Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SENIN

 Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 590 pentru SENIN.

Iacob Negruzzi - Adio la...

Iacob Negruzzi - Adio la... Adio la... de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Odată când plecam spre tine      Mic orășel în vale-ascuns De câte 'nchipuiri senine      Voiosu-mi gând era pătruns, În îndoială și dorință      Perdut în visuri, eu pluteam Și la porniri cu ce căință,      La revedere îți spuneam! O leagăn dulce de durere      Mic orășel în văi retras Azi nu-ți mai spun la revedere      Străin etern tu mi-ai rămas Și îndoială și dorință      Acum ah! s-au prefăcut Într-o prea singură știință      C'etern să aflu n-aș fi vrut. Adio dar oraș și casă      Ce crud amorul mi-ați plătit Și tu imagine frumoasă...      Adio tot ce am

 

Iacob Negruzzi - Doue viețe

Iacob Negruzzi - Doue vieţe Doue viețe de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Doue viețe omul măsoară     Cât timp urmează cărarea lui, Una în lumea cea din afară     Alta-n adâncul sufletului. Cea din afară blândă, senină     Mi-a dăruit-o al meu destin Dar cea din suflet de lupte plină     De griji amare si negru chin. Precum sărmanul far de vedere     Ce lume, oameni văzui în vis, Când se deșteaptă simte-n durere     Noaptea ce-apasă ochiu-i deschis; Sau cum a mării puternici valuri     Adânc din funduri s-asvârl spumând Ș-apoi sfărmate de nalte maluri     Iarăși în mare recad gemând; Așa din mine visuri frumoase,     Aspirări mândre sumeț pornesc În curănd însă neputincioase     De-a lumii proză crud se zdrobesc. Nimic de-aceste nu știe însă     Vârtejul lumii nepăsător, Jalnice cânturi, lacrimi ascunse     Singuri sunt triștii martorii

 

Iacob Negruzzi - Idealul meu

Iacob Negruzzi - Idealul meu Idealul meu de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Des în anii de junie     Când pluteam din val în val Într-o dulce reverie,     Îmi cream un ideal. Și o față așa frumoasă     Păr de înger blond îi dam C-o ochire mult duioasă     Dulce îi împodobeam Și-i dam cel mai dulce nume     De femeie, ce iubesc Și gândeam: în astă lume     Voiu putea să te găsesc? — Însă anii se strecoară     Lin mă suiu pe-al vieții deal Și din gându-mi piere, sboară     Al meu dulce ideal. Și in calea mea senină     Într-o zi te-am întâlnit Și imaginea divină     Viu în gând mi-a revenit. Și o față așa frumoasă,     Păr de înger, blond aveai, C-o ochire mult duioasă     Împrejurul tău priveai. Și aveai același nume     De femeie, ce iubesc Ș-am gândit: în astă lume     În sfârșit eu te găsesc! Ș-o văpaie de iubire     Vai! În peptu-mi s-a aprins Și spre tine cu grăbire     Al meu braț îl am întins Și ți-am spus: Ah! vin' la mine     Chip de înger adorat Vino grabnic, căci la tine     Ani întregi ...

 

Iacob Negruzzi - Nehotărâre

... suferință      Și în chin amar — Ș-aș voi a sa viață      Să se scurgă lin, Să-i surâdă fără ceață      Cerul tot senin

 

Iacob Negruzzi - O rază de Amor

... mi o viață 'ntreagă,     Împins oriunde de-al meu destin, Mi-ar părea lumea verde grădină Și cerul negru, făr de lumină     Etern albastru, etern senin. Atuncea singur cu-a mea gândire, În mii de visuri de fericire     Și zi și noapte m'aș adânci Și ah! din peptu ...

 

Iacopo Vittorelli - Lament amoros

Iacopo Vittorelli - Lament amoros Lament amoros de Iacopo Vittorelli , traducere de Ion Heliade Rădulescu Traducere de Ion Heliade Rădulescu Publicată prima oară în Almanah literar pe anul 1839 , București, 1839 Vezi, dragă, ce-albă lună, Vezi ce noapte senină, O aură nu suspină, Nu tremulă o stea. Privigătorul singur Ici zboară, ici se pune, Suspină, doru-și spune, Își cheamă soața sa. Dar ea toată îl simte Zburînd din frunză-n frunză Și parc-o să-i răspunză: Nu plînge, sînt a ta. Ce dulci simțiri, Ireno ! Ce gemete de pace ! Dar vai ! Irena tace ! Răspunde-mi, draga

