Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DORI MULT
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 471 pentru DORI MULT.
Gheorghe Asachi - Moartea și nenorocitul
Gheorghe Asachi - Moartea şi nenorocitul Moartea și nenorocitul de Gheorghe Asachi Un lemnar din cii sărmani, Plin de grijă și de ani, Cărând vreascuri grele-n spate Din pădure pe la sate, Se-nturna încetișor La săracul foișor. Obosit, neputincios, Pune sarcina sa gios Și-și aduce aminte-anume Câte sufere pe lume. Că de când el s-au născut Rele numai au văzut. Fără vipt de multe ori, Fără somn adeseori, Toată noaptea-n gânduri zace, Ziua nicicum are pace, Căci vatavul rău și tont, Boierescul peste pont, Birul greu și mii beilice, Doi ficiori și patru fiice, O soție sfăditoare Viața-i umple cu lungoare, Încât vrând a-și face seamă Ca să vie moartea cheamă. Nesățoasa deci bătrână, Țiind săcerea în mână, Repede s-au arătat Și ce vra l-au întrebat. Văzând fioroasa moarte, Spământat lemnariul foarte Zice: Rog agiută un pic Ceste lemne să rădic! Moartea curmă toate cele, Omul însă-i mai dorit A suferi mii de rele, Decât a fi
Dimitrie Bolintineanu - Ziorina
Dimitrie Bolintineanu - Ziorina Ziorina de Dimitrie Bolintineanu Armia de țară de trei zile bate, Arde și fărâmă străinii-n cetate. Prin pulberea deasă vine-un cal ușor. Astfel trece-un vultur învelit în nor. Către domn se-ndreaptă... Cavalerul sare... E Ziorina, fiica-i, dulce la cătare. Ea ridică coifu-i; păru-i grațios, Ca lung fluviu d-aur se revarsă-n jos, Pe sub gene-i scântei două lăcrimele Cum sub nori lumină două dalbe stele, Și râuritoare, p-al ei chip senin, Cad din roză-n roză și din crin în crin. Bunul domn o mustră pentru ce să vie Să-și expuie viața... Să se-nturne-o-nvie. Rara-i frumusețe reunea, răpiți, Împrejuru-i bravii cei mai străluciți. Ea pricepe lesne cât era dorită. Despre-a lor simțire grațios profită. Smulge de la sânu-i o plăpândă floare Umedă d-a sale line lăcrimioare Și cu niște termeni dulci și răpitori Ea vorbește-ntr-astfel către-adoratori: — ,,Cine va purcede dup-această floare, Udă de suspine și de lăcrimioare, Îi voi da, pe viață și pe Dumnezeu, Mâna și junețea sufletului meu!" Zice, — aruncă floarea dincolo-n cetate, Dincolo ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... Spre răsărit!... Iar când a fost la-nmormântat, Toți morții parcă s-au sculat Să-și plângă pe ortacul lor, Așa era de mult popor Venit să plângă pe-un fecior De împărat! Și popi, șirag, cădelnițând Ceteau ectenii de comând Și clopote, și plâns, și vai, Ș-oștenii ... văd plângând. De cum te zbuciumi, tu te stingi Și inima din noi o frângi Ne doare c-a fost scris așa, Ne dori mai rău cu jalea ta: De-aceea, doamnă, te-am ruga Să nu mai plângi. Pe cer când soarele-i apus, De ce să plângi ... Sicriul alb era un vis Și ea-l trăia. Senini de plânset ochii ei, Vedea bărbați, vedea femei, Cu spaimă mută-n jur privea. Din mult nimic nu-nțelegea; Și să muncea să știe ce-i. Și nu putea. I-a fulgerat deodată-n gând Să râdă, căci vedea ...
Dimitrie Bolintineanu - În timpul de cădere
Dimitrie Bolintineanu - În timpul de cădere În timpul de cădere de Dimitrie Bolintineanu În timpuri de cădere, de lacrimi și de dor, În splendide festine, Mai mulți, uitând al țării preadulce, sfânt amor, Cătau prin dezmierdare să-mbete viața lor, Să-nece-a lor rușine. În muzică și danțuri se scură timpul lin Și viața lor zâmbește; La mesele molateci cu fericire-nchin În dalba sănătate tiranului străin Ce țara le robește! Dar când se stinge focul nebunei desfătări, Și pacea lor se stinse! Mesenii varsă lacrimi, eterne suspinări, Căci lanțul ce trecuse pe sânul dulcei țări Pe brațul lor se-ntinse. Oh! cine poate spune cât ei au suferit Robiți aici în lume?! Pierit-au sub lovirea chiar celor ce-au dorit, Și nimeni niciodată d-atunci n-a mai șoptit Al lor odios
Constantin Negruzzi - Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte l
... întăi poți face pietrile să vorbascâ, decât pe fată, încât, au adaos, mă tem, nu cumva aceasta să-i fii greșala, să tacă, zic, mai mult decât trebui. M-am supus, o, giudecători, căci cum nu, după ce am auzit așa minunată zâstre — tăcerea; deci, cu adivărat dintru acĂ© zi ... sămn de dragosti ești acesta și arătare glasului, dar tu ești sălbatic, căci aceste așa trebuie să fie. M-am supus iarâș și adauăzi mai mult am aflat nenorocirea me care era mai mare decât ce de cu sară, căci poroncind ca să vie la dânsa slujnicile, cercetĂ¡ să afle numile ... obraz; care au găsit sopon; care au prăpădit un pantof; care au rădicat poalile feredegiții; care au dat un ban feredegiului; care au dat mai mult; care mai puțin; care nimic, și acii ce n-au dat nimic pornești război. Pe urmă, ca când uită cele mai mari, le ia iar ...
