Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CĂ

 Rezultatele 2401 - 2410 din aproximativ 2894 pentru .

Duiliu Zamfirescu - Plecată cu capul...

... cu aripi de fluturi, Ce cad din lumină pe genele-i brune Ca ploaia din crengi ce le scuturi. Atunci de pe dealuri, văzînd-o -i goală Și soarele prea arzător Un vînt se adună, din lanuri se scoală, Și pleacă încet spre izvor. El părul ei moale cu vinete ...

 

Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe

... se răsfrânge lumina-ncet încet,     Lumina sepulcrală din lampa suspendată,     Ce n-o va mai aprinde Lenora: “Niciodată!â€�     Atunci oftai mai liber, părea prin văzduh     Plutește ca parfumul, al îngerilor duh;     â€œOh! Crud și mizerabil! – strigai atuncia – Domnul     Din toată omenirea pe mine m-a ...

 

Elisabeta de Wied - Fluturi sărutându-se

... Din ochi clipesc aprins și des – Și ast-fel te sărut pe tine. Bătând din aripi, când ne sunt Unite-aprinsele pleoape, E par' soarele-ar luci Și 'ntr 'însul ne-am uita de-aproape. Atunci eu sorb în ochii mei Privirea ta, și mă 'mpresoară Scântei, un râu ...

 

Elisabeta de Wied - Rugăminte

... Elisabeta de Wied - Rugăminte Rugăminte de Elisabeta de Wied Mai ia-mă 'n poală, mamă dragă, -i noapte-acum de tot, Și-așa-i de lung și larg iatacul – Mi-e somn de nu mai pot. Să-mi cânți și ...

 

Elisabeta de Wied - Sonet (Elisabeta de Wied)

... învie Cu sfântu-i foc ce 'n juru-i răspândește Pe cei ce stau pierduți în letargie, Nu vrea să facă robi și nu orbește,

 

Emil Gârleanu - În curtea mea

... judecător ce este, primește închinăciunile tuturor. Numai fantele, craiul curții mele, privește-l, nici nu vrea să se uite la el. Tot necazul lui e grămăticul își poate înroti la fel coada. Auzi un lătrăt? E Dudaș, Dudașache, dulăul, păzitorul. Acuma cercetează gardul dacă n-are vreo gaură prin care ...

 

Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă!

... Un dupăit grăbit pe sală. Vai, e Corbici, câinele! Nu-i vreme de pierdut! Din două sărituri, motanul e în ocnița sobei, iar șoarecele, mirat scapă, zăpăcit, cum poate, o șterge în gaura lui. Corbici vine, nebun cantotdeauna; în mijlocul odăii se oprește, adulmecă, lacom, mirosul de cașcaval, apoi, zărind ...

 

Emil Gârleanu - Mărinimie

... o vede și înțelege. Dar dimineața e mărinimos. Ș-apoi i se pare atât de mică, atât de neînsemnată această vietate a bălții, , de la o vreme, parcă o pierde din ochi în fundul apei, și nici n-o mai zărește. Ridică piciorul, o pășește disprețuitor și trece ...

 

Emil Gârleanu - Musculița

... degetelor tăvălite prin grâul dulce al colivelor. Iar aici, pe o margine, a dat tocmai peste ce căuta: o pată, zaharisită proaspăt, arăta degețelul ce-și lăsase urma avusese grijă să se înmoaie dintru-ntâi în dulceață. Musculița se pune pe ospătat; prăpădenie de lacomă ce-i! Numai ...

 

Emil Gârleanu - Părăsită

... cu furie, aproape nu mai putea merge; se opri deasupra deschizăturii adânci, în fundul căreia șuvoiul gâlgâia înfuriat. Și, fără de veste, i se păru se mișcă sub ea pământul; nici n-avu vreme să se înfricoșeze, malul se desprinse mai întâi domol, răsturnând-o pe-o coastă, apoi se ...

 

Emil Gârleanu - Tovarășii

... se lasă, pieziș, în apropiere. Razele soarelui își scutură, tremurând, praful de aur în aer. Și boii simt, după cum e purtat plugul de coarne, puterile stăpânului au mai slăbit: — Hăis, Joian, tată! Iar la glasul lui, răspunde, ca din niște dumbrăvi înflorite în adâncuri, ciripitul gâdilitor al ciocârliei ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>