Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI BUN
Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 1095 pentru CEL MAI BUN.
... pe fratele său și merse, merse, merse cale lungă, depărtată, până ce ajunse la Faurul-pământului, cu care era frate de cruce. Acest faur, fiind cel mai mare meșter de pe pământ, era și năzdrăvan. Aici se opriră și poposiră. Trei zile și trei nopți au stat închiși într-o cămară Greuceanu ... unul de altul că se vor mai întâlni; iară când basmalele vor fi rupte în mijloc, să se știe că unul din ei este pierit". Mai înfipse și un cuțit în pământ și ziseră: "Acela din noi, care s-ar întoarce mai întâi și va găsi cuțitul ruginit să nu mai aștepte pe cellalt, fiindcă aceasta însemnează că a murit". Apoi Greuceanu apucă la dreapta și frate-său la stânga. Fratele Greuceanului, umblând mai ... zise: - Măiculiță și surioară, pasărea asta gingașă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră. Ochii ei nu seamănă a de pasăre, ci mai mult seamănă a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. Până acuma ne-a fost și nouă! D-aici înainte numai Dumnezeu săÂși facă milă de noi și d-ai ...
Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor
... atunci numai mi-am putut da seama ce repede pas a făcut civilizația. Era o adevărată procesie, un nesfîrșit monom de lucruri eteroclite, cel mai bizar caleidoscop retrospectiv al tuturor mijloacelor de comunicație. Scuturate de praful ce le acoperea de cine știe cîte decenii, vechile rădvane, cu mușamalele coșcovite de ... repede ar merge ceilalți. Docare și faetoane de gală a cine știe cărui Moruzi sau Răznovanu, brecuri și cabriolete demodate, ce nu se mai văd încă decît în stampele lui SzathmĂ¡ry, cupèle și landouri în care și-a făcut intrarea cine știe ce prinț ori ... vadă plutind pasărea miraculoasă, triumful mult așteptat al aripilor. Ai fi zis că vin lucrurile însăși să se vadă biruite, căci lucrurile păreau încă poate mai mirate decît oamenii. Erau toți reprezentanții trecutului față de viitor, o decădere în fața unei apoteoze. Și peste zgomotul acesta surd, peste lumea aceasta curioasă ... viitoare. S-a înălțat frumoasa pasăre și a zburat sfidînd pămîntul. Cuceritoare a făcut largele-i ocoluri, ea, cea mai ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... Căutând câte-un fraz nobil, știe numai Dumnezeu! Nu gândi cu toate-acestea cum că mă gătesc să cânt Slava vremilor trecute, veacuri care nu mai sânt, Sau să laud pe vitejii fii ai vechii libertăți, Care cu fierul în mână, pe zidul sfintei cetăți, Pentru a unei cruci ... locul însuflării ș-al înaltei cugetări, Ce umple duhul de gânduri, inima de desfătări, Ci câmpie fără margini, ce arată nencetat O vedere monotonă ochiului cel întristat. Spre amiazăzi se vede niște pomi și niște vii, Niște salcii semănate ici și colea pe câmpii. Iar la răsărit departe a lor ... Frați a căror neunire a avut sfârșit amar. Pe o margine e zimbrul, iar pe alta un vultůr, Care nici nu mai visează de al Tibrului murmůr, Care sub o nouă formă și numire ce-a luat, Ca mulți, cântecul, purtarea și năravul și ... prost, Nu se zice p-aste țărmuri, unde omul liniștit, Se-ngrașă în neștiință, ca în veacul aurit. Dar destul, iubită muză, stai să te mai odihnești, Că puterea-ți este slabă, și cam lesne ostenești. Și tu, înțelept prieten, care-adeseori mi-ai dat Povețe folositoare ce eu nu prea
Ion Luca Caragiale - Sărbători mâhnite
... și-am bătut hotărât în poartă. O ușe s'a deschis, prin care s'a arătat lumină mare; și un glas bun și frumos de femeie a strigat: - Cine e ? - Om bun, am răspuns eu; drumeț rătăcit. - Așteaptă oțâr, mi-a răspuns dulcele glas. Și totodată am auzit sunînd limpede, de departe, clopotele de Înviere ... și mai adânc pe de alta... Când să zic Doamne-ajută, mă pomenesc, în casa asta, cu zavistie și vrajbă între copiii mei. Acu nu mai am vreme și gând să fac pace cu potrivnicii: trebue să mă sbat cum să-mi împac copiii dușmăniți între ei, că parcă ar vrea ... nobilă mamă ! m'am gândit. Ce sărbători mâhnite !... Ce să-i zic eu, un drumeț străin ? Cum o pot eu mângâia ?... Nu, nu vreau să mai rămân în așa tristă casă ! Adânc pătruns de respectul durerii, am sărutat mâna mâhnitei mame, și atât i-am putut zice: - Nădejde ! - Ei ! dragă domnule ... mi-a răspuns ea, ștergându-și cu colțul măramei, ochii adânciți și cuminți; aia, nădejdea, aia n'am să mi-o pierd eu niciodată ! - Mai
