Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PASURI
Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 672 pentru PASURI.
Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)
... adunau la 1820 vitejii panduri ai Mehedințului sub steagul lui Tudor Vladimirescu, om mărginit și crud, dar a cărui întreprindere înaintă cu un pas libertatea politică, după cum se urmează pretutindenea, unde oamenii sunt siliți a intra vremelnicește în independență naturală; supunându-se pe urmă la legi ...
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
... aproape a merge-a cutezat, El la lumina zilei nu s-a mai arătat." Astfel ziceau, și vremea un pas a mai făcut, Și chiar acele iesme azilul ș-au pierdut! Tot e tăcut și jalnic: însă așa cum ești Singură porți povara ...
Heinrich Heine - În vis... În vis... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 În vis văzui un om gătit, mic de statură, Mergea cu pași de-o schioapă pe labe răschirate; Purta o haină nouă și albituri curate, Ci răsărea-n lumină mojica lui făptură. În fond era nemernic, meschin, — o stîrpitură, Pe dinafară, însă — cu multă demnitate; Răzbunător și țanțoș, trîntea cuvinte late, Cu ifos fără margini vorbind despre bravură. "Știi cine este? Vino și-l vezi !" zîmbind îmi spune Cu viclenie Zeul stînd înaintea mea, Și magica-i oglindă sub ochii mei o pune. Văd un altar și-n față-i stetea piticul famen, Cu draga mea alături; rostiră ambii: "Da !" Și mii de draci strigară rîzînd cu hohot: "
Heinrich Heine - Arborii-nfloriți răsună...
Heinrich Heine - Arborii-nfloriţi răsună... Arborii-nfloriți răsună... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 16 aprilie 1895 Arborii-nfloriți răsună, Cîntă cuiburile-n slavă... Cine-i oare capelmaistrul În orchestra din dumbravă? Pițigoiul care-ntr-una Dă din cap cu-atîta fală? Ori pedantul cuc ce-și strigă Numele fără greșeală? Este oare cocostîrcul, Care, tacticos la pasuri, Calcă-nfipt pe lungi picioare, În acest concert de glasuri? Nu ! În inimă-mi trăiește Cela ce conduce corul... Tainic simt cum bate tactul, Și socot că e
Henry Wadsworth Longfellow - Glontele
... mîngăioasă, al cărui zîmbet plin de vrajă Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă... Ieri noapte-naintam o ceată prin pas, în munte, spre pichet, Eram feriți de întuneric; — el călărea cîntînd încet: "Port două roze roșii La pălăria mea, A treia-n ...
Iacob Negruzzi - Victor Hugo Victor Hugo () n. 26 februarie 1802 , Besançon d. 22 mai 1885 , Paris Poet, dramaturg, romancier și prozator, cel mai important scriitor romantic francez, pair al Franței din 1845, senator al Parisului, membru al Academiei Franceze din 1841. Biografie în limba română Citate în limba română Multimedia la Commons Victor Hugo (1802 - 1885) Cuprins 1 Biografie 2 Operă 2.1 Poezii 2.2 Teatru Biografie English Français Română Operă Poezii Balade (traducere de Constantin Negruzzi - 1839) Balada I: O Zână Balada II: Silful Balada III: Bunica Balada IV: La Trilby, zburătorul D'Argail Balada V: Uriașul Balada VI: Domnul I. F. Logodnica trâmbițașului Balada VII: Vălmășeala Balada VIII: Domnului L. Boulanger. Amândoi arcașii Balada IX: Mărturisirea castelanului Balada X: La un trecător Balada XI: Vânătoarea Burgrafului Balada XII: Pasul de arme a Regelui Ioan Balada XIII: Domnului L. Boulanger. Cazania călugăriței Balada XIV: Domnului Charles N. Hora Sabatului Balada XV: Zâna și Peri Pentru săraci (traducere de Constantin Stamati ) Zburătorul la zăbrea (traducere de Constantin Stamati ) Cântecul Gafiței (traducere de Constantin Stamati ) Serenadă (traducere de Mihai Eminescu ) Teatru Maria Tudor (traducere de Constantin Negruzzi - 1837) Angelo, tiranul Padovei (traducere de Constantin
Ioan Cantacuzino - Satiră Omul
... nevoie. Nici acesta n-o gîndește [ Cît tră ]iește să trudește. [ Nevo ]ia-l poartă mai tot dă nas, Iar zavistia leac nu-i dă pas Ciuda foarte îl pișcă rău, Drag argind stă-n cîrcă-i greu Frica, spaima și minciuna, Fără calea prea nebuna, Clevetirea și pîravea, Cît să ...
