Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU FRUNZE
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 370 pentru CU FRUNZE.
Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar
... duc unde ne duce apetitul, în palaÂtul regesc sau în bordeiul săracului, în cabinetul filozofului sau la umbra cedrului, unde se odihnește elefantul. Înzestrați cu un paloș ascuțit, bortelim cu el fără păsare în nasul regelui sau al filozofului, iar negăsindu-i, apoi în hobotul elefantului sau în altă fiară. Se-nțelege că, cu cât este pielea mai fragedă, ajungem mai degrabă la globulețele sângelui, pe care îl sorbim cu deliciu. De aceea pătrundem mai cu preferință în locașuri unde trăiesc oamenii în trufie și lux, fiind pielea lor fragedă și îngrășată prin producte cosmetice și scutită de arșița soarelui. Noi ... mine, dar imnul a fost grandios și minunat. După o pauză, am cântat un marș militar al coloanelor noastre de atac ce merg cu asalt la orgiile noastre de sânge. Și în urmă am sfârșit repertoriul meu vocal cu o romanță plină de simțire, adresată viitoarei mele iubite, stăpânei inimii mele. Această melodie am cântat-o cu atâta sentiment că, apropiindu-mă de mama mea, o găsii lăcriÂmând de pătrundere. Cu frăgezime netezindu-mă cu
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române
... și în strofe, totuși nu sunt și nu pot fi poezie, ci rămân proză, o proză rimată. Pentru a demonstra acest adevăr, demonstrațiune cu atât mai importantă cu cât din ignorarea lui multe din poeziile noastre nici nu intră în categoria operelor de artă, ci sunt proză stricată prin rime, vom intra în ... cuvintele ce le întrebuințează, aceleași imagini sensibile în conștiința auditoriului, ce trebuie să le aibă el în fantezia sa, are a se lupta cu o primă greutate foarte însemnată: cu pierderea crescândă a elementului material în gândirea cuvintelor unei limbi. La început cuvintele corespundeau unei impresii sensibile, și cine le auzea atunci își ... înaintează însă limba, cu cât experiența se întinde peste mai multe sfere și cuprinde cunoștința a tot mai multe obiecte de același fel, cu atât cuvântul ce le exprimă devine mai abstract, caută a se potrivi cu toată suma de obiecte câștigată din nou, pierde una câte una din amintirile sensibile de mai nainte și, devenind o noțiune generală, se ridică pe ... exclusiv intelectuală. Eminens cel vechi putea fi o expresie poetică, eminentul de astăzi este o expresie esențial prozaică. Ceea ce s-a întâmplat ...
Vasile Alecsandri - Dan, căpitan de plai
... lebădă rotundă, Răpit de dor, el cade pe gânduri câte-un an!... Voinicul e viteaza copilă-a lui Ursan. Ea intră-n herghelie cu pasul îndrăzneț Și merge drept la murgul sălbatic și răzleț, Zicând lui Dan ce-n treacăt îi dă povățuiele: Moș Dane! tu cu-a tale și eu cu ale mele! Sirepul o zărește, ridică narea-n vânt, Încruntă ochiul, bate copita de pământ, Zburlește coama, saltă, în lături se izbește; Dar Fulga zvârle ... plecând deodată, nebun de groază, murgul S-afundă-n largul spațiu și spintecă amurgul... Dar când steluța lunii apare viu la lume, Copila se întoarce cu murgul alb de spume Și zice: Iată calul! El știe-acum de frâu Ca paloșul de mijloc și mijlocul de brâu. Ursan cu drag răspunde: Aibi parte de noroc! Apoi cu Dan bătrânul, arzând de mare foc, Încalecă și-n umbră dispar ca într-un nor... Iar Fulga-i urmărește cu sufletul în dor. V E noaptea înstelată, e caldă, liniștită! Se pare că din ceruri pe lumea adormită Plutește-o lină, dulce, divină îndurare, Dar ... ...
