Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PLÂNS
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 931 pentru PLÂNS.
Alexandru Macedonski - Amărăciune
Alexandru Macedonski - Amărăciune Amărăciune de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 8, august 1882, p. 484-485. Sunt supărat și amărât Pe oameni și pe Dumnezeu Și Dumnezeu și oameni sunt Pe mine supărați mereu ! Ei mă blesteamă și primesc, Primesc blestemul cât de greu... Cum vrei să fie omul bun Când este fiu lui Dumnezeu? Iar dacă sunt și eu ca ei, Nu este vina mea de loc... Își bat de mine joc râzând, Plângând îmi bat de dânșii
Alexandru Macedonski - Cântecul ploaiei
Alexandru Macedonski - Cântecul ploaiei Cântecul ploaiei de Alexandru Macedonski Plouă, plouă, Plouă cât poate să plouă. Cu ploaia ce cade, m-apasă Durerea cea veche, cea nouă... Afară e trist ca și-n casă, — Plouă, plouă. Plouă, plouă... — Plouă cât poate să plouă... Zadarnic vor cântece clare Ca florile umezi de rouă Cei vecinic scutiți de-ntristare... — Plouă, plouă. Plouă, plouă... Plouă cât poate să plouă... Ființa mea și simțirea Sufăr și plâng amândouă... Viața-și urmează-ndârjirea... Plouă, plouă. Plouă, plouă, Plouă cât poate să plouă... Rapănă-n geamuri ca-n tobe... Spintecă inima-n două Cântecul ploaiei de cobe... — Plouă, plouă...
Alexandru Macedonski - De-aș ști...
... aș ști... de Alexandru Macedonski De-aș ști că lacrimile mele S-ar preschimba-n mărgăritare, Din ele ca să-ți fac avere, Le-aș plânge fără de-ncetare. De-aș ști că sângele din mine S-ar preschimba în râu de aur, Arterele mi le-aș deschide Să-ți fac ...
Alexandru Macedonski - Destinul
Alexandru Macedonski - Destinul Destinul de Alexandru Macedonski Se zice că Destinul stă-n mâna omenească... Aștearnă-și fiecare de vrea să s-odihnească... Medaliile, însă, au vers, ca și revers... Muncești și mori de foame... Stai trântor, faci palate... Numească-l muritorii, Noroc, Fatalitate, Cu tălpile-i gigantici apasă-n Univers! În cale ne stă vecinic privind la orișicare... Și-n clipă, de voiește, te face mic sau mare... Puternic fii ca Cezar, că el te face mic; Fii mic, că te ridică să fii atotputernic; El singur este mare, iar omul e nemernic, Nemernic și nimic! Precum se duce fulgul oriunde vântu-l duce, Oriunde hotărăște, — acolo ne conduce!... Să râdem sau să plângem rămâne neschimbat, E surd și nu ne-aude; e orb și merge-orbește, Zburând pe dibuite, înalță, fericește, Coboară nencetat! Așteaptă-l cu răbdare sau tremură de frică, De vrea, el te scufundă, de vrea, el te ridică! Vârtej fatal, te bagă în cercu-i de oțel, Și, facă-ți fericirea, sau chiar să ți-o sugrume, Pe față puie-ți râsul, sau dorul s-o consume, Te ține-nchis în el! Întemeiază tronuri și pe-altele sfărâmă Un fulg e omenirea în ...
Alexandru Macedonski - Gândului
Alexandru Macedonski - Gândului Gândului de Alexandru Macedonski Eu am stat ș-am cugetat Și mijlocul l-am aflat Viața mea s-o fericesc E să nu mă mai gândesc. Gândul m-a îmbătrânit, Gândul m-a nenorocit... Fără gând de mă nășteam, Nu plângeam, nu sufeream. De-am gândi, sau n-am gândi, Rău-n veci va izbândi, Și cu gând și fără gând, Ne vom duce toți pe rând. Tot o soartă vom avea, În zadar fugim de ea, Căci de suntem pe pământ, Ne-am născut pentru mormânt. Gând mișel, grozav blestem, Eu de azi nu te mai chem, Numai rele mi-ai urzit Și în veci m-ai amăgit. Voi o clipă să trăiesc, Nicidecum să nu gândesc Să mă uit la stele sus Fără lui să-i fiu supus. Să trăiesc fără să știu De sunt mort sau de sunt viu, Și prin lume, călător Să mă duc nepăsător. Să mă-mbăt de dulci lumini, De mirosul de pe crini, De-al izvorului murmur Și de-al cerului azur. Și atuncea mizantrop, Gând nemernic să te-ngrop, Să te-ngrop în mine-adânc Și să beau și să mănânc. Piatră rece, ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de septembrie
... I-ai dat tu oare viață, dintr-însa spre a face Femeia cea de uliți ce n-are vrun secret, Prostituata vilă, ce plânge pentru-a place, Bacanta despletită l-al traiului banchet? Și facla unor gânduri atâta de funebre, Pe loc ce se aprinse de ce ...