Titu Maiorescu - Poezii populare române
... cântece bătrânești), doine și hore. În ele găsim poezia aproape a întregului popor: Moldova și Țara Muntenească, Transilvania și Basarabia sunt deopotrivă reprezentate. Mai la fiecare poezie, la fiecare aluziune socială din ea, la fiecare cuvânt mai greu, d. Alecsandri a făcut note explicative, care, în cea mai mare parte a lor, adaugă la meritul cărții și cuprind observațiuni pline de interes. În articolul de față am dori să ne dăm ... tău, Care mă ucide rău. Sloi de gheață netopită E chiar inima-ți răcită Și de mine deslipită! (pag. 53) Busuiocul - Busuioace, busuioace, N-ai mai crește, nici te-ai coace! - Dar de ce să nu mă coc, Că mă port fetele-n joc? - Trandafire, n-ai mai fi, Nici în cale-ai înflori! - Dar de ce să nu mai fiu, Că mă poartă lelea viu? - Tu ești viu, dar eu sunt mort, Și de-abie-n lume mă port. - Mergi în horă, saltă-n ... Vrăbiuța Vrăbiuță de pe deal, Zbori degrabă în Ardeal Și te-ntoarce de îmi spune Or vești rele or vești bune. Du-te, vezi dacă mai
Nicolae Filimon - Il barbiere di Sevilla. Melodramă comică în două acte
... datoria cu conștiință și mai bine decît comitetul teatral de astăzi; nu, nicidecum, voim numai a arăta că acei antreprenori cel puțin cunoșteau mai bine valoarea muzicală și dramatică a operilor ce reprezentau și a artiștilor chemați a le interpreta, și de aceea ... că avea rarul privilegiu de a cunoaște talentele născînde și a ști să se folosească de dînsele, căci altfel el era cel mai puțin onest dintre colegii săi. Lui dar îi surîse fortuna de a specula pe Rossini, căci numai din operile Elisabeta, regina Engliterii și ... 2] pe o temă italiană, ce le-a cîntat la introducțiunea actului al doilea, sau la scena de la piano , ca să fim mai bine înțeleși. În aceste variațiuni, în care își dă mîna toate dificultățile muzicale, gîtlejul doamnei Guerrabella devenise o violină mînuită de un bun artist și putem zice că în ceea ce privește acurateța esecutăței notelor stacate și arpegiate ar fi pornit spre invidie chiar pe celebra Persiani * . Domnul ... operă n-a reeșit să tragă asupra-i simpatiile publicului; cauza fiind foarte cunoscută lectorilor noștri, credem de prisos a o ...
... acum cu pași largi printr-însa ca un adevărat stăpân, stăpân pe faptele mele, pe timpul meu, pe somnul meu, căci eram departe de clopotul cel supărător de la școală și de pedagogii cu ochi pânditori. Era tot la locul lui patul cel larg din fundul odăiei pe care dormeam când eram mic, și la marginea căruia baba Ilinca îmi răzema scaune de frică să nu cad. Era ... dinainte cu ce fudulie am să mă întorc acasă încărcat de vânat. Dunga cea albie, sfiicioasă, creștea, creștea văzând cu ochii și se făcea tot mai vie, mai strălucitoare; ai fi zis că un potop de lumină căuta să năvălească asupra pământului, neștiind pe unde să apuce. Iată vârful dealurilor împrejmuitoare, iată clopotnița ... rând pe rând se stinsese de pe bolta albăstrie. Stam față la trezirea pământului, stam să întâmpin soarele care se vestea cu atâta pompă, și mai, mai că uitasem viclenele rațe ce începură acum să bată din aripi și să-și grijască penele în culcușul lor de apă. Când, deodată, năprasnic se ... spre a nu mă rușina mai
Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat
... preț mare i s-a stâns din sărăcie! Chiar asemene-adamantul, ce din stâncă este scos, Păn-a nu avea lumină mai întăi de fier s-a ros; Și asemene în tufă se ascunde-o mândră floare, Ce, de nime mirosită, vegetează, crește, moare. Poate ... sa limbă are, ce-n mormânt nu este mută, A ei foc tot arde încă, deși viața ne-i trecută; Și la vadul cel eternic, în o inimă dorim, Care-n viață ni-a fost dulce, după moarte să trăim. Dar când prin a mele ... trag din tunecime Pre morți ce zac făr de laudă în această țânterime, Un nepot al meu vrodată, întru duiosul său rost, Văzând un mormânt mai proaspăt va să-ntrebe: cine-am fost? Va răspunde-atuncea poate un păstor cu veche frunte: L-am văzut în multe rânduri, când se lumina ... familie-umelită, nobil muzele-l făcură, Însă firea-i hultuisă melancolie în sân. Curat cuget, cu simțire, bunătatea-i era mare, Încât, pentru mângâiere, ceriul cel îndurător I-au trimis prin un alt suflet o duioasă vindecare, Dăruindu-i în grea cale un soț bun ...
