Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I��I
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 3413 pentru I��I.
Ion Luca Caragiale - 1 Aprilie
... cu nici un preț, țipa că vrem să-l omorâm... Am ridicat ușa din țâțâni... Când l-am scos afară, era galben ca lămâia și-i clănțănea dinții... Pe urmă s-a bolnăvit la gălbinare — i-a trecut cu cârmâz și cu acrituri... da' numa' cu acrituri, — dulce n-avea voie! De atuncea i-a rămas numele — (cu satisfacție) eu i l-am spus — Mișu Poltronu! De-aia, eu îi spusesem lui Mitică să-l lase-n pace, da', fiindcă ăilalți a vrut ... chemat țal! am plătit... Cleopatra s-a îmbrăcat cu mantaua impermeabilă de mătase crem cu glugă — foarte frumoasă manta! ... și Cleopatra nu-i urâtă... cu gluga... e brunetă — și numai treizeci și cinci de franci — chilipir, da' era de ocazie: i-a făcut hatâr negustorul — o cunoaște — de la mașini. Când am ieșit de la berărie, bătea patru fără un sfert la ... coborâm din birje, a mai horcăit o dată tare și pe urmă s-a plecat scurt cu bărbia-n piept, parcă i ...
Ion Creangă - Soacra cu trei nurori
... migăia prin casă; acuși la strujit pene, acuși îmbăla tortul, acuși pisa mălaiul și-l vântura de buc. Și dacă Enachi se punea pe gene-i, ea îndată lua apă rece și-și spăla fața, ca nu cumva s-o vadă neadormita soacră și să-i bănuiască. Așa se munci biata noră până după miezul nopții; dar, despre ziuă, somnul o doborî, și adormi și ea între pene, caiere, fusele cu ... cel mic. Baba însă voia cu orice chip să aibă o troiță nedespărțită de nurori... de aceea și chitise una de mai înainte. Dar nu-i totdeauna cum se chitește, ce-i și cum se nimerește. Într-o bună dimineață, feciorul mamei îi și aduce o noră pe cuptor. Baba se scarmănă pe cap, dă la deal ... cu niște ceapă și mănâncă. — Ceapă cu mămăligă? d-apoi neam de neamul meu n-a mâncat așa bucate! Da' slănină nu-i în pod? unt nu-i? ouă nu sunt? — Ba sunt de toate, ziseră cele două, dar sunt ale mămucăi. — Eu cred că tot ce-i a mămucăi e ș-al nostru și ce- ...
Antim Ivireanul - Alte învățături trebuincioase
... să nu îndrăznească să cunune vreun om, sau vreo muiare streini, dintr-altă țară, au și din țara aceasta și să fie neștiuți, până nu-i veți cerceta și-i veți ispiti; pentru că vin mulți din Țara Ungurească și din Țara Turcească și dintr-alte locuri depărtate și să însoară aici și pe la ... ca aceștea fără scrisoare de mărturie de la preotul / locului lor, care să scrie cum că nu s-au însurat, au s-au însurat și i-au murit muiarea, sau iaste a doao nuntă și i să cade să mai ia încă o muiare să nu-i cununați, pentru ca să nu să facă fărădelegi, precum ca acĂ©stea multe ni s-au întâmplat de am judecat. 3. Iară de să va ... Și în posturi să să ispoveduiască și să să cuminece după obiceaiu. Și cine ar avea bolnavi în casa lui să nu aștĂ©pte să-i cuminece la ceasul morții, când le / piiare graiul, ce de cu vrĂ©me, până sunt în fire, să chiiame pre preot, ca să-i ispoveduiască și să-i ...
