Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AI SĂ
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 1886 pentru AI SĂ.
Nicolae Nicoleanu - În anul 185...
... brațe cu putere stăpânesc, Dar la patria cea tristă și 'n durere părăsită, Vai! sunt prea puțini aceia, ce cu milă se gândesc. E grozav să ai o țeară de sclăvie junghiată, Și pe vetrele străbune ca proscris să rătăcești, Să fi om, să ai un suflet, să-ți vezi mâna sfâșiată Și să nu poți nici să aperi, nici să plângi, nici să
Nicolae Filimon - Ascanio și Eleonora
... admira feerica panoramă a acestui cadru delicios. În fine, pozițiunea aceasta este atît de belă și variată, că proza și versul nu pot să dea o idee esactă despre dînsa; chiar penelul superbului Paul Rembrandt [1] s-ar umili înaintea atîtor frumuseți inefabile și n-ar cuteza să le reproducă. Întrebați pe turiștii englezi, pe acei oameni stravaganți ce își pun viața în pericol ca să se suie pe creștetul celor mai nalți munți ai globului și să admire dupe înălțimea lor frumosul joc de ape al cascadelor, efectele de lumină ale lunei și umbrele multiforme ale frunzelor agitate de violentul Boreas, și ... să bea apă din undele Stixului. — S-au dus acei timpi. — Ei pot să se mai întoarcă. Dar să lăsăm acestea; ce noutăți ai de la baronul? — Bine că mi-ai adus aminte. Tiii!… Da nerod sunt! — De ce, domnule Ferdinant? — Auzi acolo de ce, fiindcă venisem să-ți aduc o leteră de la baronul și, în loc să-mi împlinesc datoria, m-am apucat să ...
George Coșbuc - Noi vrem pământ!
... George Coşbuc - Noi vrem pământ! Noi vrem pământ! de George Coșbuc Publicată în Vatra , 1894, nr. 3 Flămând și gol, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ Să-ți fim toți câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai, și jug de boi Dar vrem pământ! O coajă de ... vânt, Ne-ați scos și morții din mormânt; O, pentru morți și-al lor prinos Noi vrem pământ! Și-am vrea și noi, și noi să știm Că ni-or sta oasele-ntr-un loc, Că nu-și vor bate-ai voștri joc De noi, dacă murim. Orfani și cei ce dragi ne sânt De-ar vrea să plângă pe-un mormânt, Ei n-or ști-n care șanț zăcem, Căci nici pentr-un mormânt n-avem Pământ și noi creștini suntem! Și ... l-am apărat, Și câte ape l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am vărsat Noi vrem pământ! N-avem puteri și chip de-acum Să mai trăim cerșind mereu, Că prea ne schingiuiesc cum vreu Stăpâni luați din drum!
Vasile Alecsandri - Frații Jderi
... duc ... vă las cu bine.“ „Sărmanul, zic românii, grăindu-l trist de-a rândul, Nici c-au avut el parte să-și împlinească gândul! Mult au să-l mai bocească neveste și copile!“ „He! ... Dumnezeu să-i ierte! ... Ce vreți? n-au avut zile.“ „Dar unde-i Jder mezinul?“ „De pază colo-n șanț, Unde ... un zmeu de dorobanț.“ „Să-i spunem, să nu-i spunem că i-a murit frățiorul?“ „Ba să tăcem mai bine, să nu-l ucidă dorul.“ II În capătul din dreapta al șanțului, în tină, Stă singur la o parte un om care suspină, Căci ... face-o brazdă largă la braț cu-al său hamger, Apoi se prăbușește alăture cu mortul. Jder zice-atunci, mustrându-l: „De ce ți-ai lăsat cortul? Și ce cătași, păgâne, aice-n șanțul meu? Ți-au fost urât de viață? ... Amar de capul tău!“ Și aprig, cu ... aer, Să sfarme peptul dușman ce scoate-un jalnic vaier, Dar când ...
