Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ACASĂ
Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 454 pentru CA ACASĂ.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... urzeala. De vede la o masă trei feluri de bucate Se miră zicând: Doamne! Ce cheltuiele mari! Gândiți că Hrisip poate muncește într-atât Pentru ca să adune cu ce să-și ție viața, Și se strădănuiește ca-n urmă-i să nu lase Femeia lui săracă c-o casă de copii? O nu! De bani ticsite sunt sipetele lui, Din care-acum ... că poate înșela Pre Cela ce cunoaște pe-ai lumii răi și buni! Din faptul zilei Foca la cei mari prin antreturi Așteaptă cu prezenturi; ca cel mai de pre urmă Ciocoi se înjosește spre a intra-n favor, Dorind să zică lumea: vedeți cum îl cinstesc Pre Foca ... numele-i cu slavă s-a pomeni în veacuri. Cu genealogiștii el are cunoștință, Și cu-autorii căror le dă bani de ajuns Ca să-i lățească slava prin scrierile lor. Deunăzi — cine știe? — ce-a dat pe o broșură Ca să se tipărească că e de dânsul scrisă. Văzând că sunt la cinste cei în război răniți Răbdă să-i ciunte nasul și pieptul își ... ...
Ion Grămadă - In Abbiategrasso
... cu ce să-nceapă. - Cântă-ne ceva din gură, și acompaniază-te de mandolină! Ea plecă puțin capul pe umăr, se uită așa, în deșert, ca și cum și-ar aminti ceva, apoi își pironi ochii ei de foc într-ai mei și începu un cântec vechi italian: - Noz son rose ... paharele în mâini: era vorba de bucuriile lumești, care trebuie să aibă, odată, capăt; ne iubirea nevinovată, fermecătoare, după care vine uitarea ce s-așterne ca o pulbere peste toate. Și ne gândim la noi, cum am fost smulși din mijlocul fraților și surorilor, din mijlocul celor ce ni-s dragi ... putrezească trupurile în țări străine, departe de căminul părintesc. Și, la urma fiecărei strofe, se repetă refrenul: Non son roze senza spine. Refren abia șoptit, ca în suspine. Printre frunze, pătrunde luna liniștită, maiestuoasă. Încă vreo câteva zdrăngăniri ușoare, apoi tăcere. Am ciocnit cu toții paharele, într-un sunet scurt, ascuțit ... o dată, căci inimile erau îndurerate. Căpitanul Pavel se sculă în picioare și ținu următorul toast: - Camarazi! Simt, parcă, că n-am să mă întorc acasă, dar voi să-mi salutați iubita din parte-mi, știți voi care… Și… și… așa-i viața: non son roze senza spine… Să vă trăiască ...
Nicolae Gane - Două zile la Slănic
... vorbea omului din oglindă cam astfel: — Peruzescule, ești nostim! nu degeaba porți nume de piatră scumpă... Poet și romanțier!... cum șede omului mai bine... Ca mâni o s-ajungi ministru, parcă te văd; la Instrucțiune, nu-i așa?... ca să-mi proteguiești artele. Ș-atunci, he!... he... Ce roluri o să-mi joci!... În acel moment ochii lui căzură pe ziarul Graiul Trotușului pe ... și cu așa accent de convingere, încât tovarășii lui, niște bieți oameni de la țară, naivi cum i-a lăsat Dumnezeu, îl ascultau ca pe Sfântul Ioan Gură-deaur și, deși nu prea înțelegeau cam ce fel de carieră e aceea a literelor, totuș își închipuiau că ... susține cu șir, căci drumul se făcuse rău și bolovănos și la fiecare moment cucoana Luxița, mică și slabă cum era, risca să fie aruncată ca o minge afară din trăsură. La Cerdac, unde este jumătate de cale, trăsura se opri pentru câteva minute, în care timp Peruzescu se îndeletnici cu ... și a cugetărilor scrise de trecători pe stâlpi și tavanul cerdacului. Două versuri anonime îl înveseliră cu deosebire: Te iubesc și te ador ...
