Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE RÂS
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 532 pentru DE RÂS.
Mihai Eminescu - Împărat și proletar
... pe pietre până și urma sclavă Celor ce le urmează pân' la al lumii fund! Sfărmați tot ce arată mândrie și avere, O! dezbrăcați viața de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urât - Să fie un vis numai, să fie o părere, Ce făr' de patimi trece în timpul nesfârșit. Zidiți din dărmăture gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan; Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide ... el vârful mândru al celor ce apasă - Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut. De ați lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă De răsturnări mărețe, mărirea-i radioasă, Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut. Cu ale voastre umbre nimica crezătoare, Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit, Cu mintea de dreptate și bine râzătoare, Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât. ...................................... Parisul arde-n valuri ... flacări, ce-n valuri se frământ, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări ...
George Coșbuc - Fresco-ritornele
... George Coşbuc - Fresco-ritornele Fresco-ritornele de George Coșbuc 1 Viața mea de mult s-a stins și-am îngropat-o. Sunt beat de cad în gropi, și-a cui e vina ? A obrăjorilor cei cu gropiți, șireato ! 2 Ea sta, cu sânul plin de ... am prins de mână, Și-am vrut să te cuprind, și pentru-atâta lucru Ai plâns și n-ai venit la noi o săptămână ! 10 De când eram noi mici, mi-ai fost ca soră, Și prietenă mi-ai fost de când ești fată mare, Iar mama vrea d-acum să-i fi, drăguță, noră ! 11 Eu am de mult scriptura mea și-mi țin scriptura : Gurița fetelor cu sărutări s-astupă, Băieților eu le astup cu pumnul gura ! 12 Vorbim răstit și ne ... te nalți, când te-ai deprins să birui greul — Cei răi mă-njură ! Nu știu ei ce știu copiii ? Pe cât smâncești, pe-atât de sus se nalța zmeul 14 Ea râde-n plânsul meu ! Dar ea atâta știe ! Eu știu : Mi-e dragă, și n-aș vrea să-mi fie dragă, Dar dragă dacă nu mi ... ...
... la umăr și tac. Vântul, umed și pătrunzător, le bate drept în față, și copacii, cei nevăzuți, fremătând și scârțâind, aruncă asupra lor picături mari de ploaie. Aleea aproape delaolaltă e acoperită cu bulhace. — Una n-o pricep eu, zise păzitorul după o tăcere îndelungată: cum de-ai nimerit tu pe-aici? Parcă poarta-i încuiată cu lăcată. Ai sărit zidul ori cum? De-ai sărit, apoi pentru un om bătrân așa îndeletnicire nu-i prea de cuviință. — Nu știu, dragă, nu știu. Cum de-am nimerit pe-aici, nici eu nu știu. Ia, o ademenire. M-a pedepsit Domnul. Cu adevărat că-i ademenire, cel viclean m ... vărs sânge, că demult ai fi pierit, ticălosule... Stai! Genunchii păzitorului se îndoiaie. El închide ochii cu frică și, tremurând cu tot trupul, se reazemă de zid. El ar răcni, însă știe că răcnetul nu va ajunge la loc locuit de oameni... Alăturea cu dânsul stă trecătorul și-l ține de mână... Vreo trei minute trec în tăcere. — Unul îi bolnav de înferbințeală, celălalt doarme, dar al treilea îl petrece pe drumeț, bombănește trecătorul. Buni păzitori, se poate ...
... la umăr și tac. Vântul, umed și pătrunzător, le bate drept în față, și copacii, cei nevăzuți, fremătând și scârțâind, aruncă asupra lor picături mari de ploaie. Aleea aproape delaolaltă e acoperită cu bulhace. — Una n-o pricep eu, zise păzitorul după o tăcere îndelungată: cum de-ai nimerit tu pe-aici? Parcă poarta-i încuiată cu lăcată. Ai sărit zidul ori cum? De-ai sărit, apoi pentru un om bătrân așa îndeletnicire nu-i prea de cuviință. — Nu știu, dragă, nu știu. Cum de-am nimerit pe-aici, nici eu nu știu. Ia, o ademenire. M-a pedepsit Domnul. Cu adevărat că-i ademenire, cel viclean m ... vărs sânge, că demult ai fi pierit, ticălosule... Stai! Genunchii păzitorului se îndoiaie. El închide ochii cu frică și, tremurând cu tot trupul, se reazemă de zid. El ar răcni, însă știe că răcnetul nu va ajunge la loc locuit de oameni... Alăturea cu dânsul stă trecătorul și-l ține de mână... Vreo trei minute trec în tăcere. — Unul îi bolnav de înferbințeală, celălalt doarme, dar al treilea îl petrece pe drumeț, bombănește trecătorul. Buni păzitori, se poate ...
