Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LA
Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 1734 pentru LA.
Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii
... frunza pe zid șoptește, Iarba pe mușchi întreabă: "Aici cine m-a pus?' Zidul ca o fantomă dasupră-mi se lățește, Ca uriaș la spate-mi turnul se nalță-n sus. La locul lor stau toate, ca moartea neclintite, Gata să năvălească; umbrele mă-ncongiur, Trec și retrec, se primblă asupră-mi pironite; Pasări de noapte, cobe ... În vremele trecute unda-i a purpurat. Aci îmi stau de față eroii Rumâniei Din Câmpulung, din Argeș, din Iaș, din București, De la Traian și Negru, martiri ai vitejiei, Până la împilarea trufiei strămoșești. Ici glasul: Radu Negru! peste Carpați răsună; Viteazu-și pune tronul în locul strămoșesc; Orice rumân în preajmă-i subt steagu-i ... p-oștirea rumânească, În muta voastră șoaptă câte-mi vorbiți acu! Mușchiul acesta verde ce vremea-l grămădește, Aste ierburi sălbatici ce în pustiuri cresc, La inima gemândă sânt laure ce crește, Deșteaptă bărbăția; din ochi robii vorbesc. Vitejilor războinici! frunza când vă suspină Și când astupat geme vântul pân boltituri ... el cobește, Sau plânge slava veche, și plânge dureros. Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă ...
Ion Heliade Rădulescu - Serafimul și heruvimul
... Care merge d-a dreptul La fiica armoniei. Lira ta e cerească, Glasul ei m-aripează, Ființa-mi pământească În zborul său cutează La scaunul veciei. Și-n somnu-mi, și aievea ființa-ți mă-nsoțește; Chipu-ți mi-e faț-oriunde, în preajma mea el zboară Din soare ... înalță, cu câmpul se alină. Cu floarea se dă-n leagăn, cu iarba undoiază; Livedea îl arată, dumbrava-l subascunde; În ziuă și în noapte, la umbră și în rază Nu e nălucă,-mi spune, mă mângâie oriunde. Durerea mi-o adoarme, lacrima el mi-o șterge, Și pe pământ, și ... ast sfânt nesațiu ca să te privesc. Fie ca-n veci astfel s-am a ta ființă! Fața ta să-mi râză până la mormânt, Ochii-ți să-mi aprinză supusa-mi credință, Lumina-ți lucească la slabu-mi cuvânt! Când va bate ceasul întoarcerii mele, Când la judecată mă voi arăta (Momente ce omul le simte mai grele), Tu ș-atunci, o, înger, dar! mă vei urma! * * * Războinice, viteze, heruvim înfocate, Împlinitor ... mi ca o barcă de cuget spulberată Pe fieșcare stâncă te vede  amenințând. Și când fumegă munții, vulcanul când turbează, Când flăcări rotitoare până ...
Ion Heliade Rădulescu - Un muieroi și o femeie
... auziți: Un muieroi ș-o femeie, Cum și când nu prea știm bine, Peste drum erau vecine; Ca albina laborioasă Femeia-și căta de casă: La intrigi pregetătoare Și la vorbe rușinoasă, La lucru cutezătoare Și la certe prea fricoasă, Nu-i lipsea nici foc, nici masă. Muierușca nevăstuică, Ochi de linx, bot de curuică, Nu sta locului nicicum: O lua papuc ... Uscățivo, Costelivo, Exclusivo! Zi-mi de poți, zi-mi, guralivo, Ia deschide-ți a guriță, Iezuito, Neagă-rea, Chirațiță Avestiță! Ai fost tu la soarea? Știi ce este libertaua? Știi ce este-egalitaua? Ai fost tu la bal maschĂ©? Amur și fidelitĂ© Ai simțit tu vreodată, Tistimel, paftală lată? De la foc, de la corlată, Din argeaua de neveste, Știi politica ce este? La princip ai fost constantă, Ca și mine de galantă... Vai de mine! mai ales Ești d-alea ce poartă feees!!! Ha! ha! ha! lea Poartă ... Toți câți sunteți cititori, Domnilor alegători, De nu credeți, din 'tâmplare, Câte spui că s-au urmat, Vedeți în amiezea mare Boroboț învederat: Uitați-vă la gazete (Și la frații căuzași Și ...