... cată Și-ai tăi ochi mai vii s-aprind. În pământ cât e de rece Și-n pământ nu vezi nimic Nu te mai întoarce-acasă! Eu pe drum te voi petrece Cu povești și cu povețe, Voi cânta a ta frumsețe! Lasă lumea ta, o lasă, Tu frumoasă ... Ține cumpăt la cuvinte, Stăi și pune-ți flori în plete, Mai frumos să te gătești. Potrivește-ți părul bine; Strânge mijlocelul tău, Pieptul plin ca să-ți răsară! S-or uita flăcăi la tine, Și copile tinerele: Să vorbești frumos cu ele, Să nu-ți scoată vorbă-n țară Că ... tău visându-l Treci prin văi, cu blânde rugi. Dar auzi! E plin pământul De răsunete! Pe loc Un balaur cât un munte Vine-nfiorat ca vântul Cu o sută de picioare Cu mugiri șuierătoare, Și-i c-un ochi de foc în frunte Și pe nări el varsă foc! Prahova ... n veci, c-a fost sub soare Doamna codrilor de brad. Să plecăm, frumoasă fată, Să plecăm, că zăbovim! Iată, Prahovița-n vale, Ca și tine-o alintată, Pribegind cu doru-i volnic! Iată. Câmpina pe colnic, Și Doftana-ți iese-n cale Și noi tot călătorim. Și-acum ...
... se apropie de moșneag și-i răspunse: — Nu ți-e rușine la obraz să grăiești așa? Da ista n-o fost și el om, ca mine și ca dumneata? Ce-i câine, să-i dau drumul pe apă? Moșneagului îi sticleau ochii și prinse să fluiere a pagubă, apoi zise: â ... porunci: — Atunci tilifonează mneata la Săbăoani. O fi așa cum zice băiatul. Notarul porni, mergând încet, plecându-se când într-o parte, când întralta, ca și cum scotea un picior dintr-o groapă, ca să deie cu celalt în alta. Deodată, ca ieșită din pământ, se repezi o babă țipând: — Valeu, valeu, mămucuță! Babei i se înecase și ei, mai acum câțiva ani, feciorul de-abia ... închipuirea morții. Nici măcar scânteierile focului din sobă nu mai răsunau, focul se stinsese. Numai ceasornicul cel mare și rotund din perete bătea rar, înăbușit, ca de aiurea; și scuturând clipele din zimții roților lui, regula parcă mersul ninsorii. Un urât de moarte, un urât dintr-acele care se strecoară în ... clinchet nu veni. Ce făceau oare argații? Să-i strige, dar cum? Cuhnea era departe. El singur își deprinsese slugile să nu vie decât chemate,
Vasile Alecsandri - Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir
... pare să fi fost scrise pentru veacul nostru și pentru noi! Noi am tipărit în no. 4 al Foaiei noastre una din acele Satire frumoase, ca exemplu și ca dovadă de geniul autorului și de vrednica de laudă nimerire a traducătorilor, dar și cu prilejul acestei critici găsim o mare plăcere a ... sentimente cu adevărat nobile; iată idei drepte și de care trebuie să se pătrundă tot acela ce vrea să fie cunoscut de nobil. Dea Domnul ca aceste maxime sfinte să se tipărească în mințile românilor și ca boierii noștri să le învețe copiilor lor, odată cu Crezul și cu Tatăl nostru. La sfârșitul acestei satire poetul face următoarea încheiere: „Adam boieri ... sărac, De-i zic: „ascultă, frate, te rătăcești cu mintea, Mergând pe astă cale în rai nu poți să intri; Iar dacă ai dorință ca să te mântuiești, Dă înapoi aceea ce ai luat nedrept“. Atunce l-a mea râvnă el mânios răspunde: „Nu-i treaba ... ați, zice el: . . . . . . . . . . . . . . Cu ce luare-aminte La mâna cea legată tot pipăie cercând Să afle unde-i vina, apoi lovește-ncet. Păzind cu scumpătate ...
... măgar, Cu care el la toți se lăuda; Căci în părerea lui prea bine se purta. Și pentru că-mprejur era tot codri mari, Apoi ca nu cumva, păscând, să rătăcească Măgarul lăudat, Și totodată vrând ca să-l împodobească, Un zurgălău la gât țăranul i-au legat; Măgarul s-au făcut măreț și îngâmfat. (De decorații el pesemne auzise, Că prea ... nu prea bun; Iar pân' la zurgălău el bine petrecea. Prin țarini, prin grădini, prin curături umbla, Păștea, se-ndestula; Ș-apoi cam pe furiș acasă se-ntorcea. Acum însă mai rău măgarul petrecea. Pentru că rangul nou, Sunând prin zurgălău, Chema când pe vecin cu vro despicătură Să deie pe ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel
... mare leșina. Soacră-sa îmi alerga, Apă rece că-i punea, Pe Voichița deștepta. Tudorel că le grăia —Iacă, maică, nora ta, Păstreaz-o ca viața mea, La-ntoarcere s-o găsesc Așa cum ți-o dăruiesc. Tu, Voichițo, soața mea, Să-ți păstrezi tot mintea ta Și cinstea măicuță ... punea, Mari averi Că aduna, Până mi se sătura. La doi ani și jumătate, Frige-l Dorul, Gândul Bate Să se-ntoarcă De departe Pân-acasă La mă-sa Și la draga Voichița. Două luni sângecluia Ș-alte două îmi trecea Până doru-l podidea, Și-atunci, măre, ce făcea? La ... Io tainul v-oi găti Șapte buți oi destupa, Simbrioara că v-oi da, Și pe trei v-oi însura, În Domnul v-oi cununa, Ca să fim ca niște frați, Toți de lume lăudați; Pâine, sare c-am mâncat Și cu toți am asudat! Tudorel, de le grăia, Călișor încălica, Într-o fugă ... Și la tine c-am venit, Banii-n mână i-ai primit. Soacră-sa n-o asculta, Lumânare c-aprindea, O frânghie că-ndoia Și ca ...
