Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI
Rezultatele 2451 - 2460 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.
... nălucire L-a omului simțire Aduce-nsuflețire Cu glasu-i încântat, Se pierde-n neagra ceață Ce-ntunecă-a mea viață Și glasu-i se îngheață De mine depărtat. Acum cerul zâmbește, Natura-ntinerește Și tot care trăiește Se simte fericit; Dar mie ceru-mi pare Cuprins de-ntunecare; Văd lumea-n întristare Ca sufletu-mi cernit! Zadarnic cat plăcere, Zadarnic mângâiere, S-alin a mea durere, Să curm al meu suspin. Trecuta fericire Izvor e de ... Și dulcea-i suvenire Hrănește jalea-n sân! O, valuri mari de spume! Purtați-mă prin lume Ca frunza fără nume Ce o plutiți ușor, Și
Dimitrie Bolintineanu - Codrul Cosminului
... în văi. Au intrat polonii pe văi la Cosmin; Între două măguri ei coboară lin. Soarele răsare; focul splendid luce, P-armele lor mândre cade și străluce. Liberă de grijă, moarte sau robie, Inima lor zboară către bucurie. Gândul lor întrece pasurile lor, Către dulcea țară alergând cu dor. Dar mai ... țară vin, Herăstrez stejarii câți pe râpi se-nclin; P-ale lor tulpine aninați îi lasă; Iar mai jos de dânșii armiile pasă. Un semnal, și-aceste cete vor pieri. Soarele dispare... Ceru-ngălbeni! ... Munții-nalți, vechi, scutur coama lor virgină, Arborii se mișcă, se-nvârtesc, se-nclină. Umbra se mărește ... Muntele tresare! Trăsnete, mugiri, Șuierări bizare, vaiete, răcniri Să ridic în aer, cresc, se variază, Și, din munte-n munte, trec, se repetează, Brazii vechi ca lumea peste tot s-abat, Cad din râpă-n râpă; orișiunde bat, Stâncile, pe cale, gem, trăsnesc și saltă, Se sfărâmă, pleacă, bubuiesc, tresaltă... Cerul și pământul parcă se lovesc, Parcă se confundă și se nimicesc. Și-unde se revarsă pe văile-adânci, Alți munți se formează din copaci
Vasile Alecsandri - Floarea oceanului
... Vasile Alecsandri - Floarea oceanului Floarea oceanului de Vasile Alecsandri Pe vîrful aprig acestor maluri O floare mică a răsărit, Și între ceruri, și între valuri E clătinată de vînt cumplit. Naltă e stînca, marea-i adîncă ! Spumegă valul jos clocotind; Dar floricica sus, de pe stîncă, Zîmbește vesel ... cruntului val; Ea își deschide inima-n soare Și-nveselește aprigul mal. Astfel, iubită, în a mea viață, Scump suveniru-ți e neclintit; Și-n veci revarsă al lui dulceață În al meu suflet mult fericit ! Fie talazuri în astă lume ! El pe deasupra zboară voios Și se îngînă cu al tău nume Ca
Mihai Eminescu - O arfă pe-un mormânt
... Mihai Eminescu - O arfă pe-un mormânt O arfă pe-un mormânt de Mihai Eminescu Prin gândurile-mi triste și negre treci frumoasă, Ca marmura de albă, în haine de argint, Cu ochii mari albaștri în bolți întunecoase Și desfăcut ți-e părul în valuri de-aur moale... Deasupra frunței tale e-un mândru cerc de stele  Astfel treci tu, copilă, făptura minții ... Te face ca să tremuri: o arfă pe-un mormânt. Da, da! În viața-mi tristă tu treci cu-a tale stele Albastre și în zboru-ți tu murmuri surâzând... E-amor? copilărie?... Sunt versurile mele Ce-ocupă a ta minte de murmurezi visând? Surâzi!... Nu plânge ...
Ion Luca Caragiale - Moartă!...
... În castelul cel cernit, Plâng și zidurile mute, Se bocesc pietre tăcute... E un plânset nesfârșit În castelul cel cernit. Picură din ceară picuri... Plâng și jalnicele torțe, Ele istovit de forțe... Zile! nopți! timp! ce nimicuri! Picură din ceară picuri! “O! te-ndură, Doamne sfinte! ... Poate-n lume să ... crud îngrozitor!... Mi-ai răpit al meu amor... Mi-ai distrus a mea credință: Ah! te blestem, provedință! Stinsă-i scumpa ei viață Și nimic n-o mai învie... “Unde-i Dumnezeu?... Să vie! Să-l stupesc eu drept în față: Stinsă-i scumpa ei viața!â€� â ... s-o ridice... “Ah! mai stați! e prea degrabă! Unde-o duceți?â€� el întreabă. “Locu-i nu mai e aice: Au venit ca s-o ridice!â€� “S-o ridice?... nu se poate! (Strigă el, nebun, pierdut) Sunt aici!... Voi... n-ați știut? Piară lumea! piară toate ... nebun! prelatul zice, Luând ochii de pe carte; Dați nebunul într-o parte, Iar pe ea să mi-o ridice... E nebun!â€� prelatul zice; Și groparii o ridică. Eltot plânge, plânge, plânge. Buza-și ...
