Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CURSE

 Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 520 pentru CURSE.

Veronica Micle - De ce-ți mai numeri anii...

Veronica Micle - De ce-ţi mai numeri anii... De ce-ți mai numeri anii... de Veronica Micle De ce-ți mai numeri anii să vezi de ești bătrân Când știi ce grea durere tu porți în al tău sân, Și pentru ce oglinda întrebi privind în ea Să-ți spună de nu-i încă zbârcită fața ta? Când știi c-a tale lucruri ce curg neîncetat Adânci și triste urme în suflet ți-au lăsat, Și crezi c-o vecinicie amară e de când O clipă fericită avut-ai pe pământ. Și ce-ți mai folosește să știi azi cum mai ești Când simți că tu pe lume de mult nu mai trăiești; Purtând cu moartea`n suflet străin în orice loc Viața ta pustie și fără de

 

William Shakespeare - Romeo și Julieta

William Shakespeare - Romeo şi Julieta Romeo și Julieta de William Shakespeare Traducere de Ștefan Octavian Iosif . ACTUL I PROLOGUL (Intră Corul) CORUL                                                                     Aicea, în Verona-ncântătoare,                                                                     A două neamuri mândre veche ură                                                                     A izbucnit din nou, prin certuri care                                                                     Să curgă sânge mult de frați făcură.                                                                     Din cele două case-ndușmănite                                                                     Ies doi îndrăgostiți loviți de soarte,                                                                     Și vrajba cu nenorociri cumplite                                                                     Sfârșește prin a tinerilor moarte.                                                                     Iubirea lor cu soartă-ngrozitoare                                                                     Și ura ce nu poate fi-mpăcată                                                                     Decât cu moartea scumpelor odoare,                                                                     Pe scenă-n două ceasuri vi se-arată.                                                                     De-aveți răbdare s-ascultați acestea,                                                                     Ne-om strădui să-nfățișăm povestea. SCENA I O PIAȚĂ PUBLICà – SAMSON ȘI GREGORIO SAMSON                                                           Pe legea mea, Gregorio, să nu le mai permitem să ne ia de sus. GREGORIO                                                           Nu, firește, căci am rămânea jos. SAMSON                                                           Vreau să spun că dacă ne-or mai lua la vale, să ne ținem la înălțime. GREGORIO                                                           Da, numai băga de seamă, să nu ajungi la înălțimea furcilor. SAMSON                                                           Eu, când mă scoate cineva din țâțâni, nu știu multe. GREGORIO                                                           Și eu nu știu multe care să te scoată din țâțâni. SAMSON                                                           O javră din casa Montague ...

 

Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale

... își scrie     Zapisul cerșut... Vicleanul luându-l, plin de bucurie,     Pieri nevăzut. Și iată om mare Păgânul ajunge.     Cu chip neaflat, Noroc, avuție deasupra lui curge,     Izvor ne-ncetat; Ale lui palaturi, de mult aur pline,     Și răsfăț domnesc, Iar la a lui masă vinațe străine     Nu se mai ... în a ta casă,     Parcă n-ai trăi.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci măcar s-aducă vântul miros dulce,     Din câmpi înfloriți, Și aurind luna izvorul ce curge     Codrii înverziți, Și vestind lăstunii cu gingașe versuri,     Că se ivesc zori, Și zburând zefirii prin lunci și pe șesuri,     Liberi și ușori, Și negreața ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale

... își scrie     Zapisul cerșut... Vicleanul luându-l, plin de bucurie,     Pieri nevăzut. Și iată om mare Păgânul ajunge.     Cu chip neaflat, Noroc, avuție deasupra lui curge,     Izvor ne-ncetat; Ale lui palaturi, de mult aur pline,     Și răsfăț domnesc, Iar la a lui masă vinațe străine     Nu se mai ... în a ta casă,     Parcă n-ai trăi.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci măcar s-aducă vântul miros dulce,     Din câmpi înfloriți, Și aurind luna izvorul ce curge     Codrii înverziți, Și vestind lăstunii cu gingașe versuri,     Că se ivesc zori, Și zburând zefirii prin lunci și pe șesuri,     Liberi și ușori, Și negreața ...

 

Alecu Russo - Cântarea României

... oare: "și Domnul va scula pe unul dintre voi, care va așeza pe urmașii voștri iarăși în volnicia și puterea lor?.." Uitat-ai sângele ce curge prin vinele feciorilor tăi?.. Mult erai mândră odinioară, când strigai "ura" în bătăi?.. pieptul tău era tare ca de oțel, paloșul se tocea pe dânsul ... Domnului e în mâna norodului... și sabia atunci mănâncă carne și nu cruță pe nimene, de la sugătorul până la cel desăvârșit bătrân. Și sângele curge ca un izvor, căci sângele îmbată mintea, ca spirtul și ca vinul... și în acea zi se vor auzi mai multe vaiete de cum s ...

