Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU SUFLET
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 861 pentru CU SUFLET.
Constantin Stamati - Lauda lui Dumnezeu
... numai ai făcut tărie, În a tale faceri slava ta se vede, Tu ai fost, ești încă, vei fi în vecie. Mâna ta cu lanțuri pe ființi le leagă, Le chibzuiește cursul, le miști cu măsură, Început, sfârșitul în tine se-ncheagă. Moartea ta viață lumii dăruiră, Precum scântei multe năbușește focul, Se nasc sori din tine pe cer în ... închipuiește, Ca raza de soare într-o picătură. Nimică! dar suflet simt că am în mine, Fără saț eu caut spre tine, stăpâne! Mă ridic cu mintea, zbor în înălțime, Căci sufletul știe c-al tău spirit este, Judecă, pricepe și mă dumerește; Că de sunt, ești și Tu singur Domn ... inima-mi spune, și cugetul încă Mă încredințează, și îmi strigă mie Că de ești tu, nu sunt eu de tot nimică!... Sunt o părticică, cu drit oarecare, A toată ființa (precum mi se pare) În a mea planetă sunt: mijloc Ceimii, Între trupurile pământului toate, Și ... de țărnă în praf putrezește, Iar pe tunet mintea îl povățuiește. Sunt înger și vierme, sunt sclav și domn mare; Deci de sunt atâta de cu
Gavril Romanovici Derjavin - Lauda lui Dumnezeu
... numai ai făcut tărie, În a tale faceri slava ta se vede, Tu ai fost, ești încă, vei fi în vecie. Mâna ta cu lanțuri pe ființi le leagă, Le chibzuiește cursul, le miști cu măsură, Început, sfârșitul în tine se-ncheagă. Moartea ta viață lumii dăruiră, Precum scântei multe năbușește focul, Se nasc sori din tine pe cer în ... închipuiește, Ca raza de soare într-o picătură. Nimică! dar suflet simt că am în mine, Fără saț eu caut spre tine, stăpâne! Mă ridic cu mintea, zbor în înălțime, Căci sufletul știe c-al tău spirit este, Judecă, pricepe și mă dumerește; Că de sunt, ești și Tu singur Domn ... inima-mi spune, și cugetul încă Mă încredințează, și îmi strigă mie Că de ești tu, nu sunt eu de tot nimică!... Sunt o părticică, cu drit oarecare, A toată ființa (precum mi se pare) În a mea planetă sunt: mijloc Ceimii, Între trupurile pământului toate, Și ... de țărnă în praf putrezește, Iar pe tunet mintea îl povățuiește. Sunt înger și vierme, sunt sclav și domn mare; Deci de sunt atâta de cu
Dimitrie Bolintineanu - Petru Șchiopul
... Dimitrie Bolintineanu - Petru Şchiopul Petru Șchiopul de Dimitrie Bolintineanu Petre strânge capii cei mai renumiți Și cu dor le zice: — ,,Frații mei doriți! Alte dări străine Poarta-mi cere mie; Calcă dreptul țării și ne dă-n robie. Noi n-avem ... fie. Noi vom pune banii pentru țara ta, Numai de la tronu-ți nu te depărta!" Petre le răspunde: — ,,Mulți au ca să fie, Cu-njosite datini, demni fii de sclavie, Pentru care fala și-al țării amor Nu le mai înalță sufletele lor, Care-nclină capul numai să trăiască ...
Vasile Alecsandri - Dragoș (Vasile Alecsandri)
... pustii! II Iată, mări, că deodată O poiană se arată, Înverzită, înflorită Și de lume tăinuită. Iar pe iarbă-n poieniță Cântă-o albă copiliță, Cu ochi dulci, dismierdători Și cu sânul plin de flori. Căprioara, cât o vede, Zboară vesel, se răpede Și îi cade la picioare Pe-un covor de lăcrimioare. Cât viteazul o ... stejărel. Ești tu zâna ăstui plai, Sau o floare de la rai?â€� „Dragoș, Dragoș, frățioare, Nu sunt zână, nu sunt floare, Dar am suflet fecioresc Și Moldova mă numesc. Mult e mult de când te-aștept Să-mi alin dorul din pept, Că de Domnul sunt menită Ca să ... a ta ursită!â€� „O, Moldovo-ncântătoare, Gingașă fărmecătoare! Iată, arcu-mi vitejesc Lângă tine-l răsădesc, Ca să deie pân-în zori Crengi cu frunze și cu flori, Și cu-acele crengi frumoase Să-mpletim cununi voioase, Una ție, una mie, Pentru-a noastră cununie!â€� IV A doua zi ei ... fioros Care-o calcă-n sus și-n jos.â€� V Bine vorba nu sfârșea, Din râu iată că ieșea Zimbrul aprig ca un zmeu, Cu lungi coame ca de leu, Și cu ...
