Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MI��CA
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 2023 pentru MI��CA.
... George Coşbuc - Recrutul Recrutul de George Coșbuc Eu o las în sama ta— Am să plec! și parcă-mi moare Inima, se rupe-n mine! Nu de voi, tu știi de cine! Și mă doare, De-aș țipa. Omul fără de noroc Tot cu ... foc! Vei vedea-o pe la hori. Să n-o lași la vino-ncoace— Stai cu ea, ce știi tu-i spune, Dar cu capul mi te pune Să n-o joace Alți feciori. Tu s-o joci, dar mai așa! Liniștit, cum joci pe-o soră, Să n-o strângi ... ai tu c-o strângi? Simți tu că pe ea o doare? Vezi, nici eu n-o strâng, de frică: Ea-i atât de subțirică, Ca pe-o floare Poți s-o frângi. Dac-o fi pe drum, tu treci; Zi că ești grăbit, și-o lasă, Să n-asculți orice ... fașe dorul De-a fi dragă Tuturor! De-i vedea pe cineva Pe la ei, în fapt de seară, Prinde-l într-adins, ca-n glumă: Frânge-i gâtul și-l sugrumă, Ca ...
... obicei de-a iubi orice-i străin, de-a urî tot ce-i românesc. Noi am rupt-o cu trecutul fie ca limbă, fie ca idee, fie ca mod de-a privi și a cugeta; căci altfel n-am putea trece în ochii Europei de națiune civilizată. — Și ... ceva dreptul de-a se numi români; dar nu. Ei își urăsc țara lor mai rău și mai cumplit decât streinii. O privesc ca un exil, ca o supărătoare condițiune a existenței lor... ei sunt... cum o spun înșii, români de naștere, francezi în inimă — și dacă Franța le ... procura semidocților noștri avantajele pe care le lăeî dă nefericita lor patrie, ei ar fi emigrat de mult... cu toții! Pre legea mea, urmai, ștergându-mi sudoarea, arată-mi un om care să scrie romanul Mizeriilor acestei generațiuni, și acel om va cădea ca o bombă în mijlocul pustiitei noastre inteligențe, va fi un semizeu pentru mine, un mântuitor, poate, pentru țara lui. — Schimbați opiniunea publică, dați-i ...
Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii
... sută de ori de aseară m-am așezat pe scaun, am pus mâna pe condei; dar nu e chip să m-astâmpăr... o clipă nuÂmi dă pace... Și iar începe bietul om să se vaite și să se plimbe ca o hienă. La un moment, se oprește răcnind: - E de nesuferit!... mă-mpușc! - Omule - zic eu - du-te la dentist! - Ei! dar cronica mea cine ... câmpul poeziei, glasul epocei lor; Alfred de Musset i-a fost țipătul!" Da! da! în noianul de necredință în care ne afundăm, când mi-ați luat credința mângâietoare fără să-mi dați nimic alt în schimb decât scepticismul deprimant, îndoiala distrugătoare, țipă și sufletul meu ca al lumii întregi, împreună cu poetul... împreună cu poetul... țipă... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aci, sunt întrerupt; iată confratele Tomița; se-ntoarce radios de la dentist... cu o măsea ... asupra lucrului meu, țip: - Nu mă-ntrerupe, Tomițo! Și urmez a scrie mai departe încheierea: "...Mi-ați luat cu știința voastră măseaua!... ce mi-ați dat în schimb?... redați-mi ...
Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault
... a vremilor în care a trăit el. Ce e curios e că opera aceasta el a scris-o mai mult ca să-și desfete copiii lui și că, necrezîndu-se demnă de reputația unui academician cum era el, a publicat-o întîi sub pseudonimul ... pe umeri, vasta pălărie cu pană pe ureche, războinica spadă la coapsă și cizmele de șapte poște în picioare. La noi, scriitorii disprețuiesc însă poveștile, ca și cum ele n-ar putea să dea nemurirea. Oamenii serioși, severi domni profesori, în augusta lor înțelepciune, le privesc drept prostii, și cu toate ... francez din secolul al șaptesprezecelea, și eu simt un farmec deosebit citindu-le. Pe o zi cum e aceasta, cînd ninge afară și fulgii țes, ca pentru o feerie, o mare perdea albă din cer și pînă-n pămînt, mie mi-e drag să evoc lumea fantasticului și ea vine ca un bun prieten ce-i sînt. Silvani și elfe, nixe ori colbozi, zmei și pajure, toată lumea aceasta care nu mi-e rușine s-o frecventez, tot materialul acesta socotit ca
... degrabă în cea casă; Pune față la ghileală, Buze moi la rumeneală Și sprâncene la cerneală; [6] Apoi vină-aice-n casă, Doar or vrea ca să mă lasă!" Mândra cât se arăta, Baș-agaua se-mbăta, Dar de Badiul ce zăcea, Milă nici ca-i se făcea! Badiul încă-ncet zicea: ,,Băduleasa mea frumoasă! De-mi ești soață credincioasă, Fă la apă că purcezi, Și-n fugă să te repezi Pe la gura pivniței, Tot de-a lungul uliței ... pieire." Băduleasa purcedea, Dar la apă nu mergea, Ci-ntr-o fugă ajungea La casele Marcului, Marcului bulgarului, Frățiorul Badiului: ,,Alei! cumnățica mea! Răsărit-ai ca o stea, Ce vânt dulce te-a bătut, La noi de te-ai abătut?" ,,Am venit să-ți dau de știre Că mi ... — Marcul se și repezea, Buzduganul învârtind Și din gură chiuind: ,,Măi bosneni, măi brăileni, Mișei dușmani și vicleni! V-aruncați sută pe-un om Ca și cioarele pe-un pom. Ce vi-i robul vinovat, Astfel de l-ați ferecat? De vă-i robul de iertat, De vândut sau de ... ...
Ștefan Octavian Iosif - Scrisoare lui Goga
... tăi Și-Ardealul plin de cântec și de jocuri, De mândre fete și voinici flăcăi... Știu eu de mai revin pe-aceste locuri? Ce dor mi-era de ele — căci pe-aici Am petrecut, ca prunc odinioară! Te sperii când de pe trecut ridici Păienjenișul care-l înfășoară... De-aș fi rămas ca tine, în Ardeal, Statornic stâlp al datinii străbune, Într-o căsuță albă, sub un deal, Ferită de primejdii și furtune; Să fi rămas acolo, să ... Să fi rămas în casa de sub deal, De unde-n neguri vezi sclipind Carpații... Dar eu m-am dus, și te-am lăsat, Ardeal, Ca un fugar mi-am părăsit eu frații. Și ce frumos era să fi rămas Alăturea cu alții și cu tine. Să-nalț și eu pentru dreptate-un glas ... Aprins de-obida silei seculare Și eu de bună seamă-aș fi gustat Ce dulce-i pâinea temniței maghiare... M-am dus — și spune-mi tu ce-am folosit Pe unde-am fost, cât am umblat prin lume?... Azi m-aș întoarce, însă obosit, Înfrânt și trist... Dar vremea ta ...
... zi tot alte fire de nisip, le-a strecurat prin încăperi, le-a cernut pe coperișuri, le-a împinzit ca un giulgiu, făcîndu-le una cu pămîntul. Vîrfuri de coloane au mai stăruit ici-coio, de cari, caravanele trecînd, vorbeau ca de rămășițele unei cetăți înfloritoare ; apoi și coloanele au dispărut cu veacurile și numai în cărți a mai rămas pomenire de ceea ce ... le-am mai auzit nicăieri în altă parte. Sunete grave pornesc coperite, călătorind parcă prin apă, se ajung cu altele, se-nfrățesc, se-mpreună, pentru ca să amuțească și să reînceapă iarăși într-o armonie surdă, într-un murmur confuz. De multe ori mi se parc că am pus urechea la pămînt și că ascult, așa vine de departe sunetul, așa de trist plîng clopotele. Parcă e glasul unei ... petrecut în așa de scurtă vreme. Simt că trebuie să plec, trebuie să mă smulg din orașul acesta unde mă țin atîtea rădăcini. Cineva parcă-mi spune: pleacă de aici cît mai este vreme, dacă nu vrei să rămîi înnămolit pe totdeauna. O părere de rău însă mă prinde de tovarășii
Constantin Alexandru Rosetti - Fracul meu
... despre această ediție 1843 Așa de gol în toate cum m-am născut în lume Trăiesc și pînă astăzi ; muncesc, dar n-am putut Să-mi fac trăsură, haine, parale și un nume ; Dar îns-am pus eu minte și-un frac azi mi-am făcut ! Și azi ca-n toată vremea datornicii veniră, Obraznici cît se poate ; boieri, i-ați cunoscut ! Dar însă cu ocară, cu brînci mai toți ieșiră, Fiind c-am ... mîna să sărut, Să mușc, să vînz pe unu, pe altu iar a linge Le-am învățat pe toate, și-un frac azi mi-am făcut. Rang, slujbă, bogăție, acuma vin grămadă, Acea idee proastă de cinste am perdut ; La un boier prea mare mă duc acum îndată Și ... mi-am făcut. Plecai să merg, dar însă împins de îngînfare, Pe la a mea Elenă, să trec puțin am vrut ; Dar ea-mi ... în astă stare, Și tu cu haina curții și tu frac ți-ai făcut ?â€� Ca vis, ca-nălucire, cum piere toate-n lume, Zadarnica-mi mîndrie îndată a trecut ! Și-am zis : decît ast „dragăâ€�, nu voi eu un alt nume Nu voi palat, rang, aur, și ...
