Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru S������������������L������������������������������������LUI
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 1547 pentru S������������������L������������������������������������LUI.
Ion Luca Caragiale - Autoritate
... loc, a îngălbenit foarte tare, a șovăit și, dacă nu-l luam la braț, ar fi căzut — era fără-ndoială bolnav. L-am întrebat, fiind la amiazi, dacă a dejunat: mi-a spus că da. Apucându-l strâns de braț, am simțit că, sub mânecile lui, pielea era tot așa de largă pe oase ca și mânecile pe piele. Foarte rău trăit. Am ajuns la birtul unde dejunam și l-am poftit să ia ceva. A căzut mai mult decât s-a așezat, foarte obosit, pe un scaun. Acum îl aveam ... toate astea, paliditatea lui îi dădea un aer mai interesant: era distincția suferinței. Deși îmi spusese că dejunase cu câteva minute mai-nainte pe drum, l-am invitat să guste ceva împreună cu mine și nu m-a refuzat. A mâncat: ochiuri la capac, varză cu carne ... conversația d-lui Ionescu că și la moral era ca și la fizic un om nu prea deosebit: pare că, pierzându-și paliditatea, pierduse singura lui ...
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... dânsul, ca cineva care înțelege ce i se cere, dar stă la îndoială dacă trebuie să dea sau nu. În celedin urmă se hotărî să-l întrebe. — Dar ce ți s-a întâmplat? — Ce să mi se-ntâmple: ia, vizitiul cel procopsit de la d-voastră. â ... pânăla lumina lămpii, umplând camera de miros de bucate. Fiecarese așeză la locul său, madama, fetița, Tincuța, Tănase încapul mesei și la un colț d-l Nae, care acuma devenise îngrijitorul Ciulnițeilor, numai un loc rămase gol. — Ai chemat pe coana mare? întrebă Tincuța pe fecior. — Am chemat-o ... la masă, Tănase se uită prin talerele tuturor, să vadă cine mănâncă de post și cine de dulce. Dupăaceea sorbocăi de câteva ori din supa lui de linte și apoi întinse talerul feciorului. — Na, mă!... Să spui bucătăresei că o să i-o torn pe gât. Asta ciorbă de linte ... oloi, băiete. Nu mai zise nimeni nimica. Se auzeau furculițele în farfurii, glasul fetiței care vorbea încet cu bona în nemțește, tusea Tincuței și lingura lui Tănase care bătea mazărea. La al doilea fel de bucate, Tănase băgă de seamă că și cucoana Profira mânca de dulce. — Da' ce faci ...
Ion Luca Caragiale - În vreme de război
... făcut prostia să rămână acasă singur de tot: pe bătrână a trimis-o cu trăsura la târg, cu un băiat; pe un argat l-a mânat la câmp, pe alți doi, cu carele, după lemne la pădure. După miezul nopții, iacăte oaspeții negri: l-au legat, l-au schingiuit și i-au luat o groază de bani. Norocul bătrânei că lipsea; făcea poate greșala să țipe, și tâlharii o omorau, cum s ... nu dormise el o clipă măcar cumsecade, trăgând cu urechea și așteptând cu inima sărită pe musafirii de noapte! Negreșit trebuia să-i vie și lui rândul odată și-odată. Preotul intră în cârciumă, tocmai când d-l Stavrache se pregătea să închiză. -Neică, zise el privind ciudat și sperios în toate părțile, aș vrea să-ți spui ceva numaidecât. -Ce? -Ai să ... nu se mai pomenea acum în sat de preotul Iancu... Se-necase? Îl răpusăse cineva? Nici urmă nu lăsase, parcă intrase-n pământ. În locul lui se orânduise alt preot; nu-l putuseră aștepta oamenii cât lumea; nu putea rămâne sat de creștini fără liturghie. Când d-l
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură și de umilință în Dumineca Florilor