Alexei Mateevici - Obiceiurile și rânduielile nunții la moldovenii basarabeni
... toți se duc la gazda mirelui (la casa vreunui om). Acolo așteaptă să vie vorniceii miresei să-i poftească la dânsa. Vorniceii vin pe jos cu țiganii, îl iau pe mirele cu nuntașii lui și cu toții se duc la mireasă. Intrând în casa miresei, se pun la masă. Când se sfârșește masa, toți nuntașii ,,ies afară cu dansul", adică se iau de mână dintâi toți vorniceii, apoi nunul cu nună și la urmă mirele cu mireasa și, ieșind din casă, încep a juca. Țiganii atunci cântă de jocul cel mare. Dacă se strică jocul, toți iarăși intră în ... nu rodește, Nici locul nu-i priește Și mai mult se ferește, Ne-a trimis pe noi șase jerpani, Călări pe patru juncani Cu coamele-ncâlcite, Cu frâurile zugrăvite, Cu unghiile custurite Și cu cozile-mpletite, Ca cu toții să pornim Și la curțile dumneavoastră să venim, Ca floricica s-o luăm Și la împarat s-o dăm. Pornim Și venim Pe fața ... la Pitești, Iar nu țuică de-a dumneavoastră, Când bei multă, Te umfli în burtă, Faci burta dobă, Intri după sobă Și stai cu greierii la vorbă. Tot urând, socri-mari, Vedem că toți au rămas Cei de la spate Cu
Constantin Negruzzi - Flora română
... a d-voastre. Parcul meu se compune de doi plopi plutași, trei paltini, câțiva tei, ulmi și sălcii, și ca lux am și un vișen cu flori pline. Părâul meu are izvorul său într-o bute mare, ascunsă într-un ungher și îmbrăcată cu iederă și cu hamei, pe care argatul o împle în toată dimineața, și apoi prin un cep sloboade apa care, după ce șerpuiește pe un pat de prundiș ... astă floare ce a avut și ea timpul mărirei sale. La Harlem în Olanda, o ceapă de lalea s-a vândut cu prețul fabulos de zece mii galbeni! ceapă ce astăzi se poate cumpăra cu câteva centime. Sic transit gloria... tulipae! Iată zambile hyacinthus, narcise, bosuioc, ciuboțica cucului primula, lemnul Domnului hyssopus, lavant, lăcrimioare... Floricica asta pe care învățații o ... și de mărgăritarel, ce i-am dat noi; mă tem însă să nu vie vrun poet galoman care să-i zică mughet, pentru că rimă cu poet și cu buchet și pentru că așa îi zic francezii, horror! Iată mintă, săbiuță gladiolus, sălvie, milostivă gratiola, maioran, mama pădurei asperula, rosmarin, cimbru thymus, dobronica melittis ... crestate, late sau sucite
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... artificiu, de orice dispoziție forțată, simțământul natural ce le-a inspirat. Sunt două moduri de a privi lumea care ne încunjură: cu reflecția rece, speculativă sau speculatoare, și cu inima plină de simțiri. Din cel dintâi mod ies pentru literatură cărțile de știință, din cel de al doilea, lucrările de artă. Ceea ce constituie ... Ungureanul cel urât? De-or fi vii, să mă răpăd Într-o fugă ca să-i văd, De-or fi morți, să mi-i răzbun Cu-o măciucă de alun Ce-i bună de descântat Și morții de răzbunat. (pag. 317) Cu toate aceste, autorii și publicul „din societate“ s-ar înșela foarte mult când ar crede că simțământul naiv al poporului nu este compatibil ... te-i face roditoare Și de mine iubitoare. Tot mișcând din aripioare. Jos, la trunchiul bradului, Crește floarea fragului, — Șoimuleț duios la grai, Fiecare cu-al său trai. Tu ai aripi zburătoare Ca să te înalți la soare, Eu la umbră, la răcoare, Am menire-nfloritoare. Tu te leagăni sus ... apăr de oricine. Sau când spune în Doncilă (pag. 113): Rămâi, soro, sănătoasă, Ca o viorea frumoasă Într-un păhărel pe masă. Sau când compară ...
... Emil Gârleanu - Întâmplarea Întâmplarea de Emil Gârleanu Cum se întorsese de la târg, porunci să i se facă un ceai, îl înjumătăți cu rom, îl dădu de dușcă și se culcă. A doua zi îl găsiră mort, în pat, culcat pe o parte, cu mâna sub cap. Nici o urmă de zbuciumare, de suferință, nimic. Slugile curții și oamenii de pe moșie se perindară, unul câte unul, pe lângă ... tejgheaua crâșmarului, lucrul nu-i curat. Nu mor doi oameni, așa, unul după altul, în același loc. Or fi avut și ei păcate de ispășit. Cu noi, dă, se purtau bine, dar cu alții, mai știi! Cine poate ști! Ai Vădanei n-au murit tot așa, tatăl și băiatul, unul după altul, în Leordeni? Vezi că-i blestemase ... se uitară în zare după un norișor de colb care înfășura poate o durere. Într-o noapte, prin august, o noapte frumoasă, caldă și presărată cu stele, o scânteie îndrăzni să facă ceea ce înfricoșase pe atâția oameni: aprigă ca un fluturaș, scânteia a avut milă de căsuța conului ... ...