... cu umbra lată și flori până-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. ,, De câte ori, iubito, mă uit în ochii tăi, Mi-aduc aminte ceasul când te-am văzut întăi. Ca marmura de albă, cu mâni subțiri și reci, Strângeai o mantă neagră pe sânul tău... În veci Nu voi uita cum tâmpla c-o mână ... pământ. Ce zeu din cer te puse în calea mea să ieși, O, fragedă ființă ca floarea de cireș! Cum s-a putut ca-n lume așa minuni să steie, Căci tu ești prea mult înger și prea puțin femeie! Și fericirea-mi, scumpo, nici îndrăznesc s-o crez. Tu ești? Tu ești aievea? Sau poate că visez... Dacă visez, te-ndură, rămâi la al meu piept Și ... de dulce, pe buza ta cuvântu-i ... Și cât de mult ridici tu, în gând pe-o biată roabă! Comoara ta din suflet e singura-mi podoabă, Cu focul blând din glasu-ți, iubite, mă cutremuri, De-mi pare o poveste de-amor din alte vremuri. Și ochiul tău adânc e și-n adâncime tristu-i, Cu umeda-i privire tu sufletul îmi ...
Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic
... singur. Față de o urâtă eram incapabil să mă angajez în vreun fel. Priveam însă din fundul amfiteatrului și mă felicitam că lipsea încă puțin ca să cunosc pe toată lumea. Un grup de trei fete, îndeosebi, mi se părea intangibil. Erau mereu împreună, fără amestec printre ceilalți, vioaie, grăbite, surâzătoare, pricepându-se, mi se părea, să fie politicoase față de toți și în același timp distante. Ușurința cu care se strecurau prin lumea multă, siguranța gesturilor și totuși ... străbătut: cunoștința lor — nu mergeam mai departe — ar fi o dovadă a importanței mele. Dar nu știam cum să încep. Începutul mi se părea totdeauna extrem de dificil. Mă temeam ca prima mea mișcare să nu fie ridicolă. Înclinat de pe atunci la neurastenie, găseam un motiv bun de chin. Și exclamam ridicol — ridicol pe ... ne-a apropiat. Acolo, în fața mămăliguței cu brânză și a cepei, ne descoperirăm amândoi mofturoși (sau că făcea pe mofturoasa ca să-mi placă). Amândoi nu reușirăm, ca ceilalți, să ne culcăm imediat. După o ezitare, în urma propunerii mele, se hotărî să meargă cu mine prin noapte. Din urmă, o amică ne ...
... ureche Uite-o floare. Asta-s eu! Și sunt voinică! Cine-a zis că eu sunt mică? Uite, zău, acum iau seama Că-mi stă bine-n cap năframa Și ce fată frumușică Are mama! Mă gândeam eu că-s frumoasă! Dar cum nu! Și mama-mi coasă Șorț cu flori, minune mare Nu-s eu fată ca oricare: Mama poate fi făloasă Că mă are. Știi ce-a zis și ieri la vie? A zis: Ce-mi tot spun ei mie! Am și eu numai o fată, Și n-o dau să fie dată; Cui o dau voiesc să-mi fie Om odată. Mai știu eu! Și-așa se poate! Multe știu, dar nu știu toate. Mama-mi dă învățătură Cum se țese-o pânzătură, Nu cum stau cei dragi de vorbă Gură-n gură. N-am să țes doar viața-ntreagă! Las ... a spus buna Și mă mir eu ce-o să fie Asta una! Brâu-i pus! Acum, din ladă Mai ieu șorțu! O să-mi șadă Fată cum îmi stă nevastă... Aolio! Mama-n ogradă! Era gata să mă vadă Pe fereastă. Ce să fac? Unde- ...