Ion Luca Caragiale - Slăbiciune
... pantofii de lac, își potrivește țilindrul, după ce-i trage apăsat o mânecă împrejur; se-nțepenește în călcâie si se uită spre fațada Teatrului Național... La ce se uită? Ei! la ce! la muscali... După multă dezbatere interioară, își alege unul foarte maladeț, îmbrăcat în catifea albastră, cu brâu pembè, cu doi trotteurs[l] negri, ce mănâncă jeratic ... Picior peste picior și: — Paidiom, gaspadin! Unde?... Asta e! N-o să meargă omul cu muscalul să mănânce rahat la cișmeaua lui Cantacuzino de la Filaret... La Șosea! unde merge toată lumea bună. Dar o să-mi zici dumneata: — Cum se poate? Un om care câștigă pe zi 4 lei și ... explica — îmi zice un filozof — decât prin mania reprezentării... — Nu-nțeleg, zic eu. — Mania reprezentării se numește acea pornire foarte comună la oameni... — Mă rog — întrerup eu pe filozoful meu — dă-mi voie: poți să mă-mprumuți cu douăzeci de lei până la 15 ale lunii viitoare? Am mare nevoie. — Cu plăcere, poftim... Ziceam dar că mania reprezentării... — Mă iartă — zic eu — îmi explici ... aldată... mă grăbesc. — Ei! stai un minut. Nu pot, e târziu... Mă așteaptă nevasta gătită: i-am promis s-o duc
Ion Luca Caragiale - Suveran și curtezan
... Calendarul Moftului pe 1902 p. 46. Satiră democratică Un împărat odinioară - Și suveranii-s muritori! - Avea din fire slăbiciunea Că strănuta prea deseori. Acest cusur, la urma urmii, D-ei căuta, nu-i vr-un păcat, Dar sunt cusururi populare Ce nu merg la un împărat. Ce leacuri nu-ntrebuințase! Ce rugăciuni la Dumnezeu, Protector tronurilor! - geaba: Sărmanul strănuta mereu! Un curtezan intim l-întrebă: - De ce ești tot posomorât Și tot mâhnit, mărite doamne? - Nu știi cât ... prinț nenorocit! - De ce, măria-ta? întreabă Curteanul său cel favorit. - Cum? nu-nțelegi? Ba da; dar, Sire Ori să strănuți, ori ce să faci, La toți, Măria Ta, ca mire, La
Ion Luca Caragiale - Termitele...
... ascunse de ochiul oamenilor; de aceea francezul numește travail de termite (lucru de termită) o lucrare ocultă de destrucțiune. Își sfredelesc galerii pe subt pământ, la 'ntuneric, până la zidurile locuințelor sau a magaziilor, de aici coboară drept în jos până dincolo de temelii, pe urmă trec pe sub temelii, și apoi ... tărâțe, produse de dejecțiunile acelor gângănii, părea pe dinafară întreg ca și cum ar fi conținut dosarele neatinse. Lemnul cel mai tare nu poate rezista la atacul termitelor. La scara cancelariilor prefecturii, era o bârnă groasă de stejar vechiu; un impiegat alunecând pe scară, dă ă se proptească în mână, și-i intră jumătate ... Quatrefages, că parcă le-ar fi dat el de leac. În urma experiențelor sale, dovedise că în atingere cu gazul de chlor pur, termitele cad la moment trăznite; iar într'o cantitate de aer amestecat pe a zecea parte cu acel gaz, peste o jumătate de ceas mor innecate ... și de 'ngăduială: după ele fără preget ! scotocește mereu pretutindeni și unde simți că mai mișcă, nu le da pas; trage-le cu chlor până la
Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe
... lui Edgar Poe de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Sunase miezul nopții, pierdut în cugetare, Mai răsfoiam volume, uitate și bizare, Când cineva la ușe bătu ușor, ușor. Era cam prin Decembrie, murindul foc, din umbre Fantastice pe ziduri, svârlea contururi sumbre, Iar eu cătam, zădarnic, în cărți vreun ... făr’ a pierde vreme Același sunet vine, din nou să mă recheme. Bătaia era clară. De astă dată-mi zic: “S-aude la fereastră, acuma, deci, urmează “Să luminăm misterul ce-atât mă torturează, “Și să vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț ... ca ebenul, cercasem în zadar Să stăpânesc un zâmbet, apoi, cu glas puternic, Strigai: “Pe țărmii nopții ce nume prințiar Ai tu?â€� El, la-ntrebare, răspunse: “Niciodată!â€� Răspunsul, pentru mine, era fără-nțeles, Și cine-avu prilejul a întâlni vreodată O pasăre lugubră, și noaptea ... stolul de iluzii ce-atât mă-nconjura!â€� Iar pasărea sinistră răspunse: “Niciodată!â€� Desigur, aste vorbe le-a învățat vreodată De la un om de soartă și ceruri prigonit, Un om fără iluzii și-atâta de zdrobit Încât, văzându-și viața de soartă blestemată, Nu mai putea ...
