Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 2861 - 2870 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
... Raze de lună de Veronica Micle 16 iunie 1889 "Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un răsărit de lună!" Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe Duși de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună – Noi visam eternitate în durata unei ... pentru-o jerbie de rază" Ce din lună se coboară și pământul îl atinge; Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează Și că-n pieptul său viața cu căldură să răsfrânge! Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie A sa liniște eternă, pacea ... la lună, pentr-o dulce nebunie, Pentr-o clipă de iubire din viața de-altă-dată. Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă Și în locul ei amarul și pustiul ne rămâne; Ah! și ca să porți povara unui chin ce nu se curmă Tu cu moartea ta în suflet te târăști de azi pe mâne; ..................................................... Dac-ar da ...
Ștefan Octavian Iosif - Înserare
... către bolta vastă, Domol coboară turma de pe coastă, Umplând cu larma de talange drumul. Blând, florile, în liniștea lor castă, Își dăruiesc văzduhului parfumul, Și noaptea-și cerne peste toate scrumul... Ici-colo numai licăre-o fereastă... Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace... Luceafărul în alba-i strălucire Răsare sus... Și-atâta sfântă pace Domnește-acuma peste-ntreaga fire, Că sufletul aripile-și
Ștefan Octavian Iosif - Învins!
... Iosif Informații despre această ediție De mult înstrăinatul De-abia ce ți-a sosit, Așterne-i, mamă, patul, Să doarmă dus băiatul Bolnav și obosit ! Bătu el multă cale De cînd te-a părăsit... Învins de dor și jale Pe prispa casei tale Se culcă obosit... Ci nu-ntreba : pe unde A fost și ce-a găsit ? El rana-și va ascunde Și
Ștefan Octavian Iosif - Artiști
... Artiști de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Trei vagabonzi la poartă-mi vin ; Artiști — o mică trupă : Copiii după ei se țin, Și cîinii dau să-i rupă... Sunt doi micuți, e mama lor ; Ea, cu flașneta-n spate. E-o zi de toamnă, pic de nor, Dar ... s toate ! Cu ochii duși, ca în extaz, Ea cîntă, și ei joacă. Îi cade părul pe obraz Și praful o îneacă. Ei joacă, sar și se-nvîrtesc, Împiedicați în zdrențe ; Răsuflă greu cînd se opresc Și fac la reverențe. Întinde piciul istovit O pălărie spartă : Comèdia s-a isprăvit, De-acu — la altă poartă... Pe urma celor ...
Ștefan Octavian Iosif - Când seara-n ceasuri de singurătate...
... Cînd seara-n ceasuri de singurătate Îmi sprijin fruntea visător pe mînă, Povești străbune, cîntece uitate, Cu glasuri de tilinci îndepărtate, Îmi amăgesc iar gândul și mă-ngînă, Și-atunci te văd plutind surîzătoare Din negura de vremi băsmuitoare... Ești tu, izvor de nouă poezie, Prilej de gînduri vechi, urzite iară, O, drăgălașă muză ... e cer senin de vară, Și fermecata mea copilărie Mi-o readuci, de tine-ademenită... Fii dar la vatra mea binevenită ! Ca-n alte vremi și-acum fă să coboare Asupră-mi iarăși liniștea dorită, Să uit de tot, uitat de-orice ispită, Să-mi pară lumea pajiște-nflorită, Și
Ștefan Octavian Iosif - Chef pe lună
... pasă mie ? Singur eu cu mine am să-nchin. Haide dar ! ridic voios paharul, Lună, tu, să-mi ții de-urît nu vrei ? Iată, măi, și umbra mea de colo ! Hai, acuma sîntem tocmai trei ! Dar cu vinul parcă nu-i deprinsă Drăgălașa mea amică, luna. Umbra mea în schimb e ... bun tovarăș, Cel puțin o văd că bea într-una. Eu încep să cît de voie bună, Luna saltă-ncolo și încoace... Prind să joc, și iată că începe Umbra mea pe loc și ea să joace. Luna trece peste chioșc acuma, Norii-ncet-încet îi dau ocol, Umbra, nu știu unde-a dispărut, și
Ștefan Octavian Iosif - Copil sărman...