... d-astăzi, rece și materialistă, Își râde de chimere și de puterea lor? Credințele d-acuma condamnă poezia Ca rătăcirea, crima, păcatul, erezia Ce merită să poarte disprețul tuturor. Ascultă-mă și crede: de vei simți vrodată Că pieptul tău nutrește scânteia cea sacrată, Să știi că mizerabil vei trece pe pământ; În timpurile noastre, decât să cânți, mai bine De pietre sparge-ți lira ș-apoi sufocă-n tine Fugoasa-ți inspirare și-al tău nebun avânt. De-acum, stăi noaptea ... Concepere fatală, ce, demn-a se chema Flagelul omenirei, pornind într-o clipire, Ca fulgerul, turbată și numai c-o lovire Armate formidabili să poată sfărâma. Atunci tiranii lumei, văzând a ta lucrare, Vor alerga cu toții să-ți dea, prin admirare, Averi, măriri și nume, s-ajungi nemuritor: Iar bietele popoare, nenumărabili brute, Tâmpite d-o nedemnă și lungă servitute, Te vor ... poți, te-nspiră, Te-ncearcă să mai farmeci mulțimea cu-a ta liră Și cu scânteia sacră ce-aveai pe fruntea ta Dac-ai trăi, desigur, ți-ai renega și muza, Și geniul, și lira, și mută ți-ar fi buza; Mânia lui Achile mă jur de-ai
Vasile Alecsandri - Omule, boule
... c-un papuc, Omule, boule, Cu papucul târșâind, Cu condurul tropăind. Că de când m-am măritat Și te-am luat de bărbat, Nu te-ai mai trezit din prost Și de necaz mi-ai tot fost. Te-am mânat să ari la plug Cu cei patru boi la jug. Plugu-mi lăsași la nevoi Și-mi pierduși sărmanii boi! Apoi încă te-am mânat Și ... te duci La puț, apă să-mi aduci. Căzuși, cofa mi-o spărseși, Nici doagele n-aduseși. Te-am mânat apoi pe loc Cu hârbul să-mi aduci foc; Hârbul mi l-ai bucățit, Sprâncenele ți-ai pârlit. Te mânai să-mi tai un lemn Până când să cer un semn; Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Micuța
... Craiule! - E! - Vicleanule! - U! - Dobitocule! - I! I! Mai stăi și tu! Am sfârșit toate vocalele și am nevoie a recurge la consune. Măi, ai înnebunit tu?! - Cum de ai îndrăznit, Spițerule, să te muți în casa Anicăi? - Mă tem că-ți place cucoana Ana?... - Te provoc la duel. - Și la duel, și la quadrille ! Desprețuiesc numai solo ... mi placă o copilă, un ce nedezvoltat, necopt, neformat, nematur, nedeplin, nesfârșit, nefinit, nepractic, nepragmatic... ça fait pitiĂ©! - De ce dar te-ai mutat în casa Anicăi? - Trebuia, frate, să mă mut undeva. - De ce n-ai rămas în casa lui Klumpen? - Vrea să zică tu nu știi nimica? - Despre ce? - O! o istorie foarte lungă! Află că Klumpen a căpătat un gust foarte estetic de când ... șerpele, cel mai răce din toate ființele. În orice caz, dacă natura mea nu vă place dv., am fost destul de fericit pentru ca ea să placă neneacăi matale. Să fi văzut azi-dimineață cu ce ochi dulci... Cucoana Ana, lângă care ședeam, m-a pișcat de genunchi. - De ce mă pișcați, cucoană ... penal îți voi reporta despre rezultat. S p i ț e r u l, manu propria . P.S. - Trimete-mi chiar acum sania ta: aș vrea să
... a-ntors în supărare, cu acel gust n-o privea; Cum și către grădinarul zise: — Iacă un cusur Care n-ar fi cuviință ca să-l aibă un răsur; Tu cam te pricepi la multe măestrii grădinărești, Ș-astă roză ghimpi să n-aibă n-ai putea s-o altuiești? — Ba să poate, împărate, — grădinarul a răspuns — Și grădinăria are cîte un secret ascuns. — Nu știu, — împăratul zise — asta este ... se ținea zînă o înfumurase. Aceasta se duse la craiul odată, Cu alt oarecine avînd judecată, Și văzînd că craiul hatîr ei nu-i face Să vorbească-n parte-i după cum îi place, Prerumpînd cuvîntul, zise cu mirare: — Va—a—ai de mine, ce nas ai mare! Pe craiul cu astă vorbă îl împunse, Dar deocamdată nimic nu răspunse. Ea însă părîndu-i că nu auzise Între alte vorbe iară îi ... — zicîndu-i — frați sînteți îmi pare? Că semănați, uite, la chip cu-ntregime, Potriviți întocma și la înălțime. Ș-acest iar răspune: — Ai greșală, tată, Să-mi fie el frate n-aș vrea niciodată, Că e măgar mare, care nu mai simte, ...