 

Ioan I. Ciorănescu - Deschide pleoapa

... această ediție     Deschide pleoapa ochilor când lângă tine vin     Deschide-o larg precum o scoică dezghioci     Și-nfige-n mine ca o lance al primăverilor senin     Să-mi amuțească brusc ale tăcerii voci.     Cerul ochilor tăi e atât de larg     Că-mi plimb privirea-n ei și cu băgare de seamă ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul

Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul Elegie I. Trecutul de Ion Heliade Rădulescu Aură scumpă ce pieptu-mi poartă, Nume prea dulce ce glăsuiesc. Și buza-mi, limba-mi se-nsuflețesc, A vieții mele senina soartă! Soție bună, îngerul meu, Tovarăș vecinic, ce-o sfântă lege Prin vecinici noduri vru să ne lege, Din doi să facă un singur eu; Chip ce ca fulger ce-n nor trăiește Ș-alt nor d-atinge, atunci pe loc Repede șarpe lucește-un foc, Aprinde, arde tot ce-ntâlnește; Astfel, îndată ce s-a ivit, Lucește-n minte-mi, mă-nflăcărează, Prin vine-mi repede circulează Focul ce m-arde, și-s fericit. Cerească, limpede fericire Ce raiul naște, dar foarte rar, L-Adam, la Eva întâiul dar Ca să cunoască din nemurire! Ești fericită, căci te iubesc, Și-nflăcărata asta simțire Este nectarul de îndulcire Relelor toate ce mă-ntâlnesc. Te iubesc, scumpă, dar de ce trece Grabnica vreme iute la zbor? Ia, și ne zice că e trecător Tot, și-l împinge la mormânt rece. P-ale ei aripi trecem și noi; Pe nesimțite, ah, tinerețea Zice: Adio !... și bătrânețea Ne-arată drumul plin de nevoi. ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Imnul nopții

... voastră cale o ațintați ! În aste ceasuri de slavă pline, Zefiri, a voastre aripi aline ! Pămînte, echole-ți aromează ! Mare, întinde al tău senin, Leagănă-n sînu-ți cel luciu, lin, Chipul ce unda-ți învolvorează ! Al său sfînt nume cine îl știe? Natura glasuri mii a propus ...

 

Ion Heliade Rădulescu - La Elvira

Ion Heliade Rădulescu - La Elvira La Elvira de Ion Heliade Rădulescu D-ajuns! Nu mai chem soarta; nici lacrimi, nici suspine N-au îmblânzit destinul; și ora mi-a sunat! Cântarea mea din urmă și lira-mi a-ntonat. Dar cântă, a mea liră, accentele-ți sunt line. Vezi colo unde râul suspină trecător Sub salcea plângătoare ce trist se despletește, E neted locu-acuma și iarbă verde crește; Iar mâine...-o moviliță, o piatră... sub ea, dor. Ici trista filomelă și tineri păsărele Sub salcia umbroasă din svol se vor lăsa E pace; și repaos, răcoare vor afla Și mă va plânge vocea duioasei turturele. Căci p-a mea piatră mută adesea va veni A-și răcori durerea la unda-nseninată, Și-n jurul lirei mele, de ramuri atârnată, Al său cuib solitariu și văduv a-și clădi. Căci am iubit ca dânsa, și calda mea țărână De focul meu va arde, mormântu-mi va sălta: Dasupra-i păsărela cu dor va repeta Suspinele-ți ardente aci lângă fântână. E noapte-a mea dilectă, căci ziua-mi a apus. Când luna blând, ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Lament amoros

Ion Heliade Rădulescu - Lament amoros Lament amoros de Iacopo Vittorelli , traducere de Ion Heliade Rădulescu Traducere de Ion Heliade Rădulescu Publicată prima oară în Almanah literar pe anul 1839 , București, 1839 Vezi, dragă, ce-albă lună, Vezi ce noapte senină, O aură nu suspină, Nu tremulă o stea. Privigătorul singur Ici zboară, ici se pune, Suspină, doru-și spune, Își cheamă soața sa. Dar ea toată îl simte Zburînd din frunză-n frunză Și parc-o să-i răspunză: Nu plînge, sînt a ta. Ce dulci simțiri, Ireno ! Ce gemete de pace ! Dar vai ! Irena tace ! Răspunde-mi, draga

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>