Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CE PĂCAT
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 513 pentru CE PĂCAT.
Alexei Mateevici - Rugăciune pentru pahar
... ispita și necazul Ușor în lături să le dați; Credința tare să vă fie, Și-aproape-a slavei-mpărăție... Și vine lupta sângeroasă, Ce soarta lumii păcătoase Va hotărî pe totdeauna"... Tăcere. Prin grădină luna Luciri de umbre împletește... Și iarăși El se despărțește De ucenici plin de mâhnire ... Mă auzi, Norodul tău îl mântuiește, La chinuire mă-ntărește, În fața celor orbi și muți, Ș-atunci cu dragoste la moarte Jertfi-voi inima ce-mi arde!" Au zis — și mâinile în sus Întins-a Domnul Iisus. Și s-a făcut tot rugăciune... Și foc ... zdrobește fără urmă, Căci, pentru lumea păcătoasă, Hristos cununa cea spinoasă Cu bucurie o primește. Cu mintea sa fudulă, rece, Acum el bine înțelege De ce se roagă și scârbește Hristos, ducându-se la chin, Să guste crucea Sa și spinii; Și plânge-al răului stăpân De slava Domnului luminii. Lucește ... prin nouri s-a grăbit, Pe când puternic, întărit, Hristos la ucenici s-au dus. În clipa-aceasta minunată, De o mărire negrăită, Ce frumusețe-nsuflețită Ardea în fața preacurată! Mântuitorul Iisus Deschis-au gura și au zis: ,,Se împlinește ...
Ivan Nikitin - Rugăciune pentru pahar
... ispita și necazul Ușor în lături să le dați; Credința tare să vă fie, Și-aproape-a slavei-mpărăție... Și vine lupta sângeroasă, Ce soarta lumii păcătoase Va hotărî pe totdeauna"... Tăcere. Prin grădină luna Luciri de umbre împletește... Și iarăși El se despărțește De ucenici plin de mâhnire ... Mă auzi, Norodul tău îl mântuiește, La chinuire mă-ntărește, În fața celor orbi și muți, Ș-atunci cu dragoste la moarte Jertfi-voi inima ce-mi arde!" Au zis — și mâinile în sus Întins-a Domnul Iisus. Și s-a făcut tot rugăciune... Și foc ... zdrobește fără urmă, Căci, pentru lumea păcătoasă, Hristos cununa cea spinoasă Cu bucurie o primește. Cu mintea sa fudulă, rece, Acum el bine înțelege De ce se roagă și scârbește Hristos, ducându-se la chin, Să guste crucea Sa și spinii; Și plânge-al răului stăpân De slava Domnului luminii. Lucește ... prin nouri s-a grăbit, Pe când puternic, întărit, Hristos la ucenici s-au dus. În clipa-aceasta minunată, De o mărire negrăită, Ce frumusețe-nsuflețită Ardea în fața preacurată! Mântuitorul Iisus Deschis-au gura și au zis: ,,Se împlinește ...
Ion Luca Caragiale - Magnum Mophtologicum
... pe rând Să aibă toate parte. Voia un falnic monument, Un magnum oarecare... Atunci chemă pe un bătrân, Limbistul cel mai mare — Un om ce știe pe de rost Nu numai ce-i pe lume, Ci câte se petrec și-n cer Din fir în păr anume — Și-i zise: “Știu, de istorie De mult ... dar și mie ce te rog, Te voi plăti cu aur, Posterității să lăsăm Un magnum, un tezaur.â€� “Prea bucuros, măria-ta, Primesc ce-ați poruncit, Și, ca să dau dovezi de limbă, Mă simt prea fericit.â€� Și s-a pornit bătrânu-atunci La lucru cu ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Viforul
... ei, și măcină... Lui ia-i urletul și nu-i mai rămâne nimic... OANA: A, nu fi nedreaptă... Ștefăniță vorbește frumos. DOAMNA TANA: Ce ușor e să pai când ești stăpân!... De se încurcă, toți zic: N-a vrut să spuie... Ce bine se stăpânește! De bate câmpii, toți zic: Ce sus s-a ridicat! De se mânie, ca fiara sălbatică, toți zic: E ca un râu prăvălit din munte! Eu avui norrcul să ... Arbore? Arborii se pleacă numai de vijelie... Doamnă... (Îi întinde mâna. Tana dă să i-o sărute. Ștefăniță o retrage.) DOAMNA TANA: Voiam să fac ce se cuvine... ȘTEFĂNIȚĂ: Destul c-ai voit... DOAMNA TANA: M-am deprins de la părinți să fac ceea ce voiesc, dacă ceea ce voiesc se cade să voiesc. (Arbore se pleacă.) ȘTEFĂNIȚĂ: Ce te pleci, Arbore?... Să nu rămâi ca salcia, cu pletele în jos... Oană... (Îi întinde mâna. Oana o sărută.) OANA (încet): Neamul Mușatinilor a ... vrea să înnoim prietenia cu Sigismund tocmai când mă pregăteam să intru în Podolia și Pocuția, să pârjolesc pe una și să păstrez pe cealaltă... Ce ziceți?... De ...