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... sara... sfânta È™i limpedea mare îÈ™i întinde pânzăriile transparente de azur sub luna care-n nălÈ›imea depărtată a cerului trece ca un mare măr de aur neÈ›inut de nimic în eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu-sur ca câmpii de gheaÈ›ă pe care a căzut o ninsoare uÈ™oară È™i Memfis, divina Memfis, îÈ™i ridică colosalele ei zidiri ... o cupă săpată dintr-un carniol mare, pe care o umplu cu apa sântă a Nilului... Destupă fiola È™i turnă trei picături ca cerneala din ea peste apa din cupă È™i apa deveni încet-încet întâi galbenă ca un aur diafan, apoi roză ca cerul aurorei, apoi albastră È™i adâncă ca albăstrimea cerului. El se uită mult în pahar È™i părea că vede lucruri ciudate în metamorfozele colorilor lui... Într-adevăr i se păru că ... trist. Ce am numit eu Rodope ?... o umbră. Regele ieÈ™i È™i trânti uÈ™a după sine... Oglinda singură se-ncreÈ›i ca suprafaÈ›a unui lac... glasuri se certau în fundul ei ...
... pistrui; dar om plăcut la înfâțișare și tovarăș glumeț; numai atâta că e șașiu, și când se uită drept în ochii tânărului, îi face așa ca o amețeală, cu un fel de durere la apropietura sprincenelor. Merg ei astfel domol alături în buiestru țăcănit, vorbind mai de una mai de alta ... prind de veste când ajung aci aproape să intre-n Sălcuța. Cotind la stânga, de după tufișul movilei pe care stă biserica, li se arată, ca la o bătaie de glonț, coperișul nou de tinichia al turnului strălucind în soare. Tânărul îndeamnă calul ținând scurt zăbala. Tot așa și negustorul. Calul ... și prost și gros. - Hai, scoală! Între orzari, cine să fie? - Neica Dincă, unchiul, frate bun cu taica flăcăului nostru. Nu stau mult la vorbă ca să înțeleagă unchiul de unde vine și unde se duce tânărul. Vine de acasă și se duce la oraș, să plătească boierului câștigul întârziat, cincizeci de galbeni, pentru sfoara de moșie din Poenița, pe care o ține taică-său ... flăcăului să se schimbe și să meargă tot d-a-ndăratele... Sudori peste sudori... Tânărul se oprește și stă la gânduri, uităndu-se ...
Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos
... născu un copil cu părul de aur. Acest copil creștea în trei zile cît cresc alți copii în treizeci de ani și se făcu voinic ca brazii munților. Împărăteasa îl dete la dascăl de învăță toate măestriile lumei și, temîndu-se ca să nu-l piarză, îi făcu o colivie de aur și-l închise într-însa, dîndu-i jucării copilărești ca să-i treacă de urît. Într-o zi trecu p-acolo o babă cu două tivdi cu apă; feciorul de împărat o văzu și, trăgînd ... laptele să-l beau. Făt-Frumos făcu precum îi zisese calul, iar peste trei zile sună iarăși frîul; dar d-astă dată veni un cal ca un zmeu și-i zise: — Ian încalecă acum pe mine și atinge-mă de trei ori cu scările. Făt-Frumos împlini voia calului și ... zise: — Iată-mă, stăpîne, gata la poruncile tale. Făt-Frumos încălecă pe cal și se duse și iar se duse cale lungă și nătîngă ca Dumnezeu să ne-ajungă, iar cînd soarele ajunsese pe la chindii, intră într-o pădure neagră și întunecoasă. După ce călători cîtva timp pîn acea ... ...