Mihail Săulescu - Durerea lui Faust
... iluzii, a veșnicului dor Să pot să dau deoparte cernitul văl ce ține Ascuns al zeei Isis obraz, de cei ce vor Ca să-i privească fața de moarte dătătoare? O ! ce mă 'ndeamnă oare — Spre țărmuri neștiute, spre ne 'nțeles mereu? Dece aleargă'ntr'una nebun sufletul meu ... meu de astăzi, din visul meu de ieri, — O rază de lumină căzută dela stele, O floare scuturată din alte primăveri... « Nimic nu-i veșnic, iată, doar trecerea spre moarte Ușoară, fără știre, — e singurul etern. Și peste-atâtea visuri și sbuciumări deșarte, Ca stavilă pe toate, doar ... Iar setea ce-am în suflet, cu ce s'o stăpânesc? Mi-e sete de oceanul enorm — nemărginit; De adevăr mi-e sete, întinsu-i să-l privesc! Și cu un strop de rouă să fiu eu mulțumit, Vai! cu un strop de rouă căzut la întâmplare Când înainte fuge ... sucește, râzând de toate 'n sine. ...Și-a râs și el în urmă de toată faima lui; A râs de gându-i liber nesocotit de mic, Pe lângă această lume nesocotit de mare; — Cum e un strop de rouă, lâng' un talaz de mare; — Și
Mihai Eminescu - Strigături (Mihai Eminescu)
... Căci pe buze-s scrise numai A iubirei învoieli. * Oricât fii nenorocită Tot cu dragostea te iei  Oricum simtă-o bărbatul, Îndoită-i la femei. * Căci la dragoste de cade Tare mult s-au îmblânzit. * Limba-n gură ți se moaie Pe când dragostea vorbește. * Ah, mai bine ... amorul Decât nenșelat de dânsul Nici să-l știu și să-i duc dorul. * Mulți scăpare-am cu viața Din al dragostei război Cu dulceața-i nesfârșită, De nu ne-am lupta în noi? * Tolba dragoste-i de aur, Dar săgeata-i otrăvită. II Și la poala hainei tale E adânc de altă floare. * Haine noi cari la îmblet Lin de trupu-ți se lipesc Și arată ... împărătesc. * Și te mlădii cu mult farmec Între creții-mbrăcăminții: Știi că toată ești frumoasă Și că ești răpirea minții. * Haina ta cea minunată Nu-i în stative țesută, Căci ușoară-i ca de neguri Și te miști ca și o ciută. * Pedepsit-au mâna inul Pânză fină ca să țeasă, Cât tu pari a fi ... măsuri. * Oh, cum este de ciudată, Lingușită, dezmierdată! * Nici prea mare, nici prea mică, Dar crescută subțirică, Nimeni n-ar putea să zică Că nu- ...
... voinici. De-ai făcut vrodată bine, Fă-ți o milă și cu mine Și-mi dezleagă brațele, Rău mă dor sărmanele!" Căpitanul se-mblânzea, Brațele-i le slobozea. Iară baciul cum scăpa, Mâna-n sânu-și o băga, Bucium de aur căta [2] Și de trei ori buciuma, Văile se răsuna ... i zicea: ,,Maică, măiculița mea! N-auziși tu buciumând Și văile răsunând? Nu știu, maică, ciobanii Rătăcit-au cârlanii, Ori drumul au rătăcit, Ori haiduci i ... Ea pe cal se arunca Și spre Dunăre-alerga Hăulind și chiuind, Buzduganul învârtind. Cât haiducii o zăreau, Loc de fugă nu găseau, Iară Șalga-i urmărea Și din gură-așa răcnea: ,,Ian așteapt' așteapt' asteaptă Să luptăm la luptă dreaptă, Căpitan Caracatuci, Vătăjel peste haiduci,[3] Peste cinci sute și ... meu, Cum se leagă ciobanii, Cum se pradă cârlanii." Căpitan Caracatuci, Cetaș mare de haiduci, Se ducea, ducea, ducea, Nici capul nu-și întorcea. Șalga-i ici, Șalga-i colea, Capul din fugă-i tăia! Capu-n urmă rămânea, Trupu-nainte fugea, Sângele pârâu curgea, Drumul roș că se făcea! . . . . . . . . . . . . . . . . . Cică, mări, de pe-atunci, Când vin cete de ... ...
Alecu Donici - Bondarul mizantrop
... Alecu Donici - Bondarul mizantrop Bondarul mizantrop de Alecu Donici — Merge iute, zău nu-i șagă, Spre pieire, lumea-ntreagă. Merge, merge, se tot duce, Spre pieire au pornit, Zi ce merge, rău ne-aduce Rău, tot rău, fără sfârșit ... mult plăcute Prin văzduh mă legănam Și-n petreceri amoroase, Într-un dulce bâzâit, Zi și noapte răcoroasă Petreceam necontenit! Dar, vai mie, zău nu-i șagă, Se tot schimbă lumea-ntreagă. Tot zburam dincolo-ncoace, Păream tare printre-albini; Vezi, pe-atunci, la dobitoace Încă roza n-avea spini. Dar ... acum s-au schimbat toate, Eu de jale sunt pătruns. Vremi mai rele nici se poate. Vai, ce vreme am ajuns! Merge iute, zău nu-i șagă, Spre pieire lumea-ntreagă. Vrun bondar să mai vezi încă Că-i iubit, că-i curtenit Și degeaba că mănâncă, Făr' să fi agonisit, Vrun bondar să bâzâiască, Niște suave, dulci cântări; Și pe-albini să răsplătească De-a ... face, Să mă duc necontenit. Spun c-acolo se găsește Bondar mândru cântător, Ce tot încă bâzâiește Al său viers fermecător. Merge iute, zău nu-i ...
