Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru BUN��STARE
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 390 pentru BUN��STARE.
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... nvălit, Și tu, spadă lucitoare, Crucea mea de la picioare: Ne-a sosit vremea, sosit, Să-ntrăm de unde-am ieșit! Tu, cal bun năzdrăvănaș, Schimbă-ți trupul în sălaș, Și tu, spadă lucitoare, Fă-te cruce la picioare, Și tu, căpeneag iubit, Fă-te pânză de-nvălit, Iar ...
Constantin Negruzzi - Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva
... caracterului acestui norod, care insuflă groază; ba încă am văzut cum ducea la moarte până și preoți. Beiul, cu toată strășnicia lui, nu fusese în stare a-i îndrepta. Până și femeile și fetele moldovenilor sunt lipsite de toată cuviința și măcar că beiul le taie nasurile, le pune ...
Vasile Alecsandri - Margărita Margărita de Vasile Alecsandri 1870 Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I În una din serile iernii de la 1850, palatul X din orașul Iași era luminat ca pentru o serbare mai deosebită. Toate ferestrele străluceau pe întunecata lui fațadă, și trecătorii din strada mare zăreau înlăuntru un mare număr de dame și cavaleri înotând în valuri de lumină. Un lung șir de calești elegante se opreau una după alta la scară, și din ele se coborau alte dame și alți cavaleri întârziați, care se suiau repede la rândul de sus, în sunetul armonios al unei orhestre și intrau apoi în salonul cel mare al palatului. Acea sală ornată cu oglinzi nalte cât pereții și cu lăzi de portocali, înșirate de-a lungul colonadei de marmură ce susținea galeria muzicanților, acea sală, zicem, cuprindea în sânu-i tot ce poate încânta privirile și închipuirea: toalete pariziene de gustul cel mai perfect, briliante strălucitoare, flori exotice, policandre numeroase de bronz aurit și mai cu seamă figuri tinere, frumoase, vesele și mult adimenitoare. Toate acestea formau un tablou magic! Focurile pietrelor scumpe se unea cu ...
Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei
... chemat la realitate. — He! tinerilor, strigă el, am obosit alergând după voi. E vreme să ne ducem pe-acasă. Nu te credeam, Petrule, așa bun
Mihai Eminescu - Minte și inimă
... pui capăt tragic Astei stranie povești... Â Doamne, Doamne, mătușico, Nu ți-i greu să mai vorbești? Â Nu mi-i greu, căci ești în stare Să sfărâmi ca un... copil Jucăria-ncântătoare A frumosului idil. Când vă văd mergând alături, Vă zâmbiți și vă privesc Și când credeți ... jupâne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi cazi tu odată-n labe, ș-apoi las-, că-ți viu de hac." ANA Bun, frumos! Dă-i înainte! suduie ca un muscal. MUȚI Singură ai spus, mamaie, că Homer îi natural, Și ne-ai zis să spunem toate, ia ...
... fizionomie neuitată. Pe lângă acestea era plin de distracții, moale în mișcări, glasul întunecat și slab, și își mânca nesfârșit mustățile. Sufletește dl B. era bun, de treabă, harnic și cinstit, de plesneai de ciudă. Mi se pare că îl văd încă. Cum ședeam trântiți pe divanuri în toată dezinvoltura moldovenească ...
Titu Maiorescu - Pentru restabilirea școalelor normale. Asupra budgetului instrucțiunii publice pe 1
... cultura poporului, deși într-o direcțiune greșită. însă când vine acelaș budget si șterge o cheltuială de cultură utilă fără a pune ceva bun în loc, atunci este timpul a ne întreba, cu mai multă îngrijire, ce necesitate era de a se face aceasta? Si ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VII
... afară Păși, iacă-începu-a-ș' vini-în sine; Mintea i să-însărinează iară, Toate i să par lucruri streine Văzându-să-în stare nevoieșe, Fără cal, făr' arme, făr' cămeșe! ,,Ah! (strigă) tâlhari fără de lege, Ce m-ați desarmat cu viclenie! Necutezând cu mine de-a ... nici să clătește. Atunci turcul aprins cu mănie Lucind sabia vru să-i zboare Capul, nici Argineanul să-îmbie Mai mult, ci puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgână, S-Ă¡pără cu groaznica prăjină. Ș-izbindu-i sabia-într-o lovită, Alta-i întoarsă de-alaltă ...
... în care d. Steinbach, om generos, voia să adăpostĂ©scă o familie săracă. Eram mulțumit, căcÄ îmÄ închipuiam, că am pus la cale un lucru bun. "O, - îmÄ z ise primarul, - de aceștia sînt în satul nostru peste o sută. Stipzer, Steinbach și Goldberg sunt tovarăși, aÅ legăturÄ și găsesc banÄ ... insecte, de păduchÄ, de rugină, de muschÄ și de burețÄ, Ă³meniÄ de stat trebue și eÄ să privegheze, ca ceÄ ce nu sînt în stare să trăiască din rĂ³dele proprieÄ muncÄ să nu pĂ³tă trăi sugând măduva din Ă³sele celor harnicÄ și muncitorÄ și ca elementele vigorĂ ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului
Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului Din memoriile Trubadurului de Barbu Ștefănescu-Delavrancea S-a dus greutatea întunericului care învăluia toată încăperea lumii. Parcă vântul a desfundat ș-a risipit negura din rețeaua copacilor. Soarele și-a deschis la răsărit apărătoarea sa năprasnică, roșie ca para focului, aurie, violetă, albastră și, pe la mijlocul cerului, ca o jumătate de roată verzurie. Desfășurați pe cer, cu închipuirea, o coadă de păun, înfiptă cu rădăcina în pământ, și prelungiți-i penele cu lumini metalice până la înălțimea amiezii, și totuși n-o să simțiți acea frumusețe fără de pereche a unui răsărit de soare. Nu vă rămâne decât să vă scuturați trupul de trândăvia încropită a patului, să crăpați ochii voștri cârpiți de somn și, deșteptându-vă simțurile greoaie cu apă proaspătă și rece, să priviți fără a vă sătura ceea ce omul nu poate nici descrie, nici zugrăvi cu fețe mincinoase pe o pânză moartă. Arta împuținează natura. Arta e născocită pentru cei ce aud și văd pe sfert din câte natura le desfășură înaintea lor. Tot ce creează omul e o sărăcie vicleană ...
Petre Ispirescu - Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
Petre Ispirescu - Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești; De când se scria musca pe părete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odată un împărat mare și o împărăteasă, amândoi tineri și frumoși, și, voind să aibă copii, a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta; a îmblat pe la vraci și filosofi, ca să caute la stele și să le ghicească daca or să facă copii; dar în zadar. În sfârșit, auzind împăratul că este la un sat, aproape, un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme; dar el răspunse trimișilor că: cine are trebuință, să vie la dânsul. S- ...