Calistrat Hogaș - La Pângărați
... și s-a călugărit. — Da?... Ei bine, atunci, măi Grigoriță, eu sunt de părere ca toți cei ce juruiesc credință veșnică fetelor să rămână stingheri; căci, mai la urma, numai așa cred eu că pot ajunge să facă ei niște borșuri cu fasole și cu sfecle așa de minunate... Nu, zău, ia spune drept, mă Grigoriță, mai mâncat-ai tu de când ești un borș așa de strașnic ca cel făcut de părintele Nectarie Lușcanu? — Mă miram eu să nu-ți dai în petec, răspunse el indignat. — Și iată pentru ce nădăjduiesc, așadar continuai eu, trecând peste indignarea lui, să mânânc și la tine foarte curând cel mai teribil borș cu fasole de pe fața pământului, deoarece, pe cât am aflat, prea juri și tu ... se uită furios la mine, se înroși pănă-n vârful urechilor, dădu să zică ceva și nu zise nimic. Când ajunserăm devale, stăturăm un minut să ne gândim. . — Știi ce una, măi Grigoriță? zisei eu; tot mai este pănă-în sară; hai să mergem încaltea și la Pângărați; mânem acolo peste noapte și, mâni pe la o vreme, suntem înapoi la Piatra. — ...
Dimitrie Anghel - Triumful vieții
... pioasele amintiri, dacă mi s-a fărîmat cuibul acela unde mă aciuiasem o clipă și unde am fost fericit, visînd și lucrînd, trebuie să fiu tot atît de fericit că viața a pus cu prisos puteri în mine ca să pot renaște. Visurile, pe cari le-am visat și am încercat să le încheg, va trebui să renunț la ele, căci nu poți visa de două ori același lucru, precum nu te poți scălda de două ori în același fluviu, cum spune ... ar fi, doarme dacă nu e deșteptată prin întîmplare de un lucru de nimic, care a concretizat-o ; și, cînd nu le mai ai toate acestea, e greu să te regăsești. Ca într-o subterană obscură trebuie să te cobori în sufletul tău și să proiectezi lumini, ca să mai poți afla ceva. Ca atunci cînd pui urechea la pămînt, ca să auzi de departe cum vine surd un zgomot, așa trebuie să te pleci asupra inimei tale și să asculți, încetinel, cum bate în ea trecutul. Și eu acuma așa sunt, dibuiesc prin întunerec și mă recaut, visez la cărțile mele dragi adunate de ...
... armă și-un picior și l-a înfipt de santinelă în poarta orzăriei, în ograda căreia rămăseseră câțiva saci plini, afară din hambar. Să nu lași nici pe Dumnezeu sfântul să intre înăuntru, Oană băiete, că a ta-i împărăția Necuratului pe urmă, îi mai zise aghiotantul și plecă. De aci încolo să lăsăm să povestească Oană, întrebat, la rându-i, de către judecători. Oană își duse mâna la cap în neștire, chip să salute, răcni: S trăiți!, trase aer mult în piept, ca și cum s-ar fi pregătit să se cufunde în apă, apoi începu: — Acu, eu, s trăiți, eram pus de santinelă; era cald și mă uitam pe câmp, și pe poarta ... pe el în închisoare, dar n-am putut. Da ce crezi, tu, mă (zise Oană, întorcându-se spre vinovat), că ești în satul lui Cremene, să furi orz și să bați oamenii în drum?... — Unde te trezești aici? țipă colonelul. Pentru ce i-ai dat drumul să intre în orzărie? — Domnul ghinărar e tatăl nostru, s trăiți! Cum să ...