Gheorghe Asachi - Paladiul moldovenilor
... pi pastrat, Care Gioe chiar din Olimp a trimes spre-a ei ferire, A lui Priamos domnie în putere și-nflorire Teafără-ntre pericoli pe temeiuri ar fi stat. Nu a zeilor urgie, nu Ahilevs înfiorat, Nici a grecilor mii vase ... Ulis prea înțeleptul, cu ghibacea uneltire, Ilion ș-a sale temple în țărân-ar fi surpat. Cu asemene scop mare, nației mântuitor, Reglementul ca paladiu pe-Academie a urzit, Ca să fie de virtute și științe viu izvor. Că Moldovei sânta Pronie fericire a menit Pe cât zelul și
Traian Demetrescu - Trec orele...
... Traian Demetrescu - Trec orele... Trec orele... de Traian Demetrescu Trec orele ca niște note Din simfoniile durerei, În urma lor rămân eterne Melancoliile tăcerei... Tot ce-ai crezut odinioară, Tot ce-ai visat, tot ce-a ... sunt... Ca cerul unei seri de toamnă Se-ntunecă pierduta minte: Nimicul își întinde noaptea Pe calea ducerei-nainte... Uimit în loc s-oprește omul Ca-n fața unui ne-nțeles: Din gândurile risipite Nehotărârea a cules... Și clară o lumină numai Îi stă-n adâncul cugetării: Că trece, - și
Alecu Donici - Teiul și stejarii
... Alecu Donici - Teiul şi stejarii Teiul și stejarii de Alecu Donici Un teișor crescut sub deal, în depărtare, Odată blestema norocul de uitare, Așa zicând: — Ce fericiți stejarii sânt! Din fire ... Văd lumea cea frumoasă, Aproape stau de soare; Iar eu, o! soartă ticăloasă! Aici în depărtare Viața-mi am urât. El bine n-au sfârșit Și s-au stârnit furtună, vânt Și cerul s-au întunecat Și fulgerul au scăpărat. Prin nouri tunetul se răsturna, trăsnind, Și risipind Acei mai mari Stejari! Iar teiul de sub deal era nevătămat. Atunci el s-au trezit că este vinovat Și mulțumind, au zis așa către noroc: — Apărătorul meu! Eu de acum te rog Ca parte liniștii să dăruiești tu mie Și traiul depărtat, drept pravilă să-mi fie, Pentru că am văzut prea bine Că cei ce stau la înălțime, Măcar de sunt și mari Și
... Cincinat Pavelescu - Panteism Panteism de Cincinat Pavelescu Tu care porți spre cimitir Când jerbe mari de trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Și n-ai avea de moarte frică, Ai șterge lacrima ce-ți pică Și-ai scutura în vântul serii Florile durerii, Simțind că-n darul ce le porți E viața vie din cei morți. Tu nici nu crezi Că ... să-i vezi Etern într-înșii n-au avut Decât al corpurilor lut. În ei pe tine te iubești: Cu toată fața ta cea tristă Și-nduioșările din glas, Din al lor suflet n-a rămas Decât durerea-ți egoistă: Tu nici nu crezi Că cei pe care mergi ... iubești, De-i plângi, pe tine te jelești. Dar ei sunt morți ca trupul lor De care ochii jalnici fug, Iar din smintitul tău amor Și-atâtea vise mincinoase Azi ce mai e? un pumn de oase, Un pumn de oase-ntr-un cosciug... Dar soarele ce moare, încă Mai râde ... râul: auziți! O, voi ce mai trăiți o clipă În ritmul vieții și-al iubirii Lăsați pe morți în groapa lor Să-ndeplinească legea firii. ...
Alexandru Macedonski - Epigraf
... Epigraf de Alexandru Macedonski Să mă spele de insulte nu mă-ncerc să fac apel La un veac ce nu cuprinde decât patimă în el Și în care tot nerodul are dreptul să vorbească Ca dovadă-ntemeiată de prostia cea obștească. Cât e țara noastră toată văd mulțimi fără simțiri, Creieri stinși de întuneric, inimi roase de-njosiri. Dar când ... aproape oase și cenușă rece, Va suna și pentru mine al dreptății ceas deplin, Ș-al meu nume, printre veacuri, înălțându-se senin, Va-nfiera ca o stigmată neghiobia dușmănească, Cât vor fi în lume inimi și
Ștefan Octavian Iosif - Din Paris
... se ridică, Luteției i-azvîrle raze-n față ! Ceas neuitat ! Priveliște măreață ! Aș vrea să zbor prin ferestruia mică... Parisu-ntreg îmi cîntă la picioare. Și nu e vis. Trăiesc. Biruitoare Se redeșteaptă simțurile-n mine... Ca fluture gonit din floare-n floare, Alerg pe străzi voios... În seri senine Stau de povești cu stelele vecine... II Vuiesc trăsuri, tramvaie, trenuri, care ... răsar prin galantare. În praf de aur, din adîncul pieții, De pretutindenea beția vieții Înalță zgomotoasele-i altare. Mă cred pierdut. În juru-mi, rîs și glume, Și cîntece, și lume peste lume ! Visez că-not pe-un ocean în spume. Căci curge-n clocot din ateliere Potopul viu al gloatei uvriere În vastele Parisului ...