... de păcat nu cunoaște ticăloasa lui întâmplare, nu vĂ©de adâncul întru carele să află; nu socotĂ©ște muncile cĂ©le de vĂ©ci ce-l așteaptă. Zace și deasupra lui piatră grea, carea iaste putĂ©ria obiciaiului celui vârtos, care obiciaiu apasă și îngreuiază sufletul lui atâta, cât nu-l lasă să se scoale din groapa ticăloșiei, nici lasă să răsufle. Deci precum pentru Lazar zicea Martha, Doamne, iată pute, așa mai cu cuviință putem ... unui mort, pre carele l-au văzut în groapă de patru zile împuțit, precum era Lazar, decât înviiarea unui mort, pre carele îl ducea să-l îngroape, ca pe feciorul văduvei, sau altui mort, carele numai atunce, în grab au murit, ca fata lui Iair, pentru ca să cunoască păcătosul carele ș-au cheltuit toată viața în păcat și au îmbătrânit în răutăți și s-au înstreinat de tot ... de căință și moare în păcat, de vrĂ©me ce, după cum zice David: Departe e de la păcătoș mântuirea, pentru căci în toată viața lui n-au cercat îndreptările lui Dumnezeu, sau, pentru ca să vie în căință trebuiaște un ajutoriu tare, de sus, un cuvânt viu al
... spune inima! Și-al meu, Al meu de-acum în veci va fi; Ce bun e Dumnezeu! Tu, vânt de seară,-n calea ta Nu l-ai văzut venind cumva? Și nici tu, nor, nu l-ai văzut Prin multe lumi câte-ai trecut? Să-i spui, te rog, de-l vei afla Că-l plâng și că-l sărut! Să-i spui că florile din strat Le ud și cresc mai răvărsat, Dar florile-pe-obrazul meu Pălesc, că prea le ud mereu ... mult de-atunci, De mult s-au măritat! Acum pe cârje să proptea! N-avea puteri, și tot venea. Pe aici, pe-aici, e drumul lui... E noapte-acum... ba încă nu-i... L-am așteptat: atât aș vrea Să pot de-acum să-i spui! Dar într-o seară ea simți Că azi e cea din urmă zi ... draga mea, Acestea mai curând! El și-a uitat de ochii tăi! De mult s-a-ntors pe alte căi, Căci lui menire i s-a dat S-a-ntors de mult și s-a-nsurat; Flăcăii ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Al. Macedonski)
... scapătă, pentru holdele galbene îmbujorate de pata sângerie a macilor, pentru sufletele naive și smintite ale copiilor și ale nebunilor, și pentru lauda lui Dumnezeu care e prea mare și prea departe ca să-l audă. Dar într-o zi mâna îi îngheață pe coarde și serenada lui o risipește crivățul: Azi iarna-i bate în ferești, Și vântu-n goana simfoniei Parcă-l întreabă: unde ești, Trist cântăreț al veseliei? La moartea lui se strâng drumeții și unii-l slăvesc. Alții-l plâng. Mâini tinere și curate aduc pe groapa lui proaspătă câteva flori în amintirea cântecelor lui primăvăratice și apoi lumea se risipește, iar mormântul, sărac și singur, e păzit și luminat numai de candela statornică și mângâietoare a lunii ... deviză era: control de stil, libertate de idei, și care stârnise un adevărat curent, a dispărut în furtuna provocată de scandalul epigramei contra lui Eminescu. Epigrama aceasta care i s-a atribuit lui Macedonski, dar care a apărut neiscălită și a cărei paternitate maestrul nu și-a însușit-o niciodată, nu era ... ...
Alecu Russo - Decebal și Ștefan cel Mare
... mici, susținându-se și mărindu-se din toate părțile de hoardele sălbatice ale tătarilor și de nenumăratele fiare asiatice ce năvăliseră în Europa la glasul lui Mahomed II și al lui Baiazid, poreclit Fulger; atacat fără răgaz de leși și de unguri, sub pretext de oarecare drepturi fictive, Ștefan, zic, se opune dușmanilor când cu puterea ... tribut. Domițian Dacicul, Particul etc. seacă comorile sale, ca să cumpere pacea de la Decebal, însă Decebal zgâlțâie puternic colosul roman, fără a-l putea răsturna; el combate cu neîncetare influența romană, mărirea romană, și în fine cade glorios sub brațul divului Traian. Moartea lui este ultimul sacrificiu ce-l face poporului său; el se ucide pe ruinele patriei sale! Decebal e ca stelele acelea călătoare ce se zăresc pe cer, fără a se ... său, până-n momentul când încep lupta cu Roma, ei dispar în curând, și de-abia numele lor rămâne înscris în unele pagini de-ale lui Tacit. Ștefan și Decebal au fost oameni de aceia care nu au nici strămoși, nici moșteni. Decebal mort, Dacia cade, fecioară încă, în trista condiție ... Remarcabilă asemănare de destinuri ale țării la două epoci atât de depărtate, după moartea acestor doi oameni! Ștefan și Decebal au lăsat testamenturi patriotice. Testamentul ...