... știut Ce griji, ce patimi, ce nevoi Ne bîntuie în veci pe noi... O, n-ai știut, biet, păstoraș, Ce tristă-i viața la oraș ! Și ne-ai venit așa curat Ca gîndul care te-a furat, Și-atît de blînd te-ai încrezut În toate cîte le-ai văzut. Că nu știai, biet păstoraș Ce lume rea e la oraș ! La porți ... în loc. Străin de toți biet păstoraș, În goana oarbă din oraș... Acum în darn plîngi nopți întregi De dorul mîndrilor Bucegi ; Te-ai reîntoarce, și-i tîrziu, Tot e-ntuneric și
Ștefan Octavian Iosif - Copila din străini
... Florii, Venea în orice primăvară, Cu cele dintîi ciocîrlii, O mîndră, tainică fecioară. Ea nu era născută-n plai, Nu se știa de unde este, Și urmele i le pierdeai La despărțire, făr' de veste. În sfînta ei apropiere Era atîta-nsuflețire, Dar o nobleță, o putere O-ndepărta de iscodire ... Din cîmpii cei mai roditori, De rouă plini și plini de soare, Cu drag le împărțea apoi, Unuia fructe — altuia flori: Bătrîni în cîrji și juni vioi Mergeau spre casă zîmbitori. Și
Ștefan Octavian Iosif - Credință
... curînd mă vei dori: Curînd acești doi ochi albaștri Cu pînză s'or acoperi. În haină albă de mireasă, Mireasa'ți va dormi 'n sicriu, Și n'o vei duce tu la nuntă, Și nici acasă, mai tîrziu. M'or duce cioclii să mă 'ngroape, Vei plînge tu nemîngăiat, Apoi te-i logodi cu alta Căci sînt destule fete ... Copii de moarte logodiți. Atunci ea lin închide ochii; El scoate-atunci încetinel Inelul ce-l purta pe deget; Pe gură-i puse-acel inel. Și dac'a plîns în clip'aceea Mă 'ntrebi pe mine-acuma tu? - Chiar eu am isbucnit în lacrimi Și n'am văzut: a plîns ori nu! Groparul îns'avu de lucru Să sape două gropi în șir: Și
Ștefan Octavian Iosif - Din Paris
... se ridică, Luteției i-azvîrle raze-n față ! Ceas neuitat ! Priveliște măreață ! Aș vrea să zbor prin ferestruia mică... Parisu-ntreg îmi cîntă la picioare. Și nu e vis. Trăiesc. Biruitoare Se redeșteaptă simțurile-n mine... Ca fluture gonit din floare-n floare, Alerg pe străzi voios... În seri senine Stau ... răsar prin galantare. În praf de aur, din adîncul pieții, De pretutindenea beția vieții Înalță zgomotoasele-i altare. Mă cred pierdut. În juru-mi, rîs și glume, Și cîntece, și lume peste lume ! Visez că-not pe-un ocean în spume. Căci curge-n clocot din ateliere Potopul viu al gloatei uvriere În vastele Parisului ...
Ștefan Octavian Iosif - Domnița (Iosif)
... Ştefan Octavian Iosif - Domniţa (Iosif) Sărbătoare de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Se plimbă prin grădina mănăstirii Domnița, albă-n rasă cenușie. Amurgu-și cerne umbra-i viorie, Lung sună toaca-n toiul tînguirii. Șoptesc încet prin flori de iasomie Și parcă vor s-o mîngăie zefirii ; Se scutură pe straturi trandafirii, Și crinii mor, dar ea nu vrea să știe. Departe,-n zări, e vrajă, cîntec, viață... Ea trece albă,-nvăluită-n ceață, Asemeni unei palide vedenii ...