Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ (CA) SA
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 698 pentru FĂRĂ (CA) SA.
... Când mă gândesc, Toadere, că am ținut-o în brațe, la botez! Să n-o mai cunosc deunăzi, omule, să n-o mai cunosc. Învoalată ca o nalbă, soro, zău așa! Sorbi din cafea și urmă: — Ce crezi, Toadere, copiii îs fericirea noastră. Dacă n-ar fi Manole al meu ... dânsul, am și nădejdea cu mine. Băiat cuminte ca o fată, harnic, frumos, sănătos! — De frumos, frumos băiat, samănă, cap leit cu biata mâne-sa, Dumnezeu s-o ierte. — La ochi samănă cu mine. — Ei, asta-i!... — Zău așa! Și-i înțelept ca un om bătrân. La dânsul totul e cuvântul meu... Crengile copacilor se apropiară în bătaia vântului, scuturând o ninsoare ușoară, mirositoare, deasupra ierbii de-abia ... împrejurul tău, un om de simț, de inimă. Așa, să o arunci în brațele oricărui vântură-țară, foarte mulțumesc. Las-o să trăiască lângă mă-sa și lângă mine, că-i fată cuminte. Boierul Gavrilă dădu dreptate prietenului său: — Nici băieți, nici fete, nu mai găsești astăzi. Ia îs pline ... nici eu băiatul. Boierii tăcură; cu privirile pierdute, departe, își urmau firul gândurilor. Deodată boierului Toader îi scăpă gândul de pe buze: — Bun băiat.
Antim Ivireanul - Scrisoarea la leat 7220, în luna ghenarie, în 13 zile
... nu sunt (știe Domnul) precum mă socotești mării-ta și precum mÄ… glvssalgoÄ�n (ș mă limbuțesc) împrotivnicii miei și am nădĂ©jde pre Dumnezeu ca să va descoperi dreptatea mea fără de zăbavă; «ti ĽgĂ„ Ľn Å�cacÅ»a mou ĽporeÎshn, soÅ» dÄ… KÄšrie, Ľl¸hson (șcă eu întru ... viclĂ©ne și nu să părăsĂ©ște a nu zavistui binele și cinstea altuia. Și pentru acĂ©ia știu că să nevoesc mulți ca să strice cu vorbele lor cĂ©le otrăvicioase tˇ crhstˇ sou hqh și silesc cu vicleșug ca să te îndĂ©mne pre măriia-ta să faci cĂ©lia ce n-ai făcut în tinerĂ©țe, spre sufleteasca vătămare și spre clevetirea oamenilor ... ce am făcut, am multe, de mi s-ar ținea în seamă, carele nu sunt fărde cale, numai le las și zic că am cheltuit ca la o casă a mea, cum cheltuiaște fieștecine la casa sa și ca un păstoriu adevărat, iară nu ca un năemit carele junghe și strică. Și alta: pre acĂ©ste vremi aș pohti să știu, cine nu iaste datoriu, din câț ne fiiarbem într ...