Johann Wolfgang von Goethe - Cântec de nuntă (Goethe)
... n-are! Dar iute!-un pitic se arată deodat C-a lampei lumină el e spițelat. Cu mutra lui gravă de-orator încercat La picioarele contelui vine, Ce nu doarme, să doarmă voire-ar! Permisu-ne-am noi sărbători aici sus De când părăsiși aste sale. Și când te ... castelele regilor rând. În căruța aurită în fine Mireasa cu oaspeții vine. Ș-aleargă cu toții acuma-n galop Să-și aleagă în sală locșorul. La-nvârtit și la valț și la veselul hop Își alege oricare odorul. Ș-acum țiuie, scripcăie, sun zurăind, Se rotesc și foșnesc, șușăiesc șfârâind, Țistăiesc, poșpăiesc, șopotesc, zbârâind. Conțișorul privește și ... a gustat el în mare. Și trâmbițe, sunet, cântări, tărăboi Și căruți, călăreți, de mireasă convoi, Ei vin și s-arăt și se pleacă la
Mihai Eminescu - Apari să dai lumină
... voi cu ochii în lacrime fierbinți... O, marmură, aibi milă de-a mele rugăminți! Îndură-te și lasă privirea-mi s-o consol La alba strălucire a gâtului tău gol, La dulcea rotunzime a sânilor ce cresc, La noaptea cea adâncă din ochiul tău ceresc, Să văd că de privirea-mi tăcând te înfiori... O, marmură, aibi milă de ochii-mi rugători! Aș ... durerilor lui Crist... O, marmură, aibi milă de sufletul meu trist! Dar te cobori, divino, pătrunsă de-al meu glas, Mai mândră, tot mai mândră la fiecare pas... Visez, ori e aievea? Tu ești în adevăr? Tu treci cu mâna albă prin vițele de păr? Dacă visez, mă ține în vis ...
Mihai Eminescu - Cântec de nuntă (Goethe)
... n-are! Dar iute!-un pitic se arată deodat C-a lampei lumină el e spițelat. Cu mutra lui gravă de-orator încercat La picioarele contelui vine, Ce nu doarme, să doarmă voire-ar! Permisu-ne-am noi sărbători aici sus De când părăsiși aste sale. Și când te ... castelele regilor rând. În căruța aurită în fine Mireasa cu oaspeții vine. Ș-aleargă cu toții acuma-n galop Să-și aleagă în sală locșorul. La-nvârtit și la valț și la veselul hop Își alege oricare odorul. Ș-acum țiuie, scripcăie, sun zurăind, Se rotesc și foșnesc, șușăiesc șfârâind, Țistăiesc, poșpăiesc, șopotesc, zbârâind. Conțișorul privește și ... a gustat el în mare. Și trâmbițe, sunet, cântări, tărăboi Și căruți, călăreți, de mireasă convoi, Ei vin și s-arăt și se pleacă la
... ntre noi, ființi ciudate, Grețoase în deșertăciunea lor. Este un ce măreț în firea noastră, Dar acel ceva nu din noi răsare, O moștenim de la Titanul mort, De la pământ, în care ne nutrim. În moartea lui e ceva sfânt și mare, E o gândire-adâncă și-ndrăzneață Pentru ce el fu condamnat la ... înflorire a ei. În van pământul mort ne-nspiră câteodată Din sântul suc al stinsei sale viețe Gândiri de-o nobilă, naltă răscoală: Întoarcerea la fire și dreptate . Noi nu-l pricepem... o-ncercăm adese Dar n-o putem. Făcuți suntem După asemănarea-acelui mare Puternic egoist, carele singur Îmbrăcat ... a scutura din suflet Dorința de mărire și putere, Dorința de a fi ca el în lume: Unici . Și această dorință, Temei la state, națiuni și cauza Războaielor cumplite care sunt Pașii istoriei, acest e... răul . Să nu ne înșelăm. Impulsul prim La orice gând, la orișice voință, La orice faptă-i răul . Însă Atuncea când ne naștem, răsăriți Abia din carnea vechiului Titan, Noi suntem buni  până suntem copii. O binefacere ne ... ...