Alexei Mateevici - Când trece vântișorul
... vântişorul Când trece vântișorul prin auritul grâu, Și-și leagănă verdeața pădurea răcoroasă, Din umbra dulce-a frunzei sub cerul albăstriu Voios îmi râde pruna cea dulce și gustoasă. Ori când de sub o tufă, în dulcea primăvară, În ceasul dimineții, în rumeneala serii Prietenos privește frumoasa lăcrimioară, Argintul viu scăldându-și în roua primăverii. Când pârăiașul ...
Ion Luca Caragiale - Infamie...
... Ion Luca Caragiale - Infamie... Infamie... de Ion Luca Caragiale Mi s-a-ntâmplat să pierz un amic, un bun amic, și nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere; de aceea trebuie să spun, oricui vrea să m-asculte, trista mea întâmplare. Iată. Știam că amicul meu, bunul meu amic, are multă influență asupra unei ... în această ocazie; o vorbă bună din partea ta către persoana, pe care o știi, poate să-mi facă norocul... Dă-mi o scrisoare călduroasă de recomandație... te rog!... faci un mare bine pentru mine și pentru familia mea... copiii mei... — Vai de mine! zice bunul meu amic, jenat de tonul meu din cale-afară milos... Ce trebuie atâta insistență?... Și, după ce-i explic bine de ce e vorba, se așează la biroul său și începe să scrie. După ce termină, se ridică și, cu scrisoarea-n mână, îmi zice: â ... scrisoarea, și cu ochii mei citesc: „Stimate amice, Moftangiul, care-ți aduce această scrisoare, mă roagă cu insistență să ți-l recomand: e vorba de o afacere, pretinde el, de ...
Constantin Negruzzi - Disțărare șlicului
... că ochiu iar ș-au mai pus Pe vro nouă muritoare; vrea să ne-o aducă sus, Ca când îndestule aicea nu-s: avem și de lepădat. Că de când era mai tânăr, cu târâșu le-au cules." "Prepui, răspunde Apolo, câ-i vro pricină de stat, Nu cumva oare titanii iar să vor fi rădicat?" "Vina a șchiopului este, zice Mars c-un chip fălos, Fulgerile n-au ... ninge, îi tot plouă, și nimica nu-i mai placi. Bărbatu, văzând furtuna, să tragi-ntr-un colț și taci. Să meară cari-i pricina de-i așa de mânioasă, De suspină și oftează, de răstoarnă tot în casă, Stă să-și aducă aminte nu cumva i-au zis ceva Și deși în gând nu-i vine vro întâmplare așa ... Zice: "Vai de cei cu șlice, dac-așa pravil-au pus. Mă rog, dă o hotărâre: ori șlicu să nu mai fie, Sau cu astfel de căciulă în iad de acum să vie. Iar, de esti să stric poarta, atunce puni la cali Să mi se sloboadă o soma din visteriile tale." Iupiter să cam zbârcești, căci, măcar că dumnezeu ... ...
... Curte a-i aduce, Pe amândoi la cercetare a-i pune. A doua zi Harun în tron de fală, Înconjurat de suita lui regală, Ordonă ca pe-acel bătrân de-aseară Și pe-acel tânăr să-i aducă-n sală. Și-atunci apar l-a tronului său treaptă Bătrânul alb cu fața înțeleaptă ... mândru tânăr Ce ochii lui sfioși în sus i-ndrepată. Ei după chip păreau de viță-arabă, Dar fața celui tânăr este slabă Și palidă de multe suferințe  Deci cu mânie împăratu-ntreabă: ,, Ce ți-a făcut, moșneag fără de milă, Acest băiat de-l chinuiești în silă, Când el te roagă chiar să dai într-însul, Și pare-atât de blând ca o copilă?" Bătrânul zise vorbele aceste: ,, Stăpâne, lucrul nu îl știi cum este  Ciudată e istoria ăstui tânăr, Deci voie dă ... a lui poveste. Tu vei fi auzit de un anume Ali-ben-Maimun, unu-a fost în lume, Un învățat și cititor de zodii, Un vraci prea înțelept cu mare nume. Cutreierat-au dânsul lumea toată, Orașe, țări din sfera depărtată, Pustiile Saharei, râul Gange, Și la izvorul ...