Ion Luca Caragiale - Două loturi
... Pe câte farfurii ai dat-o? - Pe zece... Destul m-am tocmit: n-a vrut să-mi dea o duzină întreagă, răspunde ea fără să mai știe ce spune. - Unde sunt farfuriile?... Voi să văz farfuriile! Adu farfuriile! poruncește strașnic d. Lefter. Consoarta sa, fără să mai zică o vorbă, se supune; i le aduce și le pune pe masă. Frumoase farfurii! cu chenar dublu, unul conabiu lat pe muche ... Să mă trăsnească Dumnezeu! să hie al dracului! - Mai bine, spune drept, zice d. Turtureanu. - Dacă spui ai bacșiș bun, adaogă d. căpitan Pandele. - Ce sa spuie boiarule! zice bătrâna apilpisită: ce să spuie? vai de păcatele noastre, dacă nu știe... auzi colo! ce sa spuie? - Taci tu! zbiară d. Turtureanu și-i dă brânci babei cât colo în săliță. Baba își face cruci, iar copila tremură ca varga lângă vatră, unde prunele sfârâie tare-n cratiță. - Să n-aibă parte!... dă să zică Țâca. - Na-i fost tu, o-ntrerupe d. Lefter ... a dat. - Atunci, de ce minți? - Nu minte, boiarule! zice bătrâna din săliță. - Taci tu!... Unde e jacheta? - E pa mine... o port pa dedesubt. - Ca
Constantin Negruzzi - Amintiri de junețe
... voi avea cinste a arăta că limba noastră, pre care toți socot că o știu, dar nime nu o știe cumsecade, nu este fără gramatică, fără sintaxis și fără ortografie; ci mai ales în acest pont al ortografiei întrece pe multe altele. Două pilde voi arăta. Sfârșind, își puse ochilarii, tinse tabla neagră, și ... bucurie izvorau din ochii lor odată frumoși poate, dar acum stânși și împregiurați de un cerc purpuriu; aste lacrimi, strecurându-se pe lângă zbârciturile nasului ca pe niște uluce firești, ajungeau sub buza dedesubt, unde barba întoarsă în năuntru le oprea ca o stavilă. Bunele bătrâne nu se puteau dumeri cum de sunt atât de învățați drăguții lor și, clătind din cap, priveau pe dascal ca pe o ființă surnaturală. Bărbații îl fericitau, îi mulțămeau, îi strigau aferim de se zguduiau păreții; și bătrânul socolean, doborât sub grindina laudelor și a ... e ca un copac neîngrijit, care nici o roadă nu aduce. Drept aceea, învățătorul este pentru un tânăr aceea ce este grădinarul pentru pom; sau ca plugarul bun care curăță de mărăciuni țarina sa ...
Mihai Eminescu - La aniversară
... spune prostii, îmi place ș-așa — gândi tot ea. Apoi nu mai gândi nimic sau Dumnezeu știe ce — destul, după ce tăcu mult fără s-asculte, zise cam întins și cam ca și când n-ar fi băgat de seamă: — Tu , Ermil, — și speriată de ceea ce spusese, nu mai zise nimic. Fața ei era ... Nu. — Nu? Mă supăr... s-o știi. — Tu. .. repetă ea încet, cu ochii pe jumătate închiși, cu glas tremurător. Era un tu singuratic, fără de a fi pus în legătură cu vo frază — și cu toate acestea ce tu ? Din gura ei venise mai întâi. Vorbiră ... tristă blândețe, ce vreau? Dar nu vezi tu cum sufăr? Spune-mi numai că mă iubești — spune-o! dar nu cu două înțelesuri, nu ca atunci la bal... drept! spune! — Da! zise ea foarte rece — d-ta știi că eu te iubesc, sigur. Da. — O, astă răceală ... nu spui... — Ce? — Vezi tu! formal te-am oprit... am făgăduința ta că nu mă vei săruta niciodată. Așa-i? — Așa. — Ca ...
... leșinat. Sări, toți... 0 descheie la sân și dă-i cu oțet de trandafir. Vine și Florea: — Mamă-doică! Și-ncepe să se vaite ca un copil mic și să se bată cu pumnii-n cap: — A răpus-o pe mama-doica!... Aoleu!... nu mai e de ... fată pe potriva ta! Să nu mă faci de rușine, Florică mamă, că mă omor! Florică o mângâie plângând și zice: — Nu, mamă, nu! fără voia ta nu fac nimica! Împăratul, ținând și el foarte mult la doică și auzind și vorbele băiatului, nu s-a-ndurat să ... zis: — Dacă nu vreți voi, bine! S-a făcut război pentru asta; căci craiul vecin, care avusese făgăduială de căsătorie pentru fiică-sa, n-a putut suferi o astfel de nesocotire. Războiul s-a sfârșit, ca toate războaiele, cu pace. Iar peste un an, plimbându-se pe la curțile din lume, Florea-voievod, însoțit de doica și de-nvățătorul lui, s ... Când s-a făcut nunta aceea strălucită cu mari petreceri în grădinile-mpărătești, toată lumea s-a-nveselit; dar mai mult ...
... punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De-atunci negura eternă se desface în fășii, De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii... De atunci și până astăzi ... încetează, Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființii universul cel himeric... În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte; Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se ... e în toate, De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?... Ca și vântu-n valuri trece peste traiul omenesc. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl ...
... punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De-atunci negura eternă se desface în fășii, De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii... De atunci și până astăzi ... încetează, Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființei universul cel himeric... În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte; Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se ... e în toate, De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?... Ca și vântu-n valuri trece peste traiul omenesc. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Idealurile sociale și arta
... caz sunt față cu dl Philippide, care în numărul festiv al Convorbirilor literare a scris în contra mea un articol, Idealuri , articol confuz, fără început și fără sfârșit, cu o mulțime de chestii abordate însă fără șir, fără sistem, fără o idee conducătoare, sărituri de la una la alta, aluziuni personale malițioase care merg până la injurii, și toate astea într-un stil! Și ceea ... scris mai tot articolul. Acum au înțeles cititorii noștri cine sunt acești nespălați, care mănâncă pe stradă, cine stă la tejghea cu cartea-n mână ca să arate că e grozav, cine imitează ca momița , cine sunt ignoranții, cine se gândește la foc și omor cu orice preț... Toate aceste grațiozități spirituale sunt adresate mie sau prietenilor mei. Nu ... sale că învață pe copii cu frica lui Dumnezeu și a părinților, să șadă bine la masă, să nu se joace cu dinamita ca nu cumva, ferească Dumnezeu, să se întâmple vreo nenorocire. Și iarăși când d-sa ne spune, și noi n-avem nici un drept să nu-l credem, că se spală, se piaptănă, se tunde, nu scrie cărți, nu umblă ...
Constantin Negruzzi - Regele Poloniei și Domnul Moldaviei
... inimile îngrijite. Planul lui Cantemir, mai mult personal decât obștesc, izbutise numai a da prepusuri Porței, care începuse a privi Moldavia ca o țară dușmănească și cine știe ce urâte urmări ar fi avut starea aceasta, dacă din o norocită întâmplare nu s-ar fi rânduit domn ... iernatic în Moldavia, s-au sculat cu slugile sale și cu oameni de strânsură câți au putut găsi în pripă și lovind pre acei ostași fără veste, i-au spart, și îi aduce pre toți în butuci cu steagurile și ofițerii lor" . Adăogea că "au mai nimerit acolo trei ofițeri svezi ... cu patru slugi și că se văd a fi oameni de treabă, care, văzând prinderea leșilor, ar fi juruit mulți galbini de aur ca macar pre dânșii să-i lasă a se întoarce la Ardeal de unde au venit; dar că el le-ar fi răspuns că ... monastire, veni cu cel al treile la curte. Mavrocordat îl primi, deși era aproape de miezul nopții. Vorba între ei urma latinește. Ofițerul se recomendă ca un francez în slujba regelui de Svedia. — Dar ce rang ai? întrebă Mavrocordat. — Major sum, răspunse acesta. — Imo maximus es, zise prințul ...
... bunuri să aibă singur parte. Ei! Lumea-i împărțită în proști și în șireți, Iar patimelor rele viclenii le dau preț. Sămânța roditoare se cade ca să sameni. Ca să fii domn, se cade să-i iei adânc pe oameni. Voiești ca să se-nchine cu toți l-a tale oase, Atunci învie-într-înșii pornirea dușmănoasă, Invidia și ura botează-le virtuți, Numește-erou ... cuvinte. Cu glasul lui ce sună adânc, ca de aramă, El noaptea cea eternă din evii-i o recheamă, Arată cum din neguri cu umeri ca de munte Zamolxe, zeul vecinic, ridică a sa frunte Și decât toată lumea de două ori mai mare, Își pierde-n ceruri capul, în jos a lui picioare. Cum sufletul lui ... mândru și alb pe naltu-i jeț! El îmflă răsuflarea vulcanului măreț, Dacă deschide-n evii-i el buza cu mânie Și stelele se spulber ca frunzele de vie; El mână în uitare a veacurilor turmă Și sorii îi negrește de pier fără de urmă. Dacă se uită-n mare, ea tremură și seacă. De-și pleacă a ...