... Oamenii umblă aci acoperiți cu niște veșminte sălbatice de piei de oaie; ar putea crede cineva că mă aflu în Siberia și cu atât mai mult în Siberia, încât sunt aici pe temeiul unei legi care nu are ființă... Dar, ce să zic! Nici partea mea nu e tocmai de lepădat ... să mă primblu nu pot, căci prea e vremea rea... singurele-mi petreceri sunt de a trage tutun, de a mânca mult și mai cu seamă de a dormi; dar vai! i se urăște omului și cu somnul. Mă bucur c-am putut fura un ...
Alecu Russo - Studie moldovană
... mai bătrân decât cel mai bătrân din bătrâni, fie acel bătrândin vremea celor întâi moscali. În 16 ani, de la 1835 până la 1851,mai mult a trăit Moldova decât în cele cinci sute ani istorice, de ladescălecarea lui Dragoș la 1359, până în zilele părinților noștri. Viața părinților ... pământ. Este o vorbățărănească, ce seamănă a fi în Moldova de când Papură-Vodă: " sireacu Ștefan vodă, unde-i să vadă? " Această vorbă mult m-a muncitcu gândul, care n-am vreme să le spui toate, decât unul. Îmi închipuiesc câteodată că a ieșit din ...
Alexandru Vlahuță - Unui dușman
... de voluptatea urii. Eu cuget că în tine urăște-o 'ntreagă rasă. Om fi din două neamuri ce-au stat în vrăjmășie. Răsboae seculare de mult le-au risipit; Și azi în noi se 'ncearcă din nou să se sfîșie: Se căutau de veacuri — s'acum s'au regăsit! În ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului
... jucării frumoase nu face natura; câte lupte nobile nu ațâță; ba uneori pregătește izbândă și triumf chiar și binelui. Pentru ce i-aș cere mai mult? Urât și murdar e pământul când plouă; și natura e atât de meșteră, încât cerne, frământă, dospește și plămădește și toarnă ce era urât și ...
Gheorghe Asachi - În unire stă tăria
Gheorghe Asachi - În unire stă tăria În unire stă tăria de Gheorghe Asachi Nu-n zădar e scris pe aur În latinelor rostire: Crescunt parvae res concordia (Lucruri mici cresc prin unire); Făr-unire nu-i vârtute În familii, nici în stat, Cum esemple mii trecute De agiuns au arătat. Un părinte bătrân foarte, Propiet acum de moarte, Vrând uni pe fiii săi, Zis-au lor: Blem, feții mei, Cercați dac-a frânge poate Cel mai tânăr dintre voi Ceste dărzi unite toate, Iar în urmă spune-voi Ceea care tari le face. Din fii unul le-au luat, Dar zădarnic au cercat, Și dând altui mai ghibace Întrunit acel baston, Zis-au: Eh, de ești Samson! Și acestui opinteală Au dat numelui sminteală. Mai cercat-au fiul mic, Ce și el n-au frânt nemic. Cu toți timpul lor pierdură, Că unite-n legătură Nici o dardă nu s-au frânt. Atunci tatăl lor li zice: Moale brațe văd aice; Să v-arăt ce încă sânt În asemene-ntâmplare! Dar când astă lăudare O ieu fiii lui drept șagă, Bătrânelul tremurând Întăi dărzile dezleagă Și le frânge-apoi pe rând, Zicând: Fie-vă de știre Că ...
Garabet Ibrăileanu - Privind viața
... l ca motiv al acțiunii tale, pentru ca oamenii să nu-ți atribuie unul rău detot. Nu crede că, strălucind în fața unei femei mai mult decât amantul ei și eclipsându-l, ai putea s-o întorci către tine. Nu vei reuși decât să-ți atragi antipatia și invidia ei. De ... prea clare și tiranic impuse minții inteligente. Mai degrabă vei păstra relații bune cu cineva dacă nu-i dai nimica, decât dacă-i dai mai mult decât poți continua să-i dai -- sentimente sau lucruri. Omul nu renunță decât la ceea ce nu-i trebuie, ori la ceea ce e imposibil ... te-ai născut altfel, este a regreta că te-ai născut tu, și nu s-a născut altcineva. A dori să fii altfel, este a dori să mori tu și să se nască altcineva. Căci tu, tu ești tu . Mila, când nu e însoțită de o iubire infinită, e mai ofensatoare ... o grosolănie, femeia îți reproșează ție grosolănia lui și, în nevoia arzătoare de a-l consola de vina lui, îl iubește și mai mult ...