Dimitrie Anghel - Himera (Anghel)
... celalt țărm ! Du-mă-într-o lume mai bună în care să nu fie oameni, Căci între mine și ei nu e nimic obștesc. Tot ce-i încîntă și-i doare pe ei mă revoltă pe mine: Toate le vede întors ochiul meu, altfel făcut. Spre a-i putea ... meu orb se deprinse Cu întunericul său plin de fantastice lucruri, Scumpe comori am cules din adîncuri de nimeni umblate; Scufundător fericit nu mai știam ce s-aleg. Nimeni pe lume n-avea bogății mai imense ca mine, Totuși sărac mă simțeam, cui să le dau neavînd. Și mă cuprinse atunci ... Greu încărcat din belșugul comorii găsite acolo, M-am avîntat cătră cer, nerăbdător să-l revăd. Tot mai greoaie vîsleau aripele-albastre-a’ Himerii, Pîn’ ce-am văzut răsărind fulgul de jar la zenit, Tot mai aproape de cer mă-nălța cu aripele-n cruce; Fulgul de jar se schimbă iarăși ... cătră mine și-a-ntors Pajura ciocul flămînd: Astfel o clipă-am rămas plutitor între două prăpăstii, Amenințat să recad dacă nu am ce-i jertfi: Inima mea mi-o cerea ca să poată zbura mai departe ! Fără să preget atunci, dornic de frații pierduți, Plină de sînge i
Ion Luca Caragiale - Liberalii și conservatorii
... se afla societatea română; din nenorocire s'au vârît însă printre dânșii niște oameni, cari nu erau deopotrivă cu dânșii, oameni, cari voiau niște lucruri, ce nu se potrivesc cu starea niciuneia din societățile organizate de pe fața pământului. Chiar la anul 1848 era o foarte mare deosebire între acești oameni ... de a da țării o organizație, în virtutea căreia puterea publică poate să atârne mai ales de ciocoi și de târgoveți, și grație sprijinirii ce li s'a dat din partea oamenilor cu greutate la anul 1866, această dorință li s'a împlinit. Mai este însă ... la mijloc. În o țară atât de liberală ca România, foarte lesne s'ar putea întâmpla ca națiunea suverană să-și dea seamă despre ceea ce face și să le dea liberalilor bani de drum. Contra acestei eventualități triste nu este decât un singur leac, ura personală, și d. C. A ... este o Plevnă internă. Este foarte aproape de adevăr, deoarece știe, că însuși lucrează zi și noapte spre a produce acest rezultat. Îndată ce ar înceta ura și frica, îndată ce ...
Ion Luca Caragiale - Congresul Cooperativ Român
... hors de saison [4] ; d-sa se-ncurcă în citate de proverbe uzate: lupul părul își schimbă, dar năravul ba; asta-i altă căciulă! de ce n-are ursul coadă și lupul d-abia o poartă; umblați cu vulpea-n sac! și altele în fine, un discurs să nu-l mănânce ... tot timpul, vrea să verse apa rece peste entuziasmul adunării. Voi, zice d-sa, să dau un duș peste focul protecționiștilor extremi! (Zgomot.) D. BONTEA CE FLORESCU , profesor de franciujește : B—aia-i vorbă! VOCI : Curat! (Zgomot.) Sus! jos! jos! sus! (Zgomot maro.) Urmează de aci o discuție foarte vie, în ... TEODORESCU , franzelar, un om copt, caută a potoli focul adunării: Domnilor, stați! aci nu e cu lopata! Cine a luat cuvântul? Ce am venitără să facem aici? gogoși? D. N. MÂNDREA , fabrica de cizme Filaret, cu tactul său obicinuit, zice puține cuvinte și, deși urmând după calapoadele ... passer [6] . Facă fiecare cum poate, eu fac cum pot. (Zgomotul s-a potolit.) DOCTOR BABEȘ : Domnilor! Susțineți cineva o opinie contrară aceleia ce susținem noi? Sunteți turbați? Eu, domnilor, până acum nu m-am baccilit; mie-mi place să pun virgulele pe i! Susțin că, fără protecționism, România ...