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... a produce ce era atunci de nevoie. Caracterul românesc, naturalețea poeziei lui Alecsandri se datorește, cum știu toți, faptului că întâia oară, din îndemnul, mai cu seamă, și cu ajutorul lui Alecu Russo, el caută în poezia populară ajutorul literar trebuincios pentru înființarea unui stil literar liber de orice artificialitate pedantă. Pentru că vorbim ... părintească. Acel ce a construit asemenea text avea evident un auz literar rafinat, pentru valoarea vocabularului românesc avea un simț de o siguranță cu totul nouă ambele aceste daruri scriitorul le pune, cu perfectă conștiință, în slujba intenției de a făuri o proză poetică cu sonoritate arhaic-religioasă, însă care să fie imediat înțeleasă de cititorul contemporan. Capacitatea literară a limbii române apare verificată până în capăt într ... nu-ntrece-a ta mândrire, Nici spada nu întrece cumplita-ți nesimțire! Observați că un vers ca: Chiar soarele fierbinte de-ar vrea cu fericire... ne duce îndărăt până la stângăciile unui Cârlova, și mai observați întrebuințarea abuzivă a infinitivelor substantivate mai cu seamă în rimă: este un inocent obicei rău al epocii lesne prinseseră de veste grăbiții noștri poeți de pe atunci că infinitivele substantivate furnizează rime ...
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... Și fugea calul ca vântul, De-abia atingea pământul, Și zbura, dar nu glumea, Căci ca dorul se ducea, Căci stăpânul îi zicea: Zboară, murgule, cu mine, Căci zbor alături de tine, Zboară, murgule, pe cale, Căci zbor pe urmele tale! Și murguțul, pui păgân, Duce-se cu-al său stăpân, Încât n-a fost bine seară, Când ei își descălecară, La Lenuța-n altă țară. IV Lenuța cât ce-a ... Totuși îți aduc vești bune: Frații noștri se-nsurară, Dar ei pe gând se luară, La nuntă nu te chemară! Eu ți-s frate mai cu dor, Și fiindcă eu mă-nsor, Am grăbit aici; de-i vre, Vino dar la nunta mea! Astfel zise Constantin Cu glasul de jale plin, Din ochi lacrimi îi cădea Și suspine-l năpădea; Dar Lenuța-l cunoștea Și de nou l-a întrebat ... e soare Și pe câmpuri floarea-i floare, Și de când e lumea lume N-a mai fost așa minune: Să meargă viul cu mortu Tot alăturea cu codru, Să meargă viul aproape Cu cel mort, ieșit din groape! Alelei! minune mare, Viu ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I
... față: ,,Sătano, de nu mi-ai fi părinte Și de n-aș fi-întii născută ție (Când căzuși din ceriu, dacă ții minte, Mă-avu cu tine-oarba Zavistie!), [5] Necăutând că-aceasta-i a ta țară, Aș grăi cu tine-almintre doară. Unde-i duhul ș-inima nefrântă Acelui mândru Luceafăr care Nu să-îndoi și pre cea mai sfântă Lumină-în ceriu viețuitoare ... Și să rădică-în aripi ușoare Păn la nuĂ²ri, aproape de soare. Cum vulturul silit de foame, Împregiur, pretutindene zboară, Câmpuri, păduri și grădini cu poame Străbătând cu vederea, ca doară Va zări stârvuri și mortăciune Sau ceva vrednic de vânăciune, Așa Sătana cu fața viclenită Caută de sus, nevăzut de nime, Și zărește toate-într-o clipită, Din Ochian pănă la Tătărime; Vede toți mâncătorii de pâne, Încă ... era și-în arme-îmbrăcată, Așteptând cea de pe-urmă poruncă, Încătro și pre-unde să se ducă. Acolo era din țara-întreagă Strinși țiganii cu mic și cu mare, Părăsindu-și viață pribeagă Și puindu-să la noao stare, Să nu mai umble din țară-în țară, Nici să mai fie-altĂ²ra ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... fără porc, la Paște fără veșminte noi și la Moși fără doniți și ulcioare și pomană morților. Amândouă aveau de la răposați acareturi bune, așezate cu temei, să tot ție și să nu mai putrezească; ceva bani cheag, ogrăzi cu pruni și zarzări, grădini cu flori și legume, toate ocolite cu garduri-pleturi, să nu vezi prin ele, și umbrite cu streșini de mărăcini. Că după cum se sfătuiau între ele: "Omul e sărac numai când dorește ce nu are și nu se mulțumește pe ce ... îndemnau la lucru, urzind pânza ca un brâu alb întins de-a lungul curții, ori se crăcănau în duzi să-și umfle șorțurile cu frunză pentru gândaci, se mângâiau cu cuvânt bun și așezat: — Vezi d-ta, leică Ghiro, când te mulțumești pe puțin, dă și D-zeu. Prunilor noștri li se frâng crăcile ... fată? — Să dea Dumnezeu, cumătră! — Ce, n-ai luat seama cum se-nvoiesc ei? Apoi o veni vremea și s-or alege bătrânii cu bătrânii și tinerii cu tinerii. — Să dea Dumnezeu! — Că așa se primenește omenirea. Ca mâine o să te văd cu unul în poală,