Ion Luca Caragiale - Kir Ianulea
... pitești, să nu-ți văd mutra, să nu-mi aduc aminte de tine, mititelul taichii! Și când s-a apropiat Aghiuță de tron, l-a-nhățat Dardarot de urechi și scuturându-l, de-i trosnea junghietura - de dragoste multă ce avea pentru el, fiindcă era mititelul mucalit și când se plictisea împăratul de treburile-mpărăției, pe el ... o putea uita pe baba la care intrase să slugărească trei ani... Îi dedese baba de lucru - să-i îndrepteze un fir de păr creț: l-a tot muiat cu limba Aghiuță și l-a tras pân degete, zi și noapte fără răpaos; de ce-l muia și-l trăgea, de-aia firul se-ncârlionța și mai tare; și așa și iar așa, până i-a ieșit dracului părul pân căciulă; s ... nevoiaș la gură, îi smulgi peste jumătate". Gândind astfel, cum a picat în București, a tras în miezul târgului, la hanul lui Manuc. Acolo, a chemat îndată un samsar și i-a spus să-i găsească fără zăbavă o pereche de case frumoase ... ...
... apoi urmând citirea): "... precum și toate cercetările au fost zadarnice. Soldatul mărturisește că de multe ori a mers cu nebunul la apă, că-l lăsa la fântână singur și el se ducea să-și vază amanta. Nebunul venea cu donițele pline și-l chema să se întoarcă împreună la temniță. Tot timpul, nebunul a fost ca și liber, în orice caz foarte puțin păzit. Era bun ... DRAGOMIR: Asculți! ( din ce în ce mai aspru. ) Nu-ncepi iar să bocești pe răposatul? Că iar am vorbit de el... 'Aide de! Începe... jelește-l!... ( Anca trece binișor și iese în stânga ; - cătră Gheorghe. ) Eu zic că nebunul nu era vinovat; degeaba l-a băgat douăzeci de ani la ocnă! GHEORGHE: Știi c-ar fi ciudat - că s-a mai întâmplat așa lucru... să ... o vede. ) Uite-o! Uite-l! El e... Dumitru! ( cătră ea. ) Ieși! Ieși! Fugi, să nu te văz! ( Anca stă locului cu ochii pironiți asupra lui. ) Te duci? Or mă duc eu... Să nu te văz! ( pornește spre ea, ea înaintează spre el ; el se repede, o apucă de mână ș ... ...
Mihai Eminescu - Părintele Ermolachie Chisăliță
... de samă, ia poalele cojocului în cap și năvălesc spre ușă. ― În fereastă: Băh! Când dă să iasă pe ușă, Nicodim zice: ― Uite-l mă, uite-l, repede ușa-napoi ș-o închide cu lăcata. ― În fereastă: Beh! Popa scutura de ușă, oamenii țineau vârtos, ca să nu lese pe dracul ... chem oameni! ― Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericii. ― Chiu! popa-n biserică. O, muză! învață-mă să cânt tragicul acestei scene, vedeți-l pe micul Buchilat sărind să ajungă funia de la clopot și trăgându-l tot în sărituri, vedeți pe boarul alarmând satul și trezindu-l cu toaca, ca la mănăstire. Popa urla în biserică de cădea tencuiala de pe pereți. Și cine, o, muză, numește numele acele ilustre a ... foc bisericii, se adunase în țintirimă?î Înainte merge cu o prăjină lungă viteazul Mitruță Buruiană. Lui îi urmează, cu parii, strașnicii și înțelepții Ftoma lui Culbeci și mărinimosul Toader Zurgal ău. Și pe cine mai zărește ochiul meu în strălucitele șiruri? Oare nu-i acela teribilul Dămian Cușmălungă? Și oare ... pământ și căciula semăna c-un stog de fân pe un cap de curcan. Dar oare la ce să trădăm dulcele său nume? Cine nu-
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... e Damaschin; Din toți slujbașii-n halifat El, cel mai mare, e creștin; Și cârmuirea din oraș El cu haliful o-mpărțește, Și-al stăpânirii lui părtaș În toate cele-l sfătuiește... Grădinile-i nemărginite 'I-mbracă curtea în verdeață Și veșnic verzi și înflorite Slobod mirosuri de dulceață; Lucesc într-a luminii raze ... curții bogăție, Sau într-un codru singuratic Al vieții fir să și-l petreacă În pacea sfântă, pacea dragă, Vecin cu lupul cel sălbatic... * Cuvântul lui măreț și falnic Sunase tare deseori, Lovind eresul cel prădalnic Al răilor prigonitori, Ce țara treierau bezmetici, Bătându-și de icoane joc, Scoțându-le de ... înțeleg. Și iată-a noastră hotărâre: Ioane, voie ai din târgul meu Să pleci spre a chemării tale împlinire!" * Și curțile lui Damaschin Rămas-au pradă a uitării, Ș-averea marelui creștin În oarba voie a-ntâmplării: Haznaua lui nenumărată Pe la săraci de mult îi dată; Paingul țese pe perete, Căci slugi ca altădată nu-s, Și unde-al lor stăpân e dus ... ...