Ioan Nenițescu - Moartea lui Decebal
Ioan Neniţescu - Moartea lui Decebal Moartea lui Decebal de Ioan Nenițescu La Sarmisegetusa stă mândrul Decebal, Ce-a frânt popoare multe, de jos și de pe cal, Stă sângerat din luptă pe scaunu-i regesc Și chin adânc svâcnește în ochiu-i vulturesc; Căci luptătorii harnici, ce lângă tronu-i stau Frânturi de spadă numai în mână ei mai au. Și tarea lor cetate de flăcări e cuprinsă Și de dușmane brațe jur împrejur încinsă! Mereu în sală intră, mereu voinici răniți. Pe lângă tron s’așează de sânge-acoperiți, Cu desnodate prăștii cu scuturi găurite, Cu tolbele deșarte cu zalele plesnite. Și Decebal la dânșii se uită cu durere! Dar iată, se ridică și strigă cu putere: „Sus cugetul și firea... sus frunțile voinici! Plecarea în durere e pentru inimi mici, Învinsu-ne-a Romanul, dar nu ne va supune. În a sclăviei lanțuri el trupuri răci va pune. Aduceți o căldare! În ea o beutură Să facem, ca cel care gusta-va picătură, La Zamolxix o nouă viață să-și găseascăâ€�. Cum regele grăit-a așa s’a și făcut Rămasul pâlc de oaste stă lângă ...
Ion Heliade Rădulescu - Destăinuirea
Ion Heliade Rădulescu - Destăinuirea Destăinuirea de Ion Heliade Rădulescu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Inima-mi obosită — și nu de ani, nu încă, -- Griji, datorii, povară pe ea se grămădesc; Valuri, crivețe-ntr-însa ca-n vulcănoasă stâncă Izbesc, se-nfrâng cu muget, mai repezi năvălesc. Pe la-nceputul verii vifore prea geroase Asupră-i se răscoală s-o-nghețe-aci pe loc, Sângele-mi să-l închege, ce-n unde spumegoase Prin vine-mi se repede; dar ea e toat-un foc! Un foc! și ca acela ce arde-ntr-o câmpie Albită de troiene și toată-n vijelie, Ce arde ca să arză, de vânturi spulberat, Arsura e într-însul, care îl mistuiește, Și nimeni nici d-aproape de el nu se-ncălzește; Lumina-i face groază și celui înghețat. II S-o face el cenușă? vreun pârjol v-aduce? Nu știu... Dar a lui urmă neștearsă-n veci va fi Și oricând călătorul pasul p-aci-și va duce, Oprindu-s-o să zică: "Odat-a ars aci." Ah! fie-n veci ca focu-mi să n-aibă vreun nume, Străin și rece fie oricând aicea ...
Ion Heliade Rădulescu - La moartea lui Cârlova
... trecătoare! Abia te-ntraripaseși, abia dulcele-ți glas Chema să te auză pe craca săltătoare Pe călători, și-ndată, oprindu-le-a lor pas, Țintind a lor vedere... tu zbori și i-ai lăsat! Tu ai urât o țară unde puțini ascultă Sau unde-a ta ...
Ion Heliade Rădulescu - Muștele și albinele
... prin dreptate, Prin progres și libertate Și prin câte alea toate. Și zbierau la lumea-ntreagă Ca să judece, s-aleagă, Nimănui nu mai da pas, Zbârnâiau Și se puneau Avocaților pe nas. Timpul muștelor venise Ca și timpul la ciocoi, Căci natura se stârpise, Producea tot la muscoi. Și era ...