumu-i frunza cea pribeagă E viața mea întreagă, Căci dragostea ta mă strică De nu m-aleg cu nimică; Viața trece, frunza pică, Trece fără mângâiere, Ca izvorul de durere, Trece și se prăpădește, Arde și se mistuiește, Fără noimă, fără rost, Bine-ar fi, să nu fi fost. Vai de-acela ce iubește Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie-a lui ce-a iubit ... Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mitutea, Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz, Cu gropițe în obraz, Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te-nchipuiesc Îmi vine să-nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea ta. Norilor, o, norilor, Unde-i țara florilor? Unde ea acum trăiește, Iară câmpul înverzește Și codrul văzând-o crește; Și când trece prin ...