Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CU��OR
Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 1361 pentru L��CU��OR.
George Coșbuc - Noi vrem pământ!
... umeri cât ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ Să-ți fim toți câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai, și jug de boi Dar vrem pământ ... ne mor Și ne sfârșim de mila lor Dar toate le-am trăi ușor De-ar fi pământ! De-avem un cimitir în sat Ni-l faceți lan, noi, boi în jug. Și-n urma lacomului plug Ies oase și-i păcat! Sunt oase dintr-al nostru os: Dar ce vă ... Și vrem pământ! N-avem nici vreme de-nchinat. Căci vremea ni-e în mâni la voi; Avem un suflet încă-n noi Și parcă l-ați uitat! Ați pus cu toții jurământ Să n-avem drepturi și cuvânt; Bătăi și chinuri, când țipăm, Obezi și lanț când ne mișcăm, Și plumb când istoviți strigăm Că ... strămoși și tați Noi mame și surori și frați! În lături, venetici! Pământul nostru-i scump și sfânt, Că el ni-e leagăn și mormânt; Cu sânge cald l-am apărat, Și câte ape ...
... fi dorind. Dar o pildă prea străină De-a lor sistemă-i dizbină; Din apoasa lor camară Ieșia adeseori, Pe răcoare, cătră sară, Cu soția-cel castor, Și primblându-se prin lac Scotea-n aer a lor cap. Lua aminte și vedea Ce la curte se dregea ... ce din castorași Să nu facem cuconași? Frate, să luăm, te rog, Dupr-a modei reglement, La copii de pedagog Pe o vită cu talent! Când în astă sfătuire Stă să deie-o hotărâre, Li s-arată lângă mal Veneticul papagal, Având pene verzi și mure, Ce din gros ... din țară-n țară, După multe avanture, Parcă înadins chemat, Prest-un ram s-au așezat. Și s-arete că nu-i mult, Vorovind aice cu sine Cuvințele tot streine, La castori mult au plăcut, Că avea și o figură Plină de învățătură. Castoreasă, cu mirare, Cătr-a ei bărbat au zis: Papagalul mi se pare Al său plisc când au deschis Că așa au răsunat Ca mentorul ... ce pre fii învață, Hotărându-i pe viață Și o pensie prea bună De castană și d-alună. Iată curs-acum începe În principii să- ...
Grigore Alexandrescu - Șoarecele și pisica
... nume-ntre pisici. Cum că domnul Raton îndată s-a gătit Se o ia la picior, nu e de îndoit. Dar smeritul cotoi, cu ochii în pămînt, Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfînt, Începu a striga: „De ce fugi, domnul meu? Nu cumva îți fac rău? Nu cumva te gonesc? Binele ... va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.“ La ast frumos cuvînt, Raton înduplecat, Văzînd că Dumnezeu de martur e luat, Își ceru iertăciuni și-l pofti a veni Cu neamul șoricesc a se-mprieteni, Îl duse pe la toți, și îl înfățișă Ca un prieten bun ce norocul le dă. Să fi ... săi ceru a-mbrățișa. Ce fel de-mbrățișări! Ce fel de sărutat! Pe cîți gura punea, Îndată îi jertfea; Încît abia doi-trei cu
... Mai ca și el  dară din neputință Se naște ironia vieții noastre. În van Titanul mort, ce ne-a născut Binele ni-l voiește; în zădar Cearcă-a vorbi cu noi în cugetări Strălucitoare, varii, -mbălsămate, În flori, în râuri, în glasul naturii Ce-i glasul lui, consilii vrea a da. În van ... Nu, Dreptatea nu-i nimic făr-de putere. Cătat-ai aliați între titanii Ce brăzdau caosu-n a lor răscoală, Ai înzestrat pământul cu gândiri, L-ai înarmat cu argumente mari Contra lui Ormuz. Și el ca tine a devenit rebel, Se zvârcoli spre ceruri spre-a le sparge, Mișcând ... de piatră, Puterea sa cumplită  contra Lui . Dar deturnat el recăzu în caos  Cadavru viu, l-învăli într-o raclă Albastră. Titan bătrân, cu aspru păr de codri, Plânge în veci pe creții feții sale Fluvii de lacrimi. De-aceea-i ca mort; Uscat... stors de dureri este adâncu ... iară mușchii Se prefăcură în argint și fier. Din carnea-i putrezită, din noroi S-au născut viermii negrului cadavru: Oamenii. Spre a-l
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
... vadă, Tineri parfumați, de spirit, sclivisiți ca de paradă, Și domni gravi, plini de afaceri, ce te-or întreba discret: Cam ce sumă să câștige cu-a lui versuri un poet!... Și vei sta cu ei la masă... A... dar ia aminte bine, Că-n bonton sunt pravili grele pentr-un necioplit ca tine, Te păzește, să nu ... Una suspină, Alta râde, face semne și s-apleacă spre vecină. Conversația începe: de copii, de slugi, de rochii... Are haz, șoptește gazda, spionându-te cu ochii. Uf, ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se-ntreabă două. De, închipuie-ți, săracul!... de povești ne arde nouă? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A, s ... a lăsa acestor oameni dreptul să te umilească! Căci, pentr-un sărac ce simte, nu e rană sufletească Mai grozavă decât mila rea și disprețuitoare Cu care-l privesc bogații din deșarta lor splendoare! Ce? Atâta timp să cauți dureroasa întrupare A unei lumini de-o clipă ce-n viața ta ... Ca să faci frumos cu ele la boieri și la cocoane? Dar ar fi să te cutremuri de dezgust și de rușine Când ai ști ...
Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari
... ei făcuți. Pe cei mici îi socotesc Viermi, nu oameni ce trăiesc. Zic cum că le sînt datori A le fi lor slujitori, Cu nume că-s de neam bun, Cum vor pe cei mici supun. Fie cît de nenvățați, Cît neghiobi, cît desfînați, L-e destul că-s neam mărit Dîntr-un sînge strălucit, D-un marchez, graf lăudat, Din vrun prințip luminat, Și n-alerg, nu ostenesc, Cei ... au atîtea trebuinți Ca cei mici de multe științi, Au venituri, pot trăi Fără d-a mai osteni, Ș-ntr-aceste fumuri fac Cu cei mici orice le plac. Dau cu caleștile lor Peste cei mici de-i omor. Zioa umblă la plimbări, Noaptea șed la desfătări Șed la cărți, dau, păgubesc, Pierd avutul părintesc. Vin ... Și că cunoștința lor Este scurtă pă picior. Nici prieteșug păzesc, Nici rudenia cinstesc. Și cei mici de mii de ori De le-ar sluji cu sudori, Odată d-au șchiopătat, Toate alte s-au uitat. La ei nu e adevăr Nici măcar cît vîrf de păr, Socotind că sînt mai ...
... mai mult decât toți, înțălept să să facă Și piste a faptei buni margini el să treacă Singur fără greșală, fără de strâmbătate, Cu minte, înțălept, viteaz și cu dreptate, "Și deci, zice Memnon, cu sâni vorovind, Ușoare, de nimica aceste socotind, Să fie cineva-nțălept, să șadă-n fericiri, Zice el, ci-i mai trebui decât nepătimire, Și ca ... ș arate halu Și pentru a lui pagubă să dei arzihalu, Într-în palaturi, vedi fimei mulți grămadă, Suliminiti pe obraz și unsă cu pomăda, Cucoane de tot feliu acolĂ³ să primbla Cu strai minunați carile lumina, Una cari îl cunoște s-întoarci, îl zărești, Îl vedi și fugând, o! muțună, răcnești! Alta ci să-ntâmplasă mai bini ... cunoască. "Kir Memnon, bună vreme, vre să-l heretisască, Kir Memnon, întru adivăr, nu știu ci ai pățit, Kir Memnon, ci-i aiasta? Ochiul ci l-ai făcut?" Și-ndată s-au dus, fugi fără s-îngăduiască S-audă vrun răspuns, să-s dreptățăluiască. Memnon văzând aceste, să tragi într-o ... S-închină Memnon de trii ori și arzihalul dă. Îl ia mărire sa c-o blândeță firească La un satrap îl dă ca să i- ...
