Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru II
Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 590 pentru II.
Cincinat Pavelescu - Dlui Enășescu
Cincinat Pavelescu - Dlui Enăşescu Dlui Enășescu de Cincinat Pavelescu I Caragiale Cimitir către Enășescu Botoșani Mă Enășescule, tu m-ai rămas, Și te felicit mort, că nu sunt viu: Eu m-am trudit o viață ca să scriu; Tu te-ai făcut celebru într-un ceas. II Lui Eminescu De o vreme Eminescu Țipă-n bronz un plâns enorm: Gloria lui Enășescu Nu mă lasă să mai
Cincinat Pavelescu - Fabule mărunte
Cincinat Pavelescu - Fabule mărunte Fabule mărunte de Cincinat Pavelescu I Greoi aleargă un măgar Cu fruntea-n jos, cu pasul rar; Și iepurele, când îl vede, Ușure-n urma-i se repede, Gonește ca o vijelie L-ajunge și-l întrece, dar... Morală: Ce mare grozăvie Să-ntreci pe un măgar! II Doi șerpi au întrebat o stâncă: Ce-ți face stropul mic de apă? În fiece minut mă sapă Încet-încet și mă mănâncă! Dar ea ca noi nu are dinți Să te mănânce; stâncă, minți! Și stânca le răspunde: Iată, De dinții voștri nu mi-e frică, Căci se tocesc, dar picătura, Deși e albă și e mică, Eternă e ca și
Cincinat Pavelescu - Fostului ministru dr. Lupu
Cincinat Pavelescu - Fostului ministru dr. Lupu Fostului ministru dr. Lupu de Cincinat Pavelescu I la palat, pe când vorbea cu soția șefului de stat major la o șezătoare muzicală. C-un aer prea sentimental Vorbind c-o doamnă, strigă grupul D-aghiotanți: Păziți că Lupul E-n cartierul general! II la o altă serată de la palatul regal când l-am surprins în flagrant delict de galanterie cu altă doamnă cu părul brun La serata de la curte Domnul Lupu făcea curte, Însă altcuiva. Și-nțeles-am adevărul, Că un Lup își schimbă părul, Dar năravul
Cincinat Pavelescu - Lui A. Simu
Cincinat Pavelescu - Lui A. Simu Lui A. Simu de Cincinat Pavelescu I care nu avea în muzeu tablouri ale lui Eustațiu Stoenescu, prieten cu C. P. O viață-ntreagă-ai Simu-lat Și gustul și mărinimia, Că până și Academia S-a păcălit și te-a votat. II Muzeul Simu-i lăudabil, Însă defectu-i capital: Are un singur Stoenescu, Și-acela nu-i
Cincinat Pavelescu - Lui Al. Macedonski
Cincinat Pavelescu - Lui Al. Macedonski Lui Al. Macedonski de Cincinat Pavelescu I Maestrul nostru are-o boală: Îi plac sticleți... Dar, pe dulap, Văd colivia șade goală Fiindcă sticleții-i are-n cap! II [Aceluiași, care îi replicase:] . . . . . . . . . . . . . . . . . Asemeni păsări cu glas rar Nu se-ntâlnesc prin bălegar. Ilustre fiu de ghinărar! Spunând că sunt din bălegar, Uiți că puteam s-ajung mai rău, Căci, vai! am fost elevul
Cincinat Pavelescu - Lui Corneliu Moldovanu
Cincinat Pavelescu - Lui Corneliu Moldovanu Lui Corneliu Moldovanu de Cincinat Pavelescu I Flăcări, titlul e frumos, Dar puțin primejdios, Căci se poate, peste veacuri, Vreun nebun să-i zică Fleacuri. II [Aceluiași] Cetatea soarelui, în urmă, Și Flăcări, primul său volum, E imposibil, după ele, Să nu rămână decât
Cincinat Pavelescu - Lui Emil Isac
Cincinat Pavelescu - Lui Emil Isac Lui Emil Isac de Cincinat Pavelescu I Întorcându-mă de la șezătoarea literara din Tulcea, cu Galaction, Locusteanu și alții, aflam în Galați de moartea marelui Caragiale. Atunci cineva amintind că de curând Emil Isac plecase la Berlin, ca sa obție un certificat de la maestru, am exclamat Deși momentul prea e tragic, Cu neputință mi-e să tac: Mai bine-ai vrut să mori, maestre, Decât să-l lauzi pe Isac! II Și, cu toată simpatia ce o am pentru poetul Isac, l-am mai bombardat cu încă patru versuri Și destinul ăsta Prea ades greșește: Caragiale moare, Și Isac
Cincinat Pavelescu - Lui Ion Adam
Cincinat Pavelescu - Lui Ion Adam Lui Ion Adam de Cincinat Pavelescu I Regretatul scriitor Ion Adam, care mi se plângea într-o scrisoare că unii critici i-au contestat fondul, alții forma Adame, biblicul tău nume Orice discuție o curmă: Ca om, ești cel dintâi pe lume, Ca scriitor, ești cel din urmă! II Nevoind sa amărăsc pe prietenul Adam cu prima epigramă, i-am trimis de la Constanța acest madrigal Adame, nu mai poți să mori, Oricât te-ar înjura cei fameni: Ești cel dintâi și printre oameni Și printre
Cincinat Pavelescu - Lui N. Dunăreanu
Cincinat Pavelescu - Lui N. Dunăreanu Lui N. Dunăreanu de Cincinat Pavelescu I La o șezătoare literară de la Tulcea scriitorul Dunăreanu citind o frumoasă nuvelă, dar cam lungă, eu am improvizat această glumă după sfârșitul citirii Când a-nceput nuvela Dunăreanu, Era la cârmă încă Brătianu; Dar, când sfârși bucata Dunăr... escu Venise generalul Averescu! II Pentru a satisface pe Dunăreanu, careși dase multă osteneală și cu citirea nuvelei sale, și cu organizarea primirii noastre, i-am mai făcut următorul catren la șezătoarea din Tulcea. Eu v-am citit ca să v-ajungă! Amicul Dunăreanu o să spună. Însă nuvela lui, dacă e lungă, Are o scuză: că e
Cincinat Pavelescu - Lui N. Titulescu
Cincinat Pavelescu - Lui N. Titulescu Lui N. Titulescu de Cincinat Pavelescu I Îți va fi gloria eternă, Căci și-n politica internă, Când forța ta-i amestecată, Dai libertate lui Bujor; Și prin jurnal omorâtor Garda de fier e dizolvată. II Nicu nu-i om să dea cu barda, Prea-i diplomat superior. Când liberează pe Bujor, E logic să suprime
Cincinat Pavelescu - Lui O. Sp%C3%A4the
Cincinat Pavelescu - Lui O. Sp%C3%A4the Lui O. Späthe de Cincinat Pavelescu I Cu prilejul dezvelirii statuii lui Eminescu de la Dumbrăveni și după succesul odei pe care o improvizasem marelui poet: Gloria lui Eminescu O să aibă două pete: Poate: versurile mele; Sigur: statuia lui Späthe. II Späthe, necăjit că pierduse la o partidă de biliard, mă somează să-i fac o epigramă motivată de chixul neprevăzut Enorm admirator al berii, Späthe, Graf von Habenix, La biliard îți face serii, Dar la busturi... dă și