Alexandru Macedonski - Rondelul ctitorilor
Alexandru Macedonski - Rondelul ctitorilor Rondelul ctitorilor de Alexandru Macedonski În zugrăveala-nvechită, El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse, Biserica de ei clădită O țin cu degete întinse. Năluci din vechiul timp desprinse, Știu viața lor că e sfârșită În zugrăveala învechită, El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse. Și nu-și blesteamă-a lor ursită... Dar orice candeli când văd stinse, Și sfânta slujbă părăsită, Ei plâng cu lacrimi neînvinse În zugrăveala
Alexandru Macedonski - Rondelul orelor
... Rondelul orelor de Alexandru Macedonski Omnia vulnerant, ultima necat Pe rând orice ore rănesc, Iar ultima vecinic omoară... -- Tot sufletul mi-este-o vioară Ce plânge duios că trăiesc. Și nici nu mai cerc să zâmbesc Când viața s-arată ușoară. -- Pe rând orice ore rănesc, Iar ultima vecinic omoară. Oricâtă ...
Alexandru Macedonski - Vânt de toamnă
... falnic, Norii toți când strălucesc, Melancolic îi privesc Și rămân cu ochiul jalnic. Este oare, este oare, Semn de moarte pe curând Versul meu ce plânge blând Ca susurul de izvoare? Cu octombrie ce vine, Fi-voi oare frunza-n vânt Doborâtă la pământ Și uitată de oricine? De-aud clopotul ...
Alexandru Vlahuţă - Acrostih Acrostih de Alexandru Vlahuță Eram pribeag pe-o lume obscură și pustie. Plângeam când tu, cerească și vecinică făclie, Lucind în a mea cale, opritu-m-ai din mers Și ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai șters. Eram străin, și ție ți-a fost milă de mine. De unde vii și unde te duci? m-ai întrebat. Nu știu. Steaua desprinsă din boltele senine Mai știe ea sărmana ce drum a apucat? Atunci mi-ai zis: Iubește, străin nu vei mai fi. Ferice sunt de-atuncea. În veci te voi
Alexandru Vlahuţă - Delendum Delendum de Alexandru Vlahuță Haide, suflete, ridică-ți leghioanele de gânduri, Și-mbrăcate-n za eternă întocmește-le în rânduri, Bate-te cu tine însuți, zbuciumă-te nopți întregi, Ca durerea ta în ritmul sfânt al versului s-o legi! Și m-așez să scriu la masa de hârțoage încărcată... Mintea-mi arde-nvălmășită tâmplele încep să-mi bată. Am atins abia condeiul, și m-au apucat fiori... Parcă văd cum stau la pândă, pătimași și cârtitori, Nevoiașii noștri critici spadasinii damblagii, Cari, neputând să muște, morfolesc arta-n gingii! Trebui să respecți bontonul, să-ți gătești versul în frac, Dacă ții ca prin saloane să poți fi lumii pe plac. Nu-ți lăsa simțirea caldă, plină, vie și întreagă Să zbucnească, și veșmântul, care-i vine, să-și aleagă; Ci ți-o-mbracă-n floricele, și-i dă-ncunjur pe departe. Plângi, urăște și blestemă după regula din carte. Fii galant nesocotește-ți patima-n care te zbați, Nu cumva să superi nervii criticilor delicați: Poezia e un cântec dulce, un parfum ceresc!... De-așa artă parfumată, o, vă foarte mulțumesc! Când mi-i inima-ncărcată, și când gândurile-n muncă Bat și rup zăgazul ...