... mai mult decât toți, înțălept să să facă Și piste a faptei buni margini el să treacă Singur fără greșală, fără de strâmbătate, Cu minte, înțălept, viteaz și cu dreptate, "Și deci, zice Memnon, cu sâni vorovind, Ușoare, de nimica aceste socotind, Să fie cineva-nțălept, să șadă-n fericiri, Zice el, ci-i mai trebui decât nepătimire, Și ca ... ș arate halu Și pentru a lui pagubă să dei arzihalu, Într-în palaturi, vedi fimei mulți grămadă, Suliminiti pe obraz și unsă cu pomăda, Cucoane de tot feliu acolĂ³ să primbla Cu strai minunați carile lumina, Una cari îl cunoște s-întoarci, îl zărești, Îl vedi și fugând, o! muțună, răcnești! Alta ci să-ntâmplasă mai bini ... cunoască. "Kir Memnon, bună vreme, vre să-l heretisască, Kir Memnon, întru adivăr, nu știu ci ai pățit, Kir Memnon, ci-i aiasta? Ochiul ci l-ai făcut?" Și-ndată s-au dus, fugi fără s-îngăduiască S-audă vrun răspuns, să-s dreptățăluiască. Memnon văzând aceste, să tragi într-o ... S-închină Memnon de trii ori și arzihalul dă. Îl ia mărire sa c-o blândeță firească La un satrap îl dă ca să i- ...
George Coșbuc - Perirea dacilor
... George Coşbuc - Perirea dacilor Perirea dacilor [2] de George Coșbuc Prea se-ntinde veselia Tot cu praznic și desfrâu! Veți tăia cu toții viia, Și veți duce toți la râu Vinu-n sticle ori în vase Să-l vărsați pe apă tot: Cel ascuns de voi prin case Cu putere am să-l scot. Așa vreau. Așa veți face Că-i tai capul cui nu-i place! Fost-a jale-n tot regatul Și la munte ... de scări, Dar cinstita ta poruncă Prea ne scoate din răbdări! Când nu-i strop de vin în țară Ce să bem noi? Petroleu? Regele cu vorba rară: Oh, Sarailie-al meu! Tu cunoști pe Leon papa, Vorba lui mereu e: Apa! Rege mare! Mai cu-ncetul! Apa-i lucrul cel mai bun, După cum Pindar poetul, Popa Kneip și mulți o spun, Însă dacii, ca păgânii, Nu beau apă, nici ... o, Am crezut că sunt lături, Dar pe Zevs, mă jur, pe Pluto: Taina ăstei băuturi N-o-nțeleg s-asculți de mine Decât cei cu gusturi fine! O, fruntași cu ...
Elena Liliana Popescu - Imn Existenței
... ivită și-n inimi revărsată – Pe care-a căutat-o, de când se știe, omul privind, fără să vadă, în tot ce-l înconjoară acel etern în toate, ce îl conține-atomul, a viului dovadă și singura comoară Ce-l însoțise tainic și îi păstrase viața, doar ea neschimbătoare în tot ce-i schimbător, fiind mosorul veșnic ce-și desfășoară ața și-n lumea muritoare ... potolise setea, durerea-i alinase, doar ea îndreptățită să-i fie-nvățătoare, Să poată să-l ajute, căzut în neputință atunci când disperarea părea să-l copleșească, învins de îndoială sau când, cu ușurință, primea în dar iertarea uitând să-Ți mulțumească, Să-l facă să-nțeleagă, când repetând greșeala, primea pedeapsă dreaptă, că totul se plătește, și că, urmând plăcerii, ce este doar momeala, durerea te așteaptă și ... n clește. IX Îl învățase multe și-avea să-l mai învețe, luând diverse forme, prin care să-i arate ce rol deține-n lumea cu multele ei fețe, cum poate să transforme imagini separate, Să vadă Unitatea când știe să privească, în ele să coboare, cu ...
Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)
... viața ș-ale lumii minciunoasele plăceri! Ah! Amorul e virtute pentru cine-l prețuiește, Pentru cel care îl simte, și din inimă iubește! Fericit cine-l cunoaște! fericit cine-l simți! Iată lina primăvară începu a ne zâmbi; Mii de flori însmaltă câmpul răvărsând a lor miroase, Iar zefirii pintre frunze ... și tristă are iarăși frumuseți Ca și omul ce ajunse ale vrâstei cărunteți. Când din văi cu turbăciune achilonul se rădică, Și când frunza-ngălbenită l-ai copacilor trunchi pică, Muritorul melancolic văzând natura murind, La al său iubit prieten departe de el gândind, Află-o crudă mulțămire în a ... înfrunta a sa-ntristare; Însă toamna suferindă potrivită cu-al său chin E un leac l-a lui durere, un părtaș l-al său suspin. Acel șes, acea dumbravă și colnicele cernite Îl privesc, și de-a lui jale parcă-s și ele mâhnite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cât ... Care-a fost toată viața statului folositor! Te salut! pentru că traiu-i pururea în asuprire, De abia aice află o adâncă liniștire; Cu respect și duioșie mă închin astui mormânt... Patriot a fost acesta, de folos ...