George Coșbuc - Patru portărei
... George Coşbuc - Patru portărei Patru portărei de George Coșbuc Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Din larguri de palată ies patru portărei: Au coifuri, au ceaprazuri, au sulița la ei. Nebun s-aruncă roibul, ca viforul pe luncă, Trei cai ... Și cine-o va aduce din țările măiestre O ia pe Veta doamnă, și nouă țări ia zestre. Să pleci orbiș la moarte, când zestrea-i lumi deloc, Când ai pe Veta doamnă, să prinzi cu gura foc. E țara toată șesuri, ca ploaia-i de mănoasă; Și n-are-n lume seamăn Saveta de frumoasă. Ca malura de negri sunt ochii ei duioși, Obrajii ei molateci ca zmeura de ... s-a arătat: Cu tarnița pe șolduri, cu frânele-n picioare Și galben călărețul ca prinsul de lingoare. Trei cai aleargă-n urmă-i sălbatici de merei; Să-i vezi și să-ți faci cruce de bieții portărei! Ei fug mâncând pământul, ar soarbe-n gură marea Căci nu-i încape șesul și nu-i cuprinde zarea. Și geme portărelul, al cărui cal e corb: E nalt, cât e nalt cerul, cât iadul e de orb! Hu, tot îs de ...
Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei
... a se spăla o așa grozavă necinste, fata cu moarte să se omoare. Unii ziceau ca să se arză de vie. Alții ca să-i scoață ochii și să se gonească în pustietăți spre a fi mâncată de fiare sălbatice. Alții iară ziceau ca să i se lege o piatră de gât și să se dea pe Dunăre. Tocmai pe atunci, din păcate, iată că și feciorul văduvei trecea pe acolo ... gura la dânsele, sluga uită și potârniche și tot. Când se deșteptă sluga împăratului, friptura se făcuse scrum. Se bocea biet și se tânguia de-i plângeai de milă. Fata împăratului îl liniști spuindu-i că o să roage pe împăratul să-l ierte pentru această greșeală. Apoi trimise și pofti pe împăratul în casa cea mare. Aci, stând de ... aci. Auzind împăratul cele ce se vorbiră, ceru să fie căutat, ca să-și iasă din bănuială, căci el nu se știa vinovat. Atunci, trăgându-i încălțămintea, îi căzu lingura pe care o căutau din cizma împăratului. Pasămite gazda se vorbise cu vătaful lingurilor ca să-i ...
George Coșbuc - O scrisoare de la Muselim-Selo
... făcut S-aduni la tine satul, De veselă că ți-ai văzut Acasă iar băiatul! Să vezi pe-aici și ciungi și-ologi! Hristos să-i miluiască! Tu mergi la popa-n sat să-l rogi O slujbă să-mi citească. Puteri de nu vei fi având De plată, vorba-i ... oricând, La-ntorsul meu acasă. Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cât masa O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? Făcutu-i-ați și lui la fel Căciulă, cum am vrut-o? Aveam o piele-n pod, de miel, Doar nu veți fi vândut-o? Nevestei mele ... noi ne-am luptat pe-aci Cu greul și cu moartea; Dar l-a ajuns și pe harap Blestemele și plânsul, Că noi i ne-am ținut de cap Și-ntrarăm după dânsul. Și i-am făcut, măicuță, vânt! L-am scos detot din țară, Măcar stătea pe sub pământ Și nu ieșea pe-afară. Și-am prins și pe ... să batem oști! Dar poate taica popa V-a spus de prin gazeturi tot El cum și-a dat juncanii? Acum i ...
Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații
... ce făcui, Mă luptai pînă zbuiară Și apucai ce putui. Ea, ieșind îngălbinită, L-a-ntrebat că l-a mușcat? El i-a zis: - Fii odihnită, Cu securea am scăpat. Îl mai întrebă ea iară : -Dar vrun cîrnat ai răpit ? El i-a răspuns: - Dară, dară, Vro cinci am căpătuit. - Unde-s, neică? mai sînt încă? Veselă îl întreba. Dar ce-o să-i faci? să mănîncă? Să frig vreunul, au ba ? - Frige, frige, zise, puică, Sînt buni ca orce cîrnați, D-am avea să bem și țuică, Ar ... Cum că el l-ar fi zărit. El dar să vie în pripă La slujitori porunci, Pe care numa-ntr-o clipă Îl aduseră aci. I s-a făcut întrebare, Și el iară a răspuns Că l-a văzut i să pare Alde nea Stan pe ascuns. Viind Stan, spuse pe altul, Altul p-altul arătă, Pînă cînd strînse tot satul, Și pe toți îi ... Zise ea: -Cînd te bătură Ispravnicii cu lipii Pentr-o vină peste gură Și le-arunca la oopii. În sfîrșit el rîzînd iară Și prostia- ...