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... fără a-i da bună dimineața cel puțin, îl întrebai scurt despre drumul la Almaș. Foarte rar se întâmplă cuiva să vadă o figură mai elocventă decât acea a omului meu; un psiholog ar fi scris volume întregi, eu însă cred de ajuns a spune că ... o adevărată zi de iulie. Nici un nor nu plutea sub albastrul cerului adânc și limpede ca ochiul unei fecioare. Toate stelele se mistuiseră și cel mult dacă îndrăzneața Stea a Ciobanului mai înfrunta, din când în când, valurile de lumină trandafirie, cu care zorile inundau răsăritul depărtat. Nici un vânt nu mișca aerul, și grâul, în lanurile ... ca să le cercetez pașapoartele. Cine dracu i-a îndemnat să se îmbrace ca niște marchidani și să cutreiere satele? Văzut-ai pe cel mai tânăr? Tuns, cu chipiu de uniformă, cu opinci și cu bocceaua în spate, parcă era un dezertor. La Gârcina i-ai scăpat sfinția-ta; da ... la Horaița, dar, fiindcă nu cunoșteam drumul, furăm nevoiți a cere la starița schitului pe cineva care să ne călăuzească. Acesta fu lucrul cel ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a III
... noi pănă-în față Rumeioară sângele ne joacă, Până-avem o logodnică soață, Păn' încă n-ajungem la soroacă Că vârsta scapătă, vremea sboară, Nice mai întoarce-a doao oară. [7] Să iubim! că tâmpul acuș' trece, Iar zilele noastre s-împuțină: Mai bine-i în amor a le petrece, Să nu ne-apuce vârsta bătrână Cu tusa și cu durere de-oase Sau cu mădulări ... Nu știi tu că nu-i vrednic de dulceață Care-amar n-au tras? După zi nuorată, După vânt cu ploi, negură și ceață Soare mai frumos strălucind s'arată! Lucru-i ticălos d-inime giosite, Gânduri a purta deznădăjduite. Deci sus, Arghine, căci încă te-așteaptă Multe supărări ... ajungând la Neagra Cetate!" Ermina de-aci mearsă nevăzută Lăsând pe voinic în uimire-adâncă, Cu ochii-în pământ și cu gura mută, Și doară mai mult ar fi stătut încă, De nu vrea zări stându-i înainte Pre bunul verin lăcrămând fierbinte. Atunci tinărul ca din somn adânc Să trezi ... munte, De-un groaznic omoiu c'un ochiu în frunte, Care lui strigă fiind de departe: ,,Stăi, voinic străin, nu păși nainte, Nici un pas ...
... și veselie Când e soarele la toacă! Iată-le, sărind la joacă Undele de vânt. Una printre clăi s-ascunde; Umblă pe furiș, După ea mai multe unde, Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. Toate-n câmp acum s-adună Crângul răscolind Iar frunzișul sună, sună! Dar pe când aleargă ... clăi. Și mereu așa colindă Dealurile-ntregi. Și-n sfârșit, când e s-o prindă Toate cad pe ea deodată, Din grămada-ncăierată Nu le mai alegi. Multe guri acum se-ngaimă, Vălmășag nespus; Paiele de câmp, de spaimă, În vârtej acolo prinse Se rotesc și joacă-mpinse, Se ridică-n ... ierburi din câmpie, Vânt și flori și rândunele - Vesel, de-aș putea cu ele M-aș juca și eu! Gâtul mierlele-ntinzându-l Nici nu mai ajung Să răsufle, - așa li-e gândul La ce văd, la câte-ascultă, Și-n uimirea lor cea multă Șuieră-ndelung. Veverița, de mirare, Când ... unii, Alții peste cap s-aruncă, Sturzii hohotesc pe luncă, Și, de râs nebun, Pitpalacu-n grâu sughiță Iar nepoții lui După mama cea pestriță, Mai ...