Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CHIPURILE

 Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 781 pentru CHIPURILE.

Gelu Vlașin - 9:20

Gelu Vlaşin - 9:20 â†�â†� 9:09 9:20 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 9:49 →→ n-am nume să-ți dau cuvinte pe strada cu florile care-și preschimbă zâmbetul poate albastru paharul din sticlă mată pe care nu-l mai vrei de la mine n-am nume culori așternute peste chipul tău degetul aleargă printre musafirii pitici un felinar uitat sau pantofii decupându-mi vârful unei priviri căzute la picioarele tale termură mâna stângă peste pian cu motive abstinente poate amintindu-și toate nopțile prin care aștept o dimineață cu

 

Gelu Vlașin - Acromegalie

Gelu Vlaşin - Acromegalie Acromegalie de Gelu Vlașin am două oglinzi care strigă din baie chipul tău gri n-o să știi cum te macină viermii sărutului n-o să vezi mocheta albastră incendiind bucătăria cu fumuri transpirate printre tablourile andreei cînd trăiam edith piaf eu n-o să mai fac poze voalate cu viețile tale triste și tu n-o să mai fii albă ca zăpada pentru piticii

 

Gelu Vlașin - Barogh

Gelu Vlaşin - Barogh Barogh de Gelu Vlașin „madăr facărâ€� spune actorul punându-l în dificultate pe traducătorul pudibond ce-a zis nenea — nimic nimic asta-i o expresie stereotipă la ei noi n-avem noi suntem urmași ai lui suntem fiii da suntem fiii mamă mamă ce-o să-i spun vre-o două „fac iuâ€� zice iar nenea ăla bărbos pe ecran zâmbind superior la o tanti dezabuzată taci și ascultă fii pro ssst acțiunea contează și fulgerul care străluminează chipul hidos al ecranului mori mori moarte moarte morții și morții mor cu moartea de

 

Gelu Vlașin - Focul viu

Gelu Vlaşin - Focul viu Focul viu de Gelu Vlașin lumina care stinge-n ochii tăi puterea lumina care stinge-n ochii tăi focul viu lumina care stinge-n ochii tăi chipul meu

 

Gelu Vlașin - Himera (Vlașin)

Gelu Vlaşin - Himera (Vlaşin) Himera de Gelu Vlașin mi-e un dor violent să frământ lutul chipului tău necioplit himeră cu buzele vinete și gheare lungi de cucuvea caracatiță umplută cu sănge albastru moarte hălăduind prin ungherele nesfârșite ale amintirilor mele ah cum pot să-ți mai suport existența suflet spintecat de prea multă

 

Gelu Vlașin - Mâna

Gelu Vlaşin - Mâna Mâna de Gelu Vlașin mâna care doarme care adoarme care hrănește mâna mea cea de toate zilele care scrie care-mi zugrăvește chipul mă ostenește mă odihnește mă dojenește mâna mea fără de care trupul ar fi o simplă sălcie la marginea timpului iată mâna mea ți-o

 

Gelu Vlașin - Mama (Vlașin)

Gelu Vlaşin - Mama (Vlaşin) Mama de Gelu Vlașin mama mi-a săpat într-o zi groapa am plâns-o mi-am aruncat veșnicia în ea și-am umplut-o mama mi-a zâmbit am luat chipul ei și mi l-am cusut în inimă de-acolo numai îngerii pot să mi-l

 

Gelu Vlașin - Ogoh II

Gelu Vlaşin - Ogoh II Ogoh II de Gelu Vlașin mi-am alungat foamea cu tine mi-am luat chipul și l-am purtat în lanțuri până când lanțurile s-au transformat în vulturi și vulturii în cearcăne adânci prin care se plimbă nestingherită

 

Gelu Vlașin - Tuta

Gelu Vlaşin - Tuta Tuta de Gelu Vlașin mi-ai rostit într-o zi părul lung răsfirat omule tuta mea nu-ți ajung nici vânturile să-ți tulbure chipul tu nu ști să știi tu nu-mi cauți scăparea tuta tu mi-ești tu ești tu

 

George Coșbuc - În miezul verii

George Coşbuc - În miezul verii În miezul verii de George Coșbuc O fâșie nesfârșită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Și cât vezi în depărtare Viu nimic nu se ivește... Iată însă, colo-n zare, Mișcător un punct răsare Și tot crește. Poate-i vrun bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-atâta lume moartă! Dor îl mână, griji îl poartă, Domnul știe! Poți acum să-l vezi mai bine: E femeie, o sărmană, Strâns la piept în scutec ține Un copil; și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșul soare, Și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe-o pajiște săracă Pune-odorul ei. Din mână Saltă cumpăna bătrână Și se pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i ...

 

George Coșbuc - Armingenii

... Și vremea morții n-a sosit. Și Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor împinși la rău, Încât să n-aibă nicăirea Vrun chip de-a făptui pierirea Născutului din Dumnezeu. La miezul nopții-n gloată mare Ovreii pe furiș pornesc Sunt muți ovreii de mirare, Că ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>