Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AICI
Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 753 pentru AICI.
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Munca creatoare și munca-exercițiu
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Munca creatoare şi munca-exerciţiu Munca creatoare și munca-exercițiu de Constantin Dobrogeanu-Gherea I Cunoscutul scriitor italian Guglielmo Ferrero, într-un studiu frumos asupra muncii intelectuale, ajunge la concluzia că munca intelectuală e penibilă și fiecare om stăruiește s-o înlăture. La această concluzie, care pare la întâia vedere foarte stranie, Ferrero ajunge prin faptul că face o deosebire adâncă între munca intelectuală ca exercițiu, mai mult automatic, și munca intelectuală adevărată , cum zice el. Fără ca să fim de-o părere în totul cu Ferrero, această clasificare a muncilor ne pare fericită, numai noi am da alte nume la aceleași noțiuni, le-am numi munca exercițiu și munca creatoare. Cea întâi, după Ferrero, nu numai că nu e penibilă, dar chiar e plăcută și trebuitoare organismului omenesc. ,,Fiecare organ care împlinește o funcție — zice cu drept cuvânt Ferrero — are nevoie de exerciții. Neactivitatea prelungită se face dureroasă și sfârșește prin a determina boala și chiar degenerarea organului." De aceea copiii lăsați în voia lor aleargă și se ostenesc, un om ce nu muncește se simte rău și se lecuiește prin plimbare și gimnastică: are nevoie organismul de exercițiu ...
Constantin Mille - Lumea moartă
... fi, frate cu frate, Morți pe câmpul de război... Și´n a haosului pace, Pe-a veșniciei poartă Se va scrie: "Aici
Constantin Negruzzi - Cântec vechi
... pagină de dezambiguizare — un ajutor pentru navigare care cuprinde lucrări purtând același nume. Dacă o legătură dintr-un articol v-a adus aici, vă rugăm să mergeți înapoi și să reparați legătura astfel încât să ducă direct către pagina menită. Cântec vechi , de Grigore Alexandrescu Cântec vechi , de ...
... ochii mei privesc lunca ce posomorâtă și să odihnesc pe poienile celi luminate. Cum răzbătând bolta ce îndesită a frunzilor tremurătoare, luna alcătuiești aici, pe acest trunchi acoperit cu mușchi, acolo pe această verdeață mișcătoare, dincolo pe crenguți clătitoare întinsă în întunericime. Adesăori, loviți de formile celi dișănțate a ...
Constantin Stamati - Mascurii în vie
... o prăvălim, În picioare s-o sfărmăm, Poama, frunza să-i mâncăm, Rădăcina să-i scurmăm, Ca să nu se mai cunoască Că putu vrodinioară aici via să rodească“. Într-acest fel grohăiră, Și se și porniră, Și-ntr-o oară biata vie au fost fărâmată, Și scurmată, Și de ...
Constantin Stamati - Omul și pământul
... Mă spurcă, mă încruntă cu-a fraților lor sânge, Și apoi mor ca tigrii, cugetul nemustrându-i, Și mistuiesc în mine afurisite oase"... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aici glasul cest dulce, ce îmi șoptea pământul Și-mi încânta simțirea, se curmă de suspinuri... Dar mai apoi îmi zice: "Spune bieților oameni Să-și ...
Constantin Stamati - Răpitorul
... Iar nu țărănești...â€� Atunci un om oarecare, ce pe acolo trecea, L-au auzit ce zicea Și i-au răspuns: „Adevărat, mulți săraci aici să grămădești poți, Dar nu știu de vor încăpea toți Pe câți ai jăcuit Și pe câți ai calicit, Din a cărora avere ...
Constantin Stamati - Tânguirea
... răbda Să trăiesc în lume așa zile triste, Va veni și ora de se vor săpa Și pe a mea groapă aceste cuvinte: Aici zace soțul ce se săvârși De-amară întristare și de mâhniciune, Ce când și-au dat duhul aceste grăi: „Amată soție, nu ești lângă ...
Constantin Stamati - Timpul trecut
... blând Și a ta față poliește, În fine, în mirosul florilor de pe țărm, În vântul ce îndoaie vânjoasa trestioară, Și tot ce-aici
Dimitrie Anghel - În expoziția lui Verona
... scrutează adîncurile și ochiul lui deprins cu tainele naturii devine visător. Sîntem în codrul Herței... Așa pictează el, direct, în comunitate sfîntă cu natura. De aici luminișurile lui atît de surprinzătoare, cu florile de nalbă cari îi sînt dragi și care revin ici-colo, luminînd întunecimile cu lampioanele lor multicolore. Toată ...
... scurtă vreme. Simt că trebuie să plec, trebuie să mă smulg din orașul acesta unde mă țin atîtea rădăcini. Cineva parcă-mi spune: pleacă de aici cît mai este vreme, dacă nu vrei să rămîi înnămolit pe totdeauna. O părere de rău însă mă prinde de tovarășii mei, căci lașul e ...