Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I
Rezultatele 2441 - 2450 din aproximativ 2873 pentru ��N��I.
Constantin Mille - Lumea moartă
... gândul nostru Și orbiți de-a lui splendoare Noi c´un vis ne-am mulțămi! Credeți voi că dac-am ști Că durerea-i soarta noastră Și plăcerea soarta voastră Cât pământul va trăi, Am ținea noi lumea ´n spate Ca giganticul Atlas Nesvârlind-o mâni departe Ca pe hârbul unui vas? Căci dece am trăi oare Pe-acest glob mic de pământ, Când ... noi și noi de voi, Și´ntr´a morții largă parte Toți vom fi, frate cu frate, Morți pe câmpul de război... Și´n
Ion Heliade Rădulescu - Epitaf la o femeie cochetă
... Ion Heliade Rădulescu - Epitaf la o femeie cochetă Epitaf la o femeie cochetă de Ion Heliade Rădulescu Aici zace Zamfirica, ce-n viața sa a stat O minune-n frumusețe, un fenice-ntre femei; Și precum ea plăcu lumii, precum lumea a-ncântat, Tot așa și lumea-ntreagă i
Mihai Eminescu - Privesc orașul furnicar
... trec foind, râzând, vorbind, Mulțime de-oameni pași grăbind Dar numai p-ici și pe colea Merge unul de-a-nletelea, Cu ochii-n cer, pe șuierate, Țiindu-și mânile la spate. S-aude clopot răsunând, Cu prapuri, cruci, icoani, viind, Preoții lin și în veștminte Cântând a ... ncapă; Se scurg încet  tarra bumbum  Ostașii vin în marș acum, Naintea lor tambur-major, Voinic el calcă din picior Și tobe tare-n tact ei bat Și pașii sună apăsat; Lucesc și armele în șir, Frumos stindarde se deșir; Ei trec mereu  tarra bumbum  Și dup ...
Alexandru Vlahuță - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu
... Alexandru Vlahuţă - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu La statua lui Ioan Eliade Rădulescu de Alexandru Vlahuță Codru-i mort. Copacii cu ramuri putrede și înnegrite Se-ncovoaie; și pe șirul de schelete-nțepenite, Ca pe niște coarde-ntinse, trist arcuș vântul ce bate ... Cântă epopeea morții, jalea crăngilor uscate. Gâzii cu ochi plini de focul poftelor nemistuite Lung se uită la aceste adăposturi năruite Și rânjesc... Ah, unde-i rodul și frunzișul tău umbros, Crăngile cu freamăt dulce, paserea cu cânt duios, Unde sunt? Odinioară sub stejarii tăi măreți Găzduiai și dedeai umbră obosiților ... ai stins. Al putrejunei vierme roase-a tale ramuri, Sub care prielnic dat-ai adăpost atâtor neamuri!... Totul îi azi din rădăcină până-n vârf, din miez în coajă Putregai... Ba nu! Deodată se ridică ca prin vrajă Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar ... a lui ramuri sus, deasupra codrului. Și un glas atunci puternic s-auzi din vârful lui Răsunând: O, nu! un codru ce de veacuri stă-n picioare Ca o strajă neclintită nu atât de lesne moare. Fruntea sus! Din piroteală te deșteaptă. Vei trăi, Căci menirea ta e mare! Să luptăm ...
Constantin Stamati - Omul și cerul
... lumină, Pe albăstrie boltă a cerului senin, Razele ei sunt blânde, lumina ei îi lină, Ea mângâie ș-alină al omului suspin. Și-i zice: "O, ființă mizeră, pieritoare, Ce ești o jucărie lumeștilor furtuni, Nu mai gândi zadarnic la cele viitoare, Nici la cele trecute, căci sunt deșertăciuni ... ce furtuni și chinuri etern se bântuiesc, Cum doresc nemurirea faimosului lor nume, Când ne-nvățații barbari cu pizmă îi hulesc. Numai pe cer nu-i pizmă; acolo toate-s line, Și el nu se pătează de nouri și furtune. Iată și ținterimul, orașul celor morți, Unde speranță, frumsețe și tot ... alte sfere! De ce nu pot eu, oare, eu, slabul muritor, Să zbor pe-a tale raze de la pământ spre stele, Unde-i viața noastră un vis netrecător?... Oh, ia-mă și mă soarbe în ale tale raze, Să lunec ca o umbră peste înalții munți, Pân-unde ... mulți... Dar tu nu asculți, lună, sumeaț-a mea dorință, Îți strângi a tale raze de peste munți și măguri, Și-n zori tu fugi palidă, cu mare sârguință, Smerită ca mireasa, și te împlânți în neguri. Atunci stele, luceferi se sting delaolaltă, Și cerul ca cristalul ...