Ion Luca Caragiale - Culisele chestiunii naționale
... de cea mai fierbinte temperatură. D. Brote se lasă ipnotizat de d. Dim. Sturdza. D-l Brote devenea pentru d. Dim. Sturdza, un medium, ceea ce era frumoasa Lucila pentru Donato. Precum Donato îi vâra ace și cuțite în brațul Lucilei, iar ea, sub privirile lui, zâmbea ca sub cele mai ... jumătate, fără să-și permită o absență, eminentul școlar a frecuentat cursul și prânzul d-lui Sturdza. Vom vedea mai la vale la ce perfecție a ajuns acest suflet pe care d. Sturdza îl are în mână. Până atunci să nu uităm a spune că ... denunța în Voința Națională pe conservatori că umblă să facă vânătoare de suflete în Ardeal. * Așa, d. Brote astăzi este umbra d-lui Sturdza. Cu ce mijloace însă, se va întreba oricine, a fermecat diplomatul moldovean pe diplomatul ardelean până într'atâta ? Cum se poate explica această adorație mistică ... național de dincolo. Inculpații și-au ridicat repede fruntea, aplecată un moment de oboseală, înaintea asprilor judecători; ei și-au ascultat sentința ca bărbați vrednici ce nu vor să respingă răspunderea faptelor lor, și tot astfel au mers să-și facă osânda. Împrejurările politice au silit curând pe guvernul maghiar să ...
Alphonse de Lamartine - Crucelița soției mele
... mi te-au dat mie, ca să te port la sân, Așa cum te purtară amata muceniță A boalelor cu chin! O, Doamne, ce durere simți sufletul meu Când preotul rostiră molitva de iertare, Întocmai ca și maica cântând pruncului său, Cântec de dormitare! Atunci pe a ei ... eu stam lângă dânsa, de moarte îngrozit, Nu-ndrăzneam să pun mâna pe trupul mult scump mie, Căci cuvioasa moarte îndată s-au gătit Lumei ce va să fie. Eu nu-ndrăzneam, o, Doamne, dar preotul de față, Dezlegând crucelița de la grumazul ei: „O, fiule! îmi zice, iată a ... acest dar îi dat ție, Deci un etern amor în mine întărește Către a mea soție. Purtându-te la pieptu-mi, la inima ce arde, Pe dânsa eu aievea și treaz, și-n somn privesc; A mele lacrimi, însă, cu vreme te vor roade Cu care te ... a ei viață ca zorile se stinse, Pe fața ei pierind. Când moartea pe viață zbuciumă ne-ndurată, Precum zbuciumă vântul un pom până ce-l rumpe, Crăbindu-se cumplita, soția mea amată, În mormânt să o surpe... Dar, cruceliță, nu-mi spui ceea ...
Constantin Stamati - Crucelița soției mele
... mi te-au dat mie, ca să te port la sân, Așa cum te purtară amata muceniță A boalelor cu chin! O, Doamne, ce durere simți sufletul meu Când preotul rostiră molitva de iertare, Întocmai ca și maica cântând pruncului său, Cântec de dormitare! Atunci pe a ei ... eu stam lângă dânsa, de moarte îngrozit, Nu-ndrăzneam să pun mâna pe trupul mult scump mie, Căci cuvioasa moarte îndată s-au gătit Lumei ce va să fie. Eu nu-ndrăzneam, o, Doamne, dar preotul de față, Dezlegând crucelița de la grumazul ei: „O, fiule! îmi zice, iată a ... acest dar îi dat ție, Deci un etern amor în mine întărește Către a mea soție. Purtându-te la pieptu-mi, la inima ce arde, Pe dânsa eu aievea și treaz, și-n somn privesc; A mele lacrimi, însă, cu vreme te vor roade Cu care te ... a ei viață ca zorile se stinse, Pe fața ei pierind. Când moartea pe viață zbuciumă ne-ndurată, Precum zbuciumă vântul un pom până ce-l rumpe, Crăbindu-se cumplita, soția mea amată, În mormânt să o surpe... Dar, cruceliță, nu-mi spui ceea ...
Vasile Alecsandri - Balta-albă
... întâmplare mă făcu să blestem impresiile de voiaj din Valahia. Două sprăvălituri într-o zi, fără a socoti tot colbul ce înghițisem, durerile ce câștigasem în tot trupul și mai ales perspectiva ce-mi rămânea de a sta pe jos, singur, în câmpiile acele pustii! Toate aceste împrejurări mă aduseseră într-o astfel de furie, că ... așeză la locul ei; pe urmă, scoțând șaua din spinarea calului celui căzut, o puse pe lăturaș și, mai adăugând vro câteva noduri la frânghiile ce slujeau de hamuri, încălecă și-mi făcu semn să mă sui în căruță. Ce puteam să fac?... Mă urcai de iznoavă, cu capul plecat ca un osândit la moarte ce s-ar sui pe carul ghilotinei, și pornii iarăși în fuga mare, deși căruța nu mai avea decât trei roți și jumătate, deși postașul nu ... mai avea de bătut cu harapnicul decât trei cai, adică doi înainte și unul la oiște, pe care el era călare. Cât pentru nenorocitul dobitoc ce-și sclintise piciorul, el rămase singur în urma noastră, neavând altă mângâiere decât cuvintele ce ...