 

Ion Luca Caragiale - Smărăndița

Ion Luca Caragiale - Smărăndiţa Smărăndița (Roman modern) de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Fata mamii Ilinchii era bălană, plăviță, cu părul galben-auriu ca spicul grâului copt, răscopt, tocmai cum e bun de secerat, cum e pâinea a bună de mâncat și-i place puiului golaș de pitpalac să-l ciugulească și să-l înghiță pe nemestecate în gușa lui îmbrăcată în puf bogat, moale și dulce. Smărăndița mamii Ilinchii era tânără ca o dimineață de primăvară caldă, blândă, senină, mânoasă și încropită, când ciocârlia se avântă și-și dă drumul, nebună, săltă- toare, zglobie, pe aripele vântului ușuratic și zburdalnic, spre a arunca, către albastru și limpede, ca peruzeaua cea mai nestimată, ciripiturile ei argintii și călduroase, aprinse, fierbinți. Copila avea ochii negri, negri ca mura de pădure coaptă, răscoaptă, cum e când e bună de mâncare, dulce și acră; dulce, nu să te leșine pe inimă; acră, nu să strepezească dinții, ci dulce și acră, acrișoară și dulceagă cum îi place și ursului, cât e el de ursuz și de nemulțumitor, s-o guste. Subțirică de se-ncovoia ca o nuia de corn ...

 

Cincinat Pavelescu - Zopira

... și, de gloanțe neatins, Se oprește și-i așteaptă neclintit ca și o stâncă. Secerați sunt ienicerii ca și spicele de grâu... Dintre rănile căscate curge sânge, curge râu, Pentru cei rămași în viață deznădejdea e adâncă, Ei cad unul câte unul! Vai! pierduți sunt toți, pierduți! De urgie să mai scape nu ...

 

Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți

Constantin Stamati - Gafiţa blestemată de părinţi Gafița blestemată de părinți de Constantin Stamati Îndesară doamnă-n țară, Toată noaptea-mpărătiță, În zori ca o văduviță, Amiază călugăriță... (Cântec vechi al unei doamne nenorocite.) I Nouri groși acoperise a stelelor strălucire, Și ceață de promoroacă pudruia codrii pustii, Crivățul cu-a sa suflare împrăștie pustiire, Lăsând urme de pieire pe dealuri și câmpii. Pe domnii codrilor, brazii, pe stejarii cu virtute, Îi zbuciuma cu-al său vifor, să i se plece gemând, Și zburând peste-a lor vârfuri drepănate sau căzute, Pân-în locuri depărtate ducea viscol șuierând. Iar scârboasa cucuveică ținterimul părăsește, Și cu-al său fioros țipăt, vaiet și moarte vestește. Tocmai atunci și Gafița de-al său amat interită, Se trăgea mai de tot moartă spre bordeiul părintesc, Căci neprihănita fată, de Iancu ademenită, Pentru dânsul înșelase pe părinții ce-o bocesc; Pentru dânsul defăimase a sale amici iubite... Încât orbind-o păcatul, făr’ să știe au greșit, De și-au părăsit părinții și datoriile sânte, De și-au pângărit și legea și de s-au ticăloșit. Și pentru așa greșeală Gafița nenorocită De Iancu fu rușinată, de Iancu ...

 

Ioan Slavici - Scormon

... înapoi. Vârtelnița se mișcă alene, scârțâind îndelungat, și lasă firul a se dezveli. Din când în când, scârțâitura încetează și firul nu mai curge. Sanda fuge la vârtelniță, descurcă firele și iarăși părândă parii. Așa se urzește pânza. Și gardul e cel mai bun urzitor: pari bătuți unul lângă ... tinerețe: cine o face în voie bună a sosit la Măciniș fără chiar să bea apă din izvoarele din cale. Jos, în vale, curge râul; mai sus, pe coaste, răsfirat, se întinde sa- tul prin holde și grădini. Sus, pe culme, paște turma în iarbă verde și îndesată. Stâna ...

 

Mihai Eminescu - Călin

... din sicriu; Și din când în când vărsate, mândru lacrimele-ți șed, Dar de seci întreg isvorul, atunci cum o să te văd? Prin ei curge rumenirea, mândră ca de trandafiri, Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri - Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, Ce ușor se ...

 

Mihai Eminescu - Călin (file din poveste)

... din sicriu; Și din când în când vărsate, mândru lacrimele-ți șed, Dar de seci întreg isvorul, atunci cum o să te văd? Prin ei curge rumenirea, mândră ca de trandafiri, Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri - Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, Ce ușor se ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>