... o mie! A plecat domnul român! Robii după-al lor stăpân Au ieșit plângând din țară Ș-a rămas trista maghiară Cu ochi plânși, cu jale-amară! De trei zile plânge-acum! De trei zile cată-n drum, Dar nimică nu zărește, Căci iubitul ce jelește Pe drum nici că ... În ce cale-i rătăcit? Unde-i, Doamne! de nu vine De trei zile lângă tine? Cine-a spune unde-i, cine? Vai! cu jale, cu amar Plânge el peste hotar! Ca și tine el suspină Cu inima de dor plină Colo-n țara cea vecină! Iar de vrei tu să-l mai vezi, Peste munți să te repezi Într-a ... de frunte!... Iată-n zori c-a și plecat Pe-un cal alb ne-ncălecat Maghiarina, mândra fată, În bărbat mândru schimbată Și cu paloș înarmată. De-ai fi pasăre sau vânt N-ai ajunge-o pe pământ, Căci ca vântul ea nu zboară, Nici ca pasărea ușoară! Dar ... revărsând spume. Hai, voinice, la cel mal (Zis-a fata către cal.) Dar pe loc calul s-oprește, În pământ ochii țintește Și cu ...
... vitrine, de multe ori îl apucă și pe el dorul să se gătească și să-și mai împodobească o clipă zdrențuita lui tunică fără mîneci cu cîteva panglici multicolore ori cu alba spumă a unor dantele... Și așa trecînd mai ieri pe dinaintea unei fabrici unde un norod întreg de fete lucra cu zor, care aplecate pe războaie, care depănînd lungi fire de lumină colorate, care așezînd în clituri fel de fel de stofe, una mai frumoasă decît ... însă, pătrunzînd, răzbi înapoi norii de fum, și șăgalnicul zeu, cu toată obișnuința plămînilor lui încercați, simțind că se covîrșește, își înfipse creștetul și, ridicînd cu totul coperișul, ieși afară sub cerul liber, uimind cu strălucirea lui nenumăratul norod al celor de sus, ca și al celor de jos, care se adunase ca să-l privească. Împodobit ca pentru o ... petrecea viața mai mult sub pămînt, fluturînd mătăsuri roșii, verzi și albastre, își arăta multipla ființă cu multicolore panglici înnodate în plete, își scutura capul, cu mîinile pline de funde, pe care le arunca în ploaie de artificii, se proiectă deasupra zidurilor suflînd un nor de fluturi și de scîntei pe ... un infinit de războaie, nu poate nici pe jumătate să i le puie împotrivă. ...
Alexandru Vlahuță - Pictorul Grigorescu
... în mahalaua Cărămidarilor, o mătușă a ei, văduvă — femeie vrednică, bună, curată, știind să-și ție casa pahar și zilele cinstite numai cu munca mâinilor ei. La portița acelei căsuțe albe cu vechi coperiș de șindrilă au poposit cele opt vieți rămase fără nici un căpătâi. Constantin și Elena, care poartă jos semnătura Ghiță Grigorescu și leatul ... ea se datorește lui Ghiță Grigorescu, unchiul marelui pictor, care era și el zugrav de biserici." — Tu ești, Ruxando? Și două brațe se deschid, cu drag, să-i cuprindă pe toți. Ce încăpătoare sunt casele săracilor! Copiii parcă s-au trezit acolo de când lumea. Cu veselia, cu strigătele, cu jocurile lor au pus numaidecât stăpânire pe casă, pe curte, pe uliță. Numai Nicu sta totdeauna retras. Gălăgia celorlalți îl speria. Mișcările lor violente îl ... fâceau să se depărteze, înfricoșat ca de o primejdie. Era un copil tăcut, timid, străin pe pământ. El se uita la oameni și la lucruri cu o privire întrebătoare, neliniștită, pururea minunată, ca și cum atunci s-ar fi deschis pentru întâia oară marii lui ochi fulgerători. Poate că și unde ...