... necesitatea introducerii, prin regulamente, a infinitivului ca imperativ impersonal, fără ca și cu negațiune; și asta (onoare ei!) pentru toți călătorii, fără excepție de clasă sau de distanță de parcurs, la toate trenurile, fie accelerate, fie de persoane, mixte sau de marfă. Astfel, în toate vagoanele noastre de călători, citim: pe uși: „A nu se deschide până trenul oprește"; pe ferestre: „A nu se pleca în afară"; pe semnalul de alarmă: „A nu se trage decât în caz de mare pericol" ; în altă parte: „A nu se întrebuința în timpul opririi în stațiuni" ; m clasa III: „A nu se scuipa pe covoare ... cafeaua și zic amfitrionului meu încet: — Dragă Mitică, am consumat frumos, n-am ce zice; îți mulțumesc... Eu trebuie să mă retrag; mâne, foarte de dimineață, am treabă și sunt și cam rebegit de vremea asta; trebuie să mă culc mai devreme... Cum am face rost de o sanie? — Ei! bravo — răspunde el — nene Iancule! Cum se poate să pleci așa, fără țal? Și râde
Ștefan Octavian Iosif - În ciudă
... Ştefan Octavian Iosif - În ciudă În ciudă de Robert Burns Traducere de Ștefan Octavian Iosif . Se vede sărman, ocolit cu dispreț Și fruntea și-o-nclină — în ciudă? Dar noi ne mândrim și-o-nălțăm mai ... ciuda atâtor mizerii ce sânt, Nimic nu e rangul decât un cuvânt, Și omul e aur — în ciudă! Cu pâine și sare, cu coji de mălai Trăim anevoie — în ciudă! Nebuni și mișei se răsfață ca-n rai, Dar om este omul — în ciudă! În ciudă și numai ... ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda podoabei ce-o poartă la piept, Un om fără zgardă, un om înțelept Se uită și râde — în ciudă! Un rege îl poate-ncărca din prisos Cu nume și-onoruri — în ciudă! Dar vrednic să facă din om ticălos Nu ... — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă! Oricât e de sus și oricât de semeț, Nimic nu-i mai sfânt, și nimic mai de preț Ca mintea și cinstea — în ciudă! De-aceea rugați-vă Domnului sfânt, Să lupte tot omul — în ciudă! Ca mintea și cinstea să aibă cuvânt Pe lumea aceasta — în ciudă ...
... Robert Burns - În ciudă În ciudă de Robert Burns Traducere de Ștefan Octavian Iosif . Se vede sărman, ocolit cu dispreț Și fruntea și-o-nclină — în ciudă? Dar noi ne mândrim și-o-nălțăm mai ... ciuda atâtor mizerii ce sânt, Nimic nu e rangul decât un cuvânt, Și omul e aur — în ciudă! Cu pâine și sare, cu coji de mălai Trăim anevoie — în ciudă! Nebuni și mișei se răsfață ca-n rai, Dar om este omul — în ciudă! În ciudă și numai ... ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda podoabei ce-o poartă la piept, Un om fără zgardă, un om înțelept Se uită și râde — în ciudă! Un rege îl poate-ncărca din prisos Cu nume și-onoruri — în ciudă! Dar vrednic să facă din om ticălos Nu ... — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă! Oricât e de sus și oricât de semeț, Nimic nu-i mai sfânt, și nimic mai de preț Ca mintea și cinstea — în ciudă! De-aceea rugați-vă Domnului sfânt, Să lupte tot omul — în ciudă! Ca mintea și cinstea să aibă cuvânt Pe lumea aceasta — în ciudă ...