Grigore Alexandrescu - Iepurele, ogarul și copoiul
... Fu tras la judecată De un ogar. În tufe atuncea prezida Copoiul, și sentințe fără apel el da. Ogarul către el așa se adresă Și-n limba lui strigă: „O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc, Te rog să mă asculți: eu viu să jeluiesc De acest ticălos, Ce sufletul ... a scos. Căci vrînd a-l întîlni, pe deal sau pe cîmpii, El fuge parc-ar fi gonit de vijelii; Ș-apoi n-aleargă drept, Cu el să poți da piept, Ci merge tot cotiș Și sare curmeziș; C-un cuvînt, n-are pas, nici umblet creștinesc. Dar ce să mai vorbesc, Cînd chiar măria-ta, d-o fi cum am aflat, Ai fost adeseaori de dînsul ...
... s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simți-o-voi o dată umbrind mormântul meu... Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim, Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n
Traian Demetrescu - Unei iubite
... mbată glasul ei blajin Și părul ei lăsat pe spate... Ea mă iubește ca pe un frate, Ca pe-un copil orfan, străin. Se uită-n ochii-mi cînd suspin, Mă ceartă-ades cu bunătate, Mă-mbată glasul ei blajin, Și părul ei lăsat pe spate... În fața-i stau, tăcut, senin... Și uit de-a vieței răutate Cînd mînile-i
Ion Luca Caragiale - D.C.A. Rosetti la Roma%3F
... nostru celui mai mare, al împăratului Napoleon III; conspirație la care a luat parte activă d. C. A. Rosetti și d. I. C. Brătianu. Împăratul, care era om bun și generos, cu toată condamnarea tribunalului, rostită asupra d-lui I. C. Brătianu, a ordonat ca închisoarea să fie îmblânzită pe cât se putea, iar fructul șederii la răcoare a actualului ministru ... al republicei universale pe baza comunei și cu toate acestea conduc afacerile unui stat, eminamente-național - România și eminamente conservator, pentrucă e agricol. Ba nu-i destul numai atâta. Pe când principii mireni și bisericești se grăbesc a exprima M. S. Regelui Italiei părerea de bine, că viața M ... ministru plenipotențiar la Roma pe d. C. A. Rosetti, părintele celor desmoșteniți cu duhul, ca să-și exprime părerile de rău că atentatul n-a izbutit, și pe când ieri duminică s-a celebrat dimineața un Te-Deum la sf. Mitropolie, pentru a înălța ...
Constantin Stamati-Ciurea - Omul enigmatic
... inimii, smulÂgându-i florile speranțelor. Dușmana soartă îi zdrobește aripile și el cade ca Icar al fabulei în chinurile unui viitor aprig, care chinuri i-au pregătit o întâmplare neprevăzută... așa este și vijeÂlia unui uragan ce năbușește neașteptat pe un cer senin și limÂpede. În astfel de ... spune că demonul atrage pe sinucigaș spre a-i răpi sufletul, că-l urmărește pretutindene până la ultimul moÂment, măgulind și ațâțându-i plăcerea de a muri. Eu mergeam repede pășind tot înainte, când deodată m-am oprit în loc de o putere ce-mi apăsa ... ți-a trecut spaima și ți-a venit apetitul de a gusta ceva? — Socot că și d-tale, i-am răspuns cu oareșicare ironie. — Da, apetitul fără spaimă, adaose el zâmbind. Mi-a părut apropos să-i dau a înțelege de conduita lui atât de ciudată în timpul uraganului. — Asta am luat-o seama noaptea, văzându-te pe puntea ... chiar nespălați de păcate, adaose el zâmbind. — D-ta dar, cum se vede, ești foarte curajos! — Nu pot afirma aceasta, căci în război ...
Gheorghe Asachi - Cocostârcul și vulpea
... d-ospăț cu spori, Pe disc lat găsește o zamă Limpede și chiar lătură, Fără vo dumicătură. Pasărea cu lungul plisc, Vrând să mânce, toată-n disc, Ostenește sărmănica Și nu-nghite mai nemica; Vulpea însă unde-atinge Soarbe tot și-n urmă linge. Cocostârcul supărat Astă festă n-au uitat Ș-a-nturna vrând neplăcută Daună care au pățit, Pe cea vulpe prefăcută La o masă au poftit. Vulpea vine chiar ... l-amiază Și la vatr-amu s-așază, Unde un miros priincios Minea vulpei prânz gustos. Dar bucate Delicate Vede-nchise întru un vaz Ce-i cu lung și-ngust grumaz. În el pliscul bine-ncape Ca bucatele să pape, Dar căscatul vulpei bot Stă de prânz departe-un cot; Deci ...