... hârtia poleită, Sub crăngi de brad trosnește putregaiul, Dar tu ești fericit. Lingușitorii Înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cântecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. . . . . . . . . . . . . . . . Nu ți-ai iubit poporul, maiestate! Sau nu l-ai înțeles, și e totuna. De sus și până jos s ... flori... Afla-vei tu vrodată Cumplita vremilor destăinuire?... Și ce speranțe se puneau în tine, Ce vesel ți-a ieșit poporu-n cale, Cu pâine și cu sare!... Osanale! Mântuitorul lui credea că-i vine. Ce vesel ți-a ieșit poporu-n cale! . . . . . . . . . . . . . . . Și ce credință trist-o să-i ... de la sine se-nțelege. * Trec anii. Și ce dulce-i amăgirea! Tu zeu ești printre regi! Mărire ție!... În jâlțu-i moale, tolănită, scrie Cu pana ei de aur Lingușirea. De-abia se isprăvește-o sărbătoare, Și-ncepe alta. Muzicile cântă... Îmbracă-te-n podoabe, țară sfântă, Să nu mai ... o lume Clădită pe minciuni. Dar ce mânie! Cum șuieră cumplita vijelie! Sar frații între ei să se zugrume. Uscata brazdă cere iarăși sânge. Femei cu ...
... George Coşbuc - Paşa Hassan Pașa Hassan de George Coșbuc Publicată inițial în Vatra , 1894, nr. 23 Pe vodă-l zărește călare trecând Prin șiruri, cu fulgeru-n mână. În lături s-azvârle mulțimea păgână. Căci vodă o-mparte, cărare făcând, Și-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând, Oștirea română. Cu tropote roibii de spaimă pe mal Rup frâiele-n zbucium și saltă; Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă Și cade-n mocirlă, un val după val ... — "Stai, pașă, o vorbă de-aproape să-ți spun Că nu te-am găsit nicăirea" — Dar pașa-și pierduse și capul și firea! Cu frâul pe coamă el fuge nebun, Că-n gheară de fiară și-n gură de tun Mai dulce-i pierirea. Sălbaticul vodă e-n zale ... stânga-i ajunge la cer, Și vodă-i un munte. — "Stai, pașă! Să piară azi unul din noi." — Dar pașa mai tare zorește; Cu scările-n coapse fugaru-și lovește Și gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi; Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi El zboară șoimește. Turbanul îi cade și-l lasă căzut; Își rupe ...
... ce să merg la moara cea din Mitrievo... La ce dracu să mă mai duc și eu acolo? Eu mai bine, drăguță, voi sta aici cu dumneata... — Ce să mai stai cu mine? — Ia așa... cu tine mi-e mai vesel... — Ți-ai găsit și tu om de veselie! Drumețule, eu văd că ție-ți plac glumele... — Știut că ... nu ți-oi spune eu... Nu vreau eu să vărs sânge, că demult ai fi pierit, ticălosule... Stai! Genunchii păzitorului se îndoiaie. El închide ochii cu frică și, tremurând cu tot trupul, se reazemă de zid. El ar răcni, însă știe că răcnetul nu va ajunge la loc locuit de oameni... Alăturea cu dânsul stă trecătorul și-l ține de mână... Vreo trei minute trec în tăcere. — Unul îi bolnav de înferbințeală, celălalt doarme, dar al treilea ... de la poartă și s-aude cum sare șanțul. Presimțind ceva nu prea bun și tot încă tremurând de frică, păzitorul nehotărât deschide portița și, cu ochii închiși, aleargă înapoi. La cotitura cea dinspre aleea cea mare el aude grăbindu-se niște pași, și cineva îl întreabă cu un glas șuierător: — Tu ești, Timofte? Da unde-i Dumitraș? Iar trecând cu ...
... ce să merg la moara cea din Mitrievo... La ce dracu să mă mai duc și eu acolo? Eu mai bine, drăguță, voi sta aici cu dumneata... — Ce să mai stai cu mine? — Ia așa... cu tine mi-e mai vesel... — Ți-ai găsit și tu om de veselie! Drumețule, eu văd că ție-ți plac glumele... — Știut că ... nu ți-oi spune eu... Nu vreau eu să vărs sânge, că demult ai fi pierit, ticălosule... Stai! Genunchii păzitorului se îndoiaie. El închide ochii cu frică și, tremurând cu tot trupul, se reazemă de zid. El ar răcni, însă știe că răcnetul nu va ajunge la loc locuit de oameni... Alăturea cu dânsul stă trecătorul și-l ține de mână... Vreo trei minute trec în tăcere. — Unul îi bolnav de înferbințeală, celălalt doarme, dar al treilea ... de la poartă și s-aude cum sare șanțul. Presimțind ceva nu prea bun și tot încă tremurând de frică, păzitorul nehotărât deschide portița și, cu ochii închiși, aleargă înapoi. La cotitura cea dinspre aleea cea mare el aude grăbindu-se niște pași, și cineva îl întreabă cu un glas șuierător: — Tu ești, Timofte? Da unde-i Dumitraș? Iar trecând cu ...