Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru RĂMÂNE PE LOC
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 557 pentru RĂMÂNE PE LOC.
Ion Luca Caragiale - Om cu noroc
... le-am citit cu toții pe panglica lată a celei mai frumoase cunune cu violete de Parma, când au urmat tristul convoi. Iar pe cununa depusă de jalnicul soț era o vorbă și mai scurtă, și mai sfâșietoare: "MEMORIE ETERNĂ: GUVIDI DEZOLAT!" Mult a trecut de atunci ... a umilit... în zadar toate. Deși bărbatul stăruise să-i facă hatârul noului prieten, nevasta nu voia cu nici un preț. "Nu fac târgu pe bani! a zis ea odată cu hotărâre. - Atunci, pe ce? a întrebat N... cu tonul omului gata la toate. - Pe... N-o să vrei... - Orice! - Pe Moara-de-Piatră a răspuns scurt! femeia, care era acuma parcă mai frumoasă ca totdeauna. - Ei! prea exagerat! a întrerupt Manolache ... toată vremea numai de petrecerea minunată de cu ziuă, și am fost unanimi în a ferici, cu mai multă sau mai puțină invidie, pe amicul Manolache de cât noroc a avut și are. Doamna Z... una dintre invitate, o văduvă respectabilă, care știe toate câte se petrec ... înțelege, pe
Ion Heliade Rădulescu - Visul (Heliade)
... lumi ziori; Ochii mi se deschide, și-n ochii mei zâmbește Ziua zilelor noastre, vecii netrecători. Veacurile, viața-mi ca nopți se strecurară, Și-ncovoiat pe groapa-mi o văz că s-a deschis Și-mi face loc printr-însa să trec preste hotară -- E poarta veciniciei!... și mă deștept din vis! Fruntea-mi albită toată către pământ se lasă, Brațele-mi rezemate ... acum mi se-nlesniră, Drumuri deosebite acum mi s-au deschis, Și bunătăți, păcate, amestec se-nmulțiră, Și mângâieri, și chinuri mă zvârcolea în vis. Pe câmpul norocirii objetele în sfadă, Spini, flori, verdeaț-amestec se-nfățișa grămadă, Cuvânt, vedere, cuget... în tot mă rătăceam. Plecam pe cărări netezi și foarte-ntortoiate; Stam să-mi mai iau odihnă, și gânduri mestecate Mă îndrepta-n picioare, m-oprea... și iar porneam. VI Dar ... al lor mă socotea. XII Dar visu-și schimbă fața. Cu cruda a mea soartă Pare că mă-mpăcasem ș-odată iar văzui Pe heruvimu-acela l-a fericirii poartă, Schimbat în negru înger, și nu-l mai cunoscui. Ce spaimă de-ntuneric! ce iazmă-ngrozitoare! Viclean ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul
... înfățișa o controversă; odată cântărite cuvintele dintr-o cugetare și problema redusă la subiect și predicat, începea a dumica ideea în sine. Ceilalți, pe vrute, pe nevrute, erau târâți pe această cale "pozitivistă", cum îi ziceau unii, "sigură și omenească", cum îi zicea el. Școlile, în știință? Niște gogorițe. Sistemele? Basme. Iar arta, mângâiere pentru ... câte ori nu ne zicea surâzând: - Dacă argumentele voastre ar avea vro greutate reală și hotărâtoare, ar trebui ca ele, turnate în oricare creier și pe deplin înțelese, să nască aceeași convingere ca și în voi. Eu înțeleg, rând pe rând, tot ce-mi spuneți despre Auguste Comte; am citit cu voi aceleași comentarii, nu schimb nimic din toate argumentele - aș putea să le repet ... deplin, bombăni el, plecându-și capul pe genuchiul meu. Ar trebui să uitați tot ce ați învățat din cărți, să nu mai fi văzut nimic pe pământ, și acum, primul glas pentru voi să vă fie al meu, prima față să vă fie a mea, cea dintâi idee de ... știți nimic... Nu știți că de trei zile... - Ei, ce e? Ce ți s-a întâmplat? Ți s-a înecat corăbiile
Ion Luca Caragiale - Națiunea română
... Națiunea română de Ion Luca Caragiale 1889 Puțină lume astăzi și-o mai fi aducând aminte de o vestită foaie, care apărea odinioară în Capitală, pe vremea războiului independenței; voi să vorbesc de Națiunea română , pe care o dădeam la lumină Frederic Dame și cu mine în tovărășie. Viața acelei foi a fost pe atât de scurtă pe cît de glorioasă, așa că o pot povesti în puține cuvinte. Armatele creștine trecuseră Dunărea. Într-o dimineață mă pomenesc cu un bilețel de la ... cam așa: "Iubite amice, Treci îndată pe la mine. Este vorba de o afacere foarte importantă, care ne poate face norocul la amândoi." Îl cunoșteam pe Dame ca pe om deștept și întreprinzător. Fără întârziere m-am dus să-l văz, torcând pe drum fel de fel de frumoase închipuiri. În câteva vorbe mi-a spus tot planul lui: o gazetă cum n-avusese țara până ... dă năvală în înfundătură; huiduiește, lovește, sparge geamuri. - Fugiți! ne strigă un băiețel de la tipografie, intrând prin dos. Fugiți! vă omoară! L-am văzut pe Dame galben ca un mort; nu știu cum m-o fi văzut el ...
Nicolae Gane - Petrea dascălul
... Nicolae Gane - Petrea dascălul Petrea dascălul de Nicolae Gane Au trecut douăzeci și cinci de ani de când a avut loc această întâmplare. Erau frumoase vremi pe atunici, nu doar că mi se păreau mie, fiindcă eram tânăr, dar într-adevăr așa erau, căci un soare vesel se ridica la răsărit asupra ... său abia de îndrăznea să ridice ochii din pământ. El fusese crescut de tată-său ca să fie dascal la biserică. Însă toate le făcea pe dos în slujba bisericească. În loc să curățe lumânările de mucuri cu cleștele cele lungi, el le stingea, și cădelnița o arunca cu atâta neghibăcie, încât împrăștia cărbunii pe jos. Numai la împărțeala colivei cerea o parte nepotrivită cu meritele lui dăscălești. Într-o zi, mergând de șagă, cu un hleab de pușcă împrumutat ... să intre înlăuntru și să silească pe urs să iasă pe cealaltă parte. Dar nici cu acest mijloc nu izbuti, căci, fiind vânt, fumul, în loc să intre în vizunie, se împrăștia în toate părțile. În vremea aceasta flegmaticii engleji începură să dea semne de nerăbdare, crezând că Petrea Dascalul, în ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul
... mi se păru că sub mine se deschide o prăpastie fără fund... Unde era blânda mână a mamei, ca să-mi vâre plapăma pe sub mine și să-i simț cele trei degete atingându-mă pe frunte, la mijloc și pe umeri, în semn de cruce, iară eu să adorm sub paza ei și a crucii?... Unde era Lăbuș, cânele meu, cu care hoinăream ... lungul spatelui?... Înțelesei că fericirea și libertatea mea periseră și, închizând ochii ca să adorm, simții pleoapele umflate de lacrâmi. Acei cari schimbaseră lacom codrul pe pâne și bucățica de brânză pe o cafea și pe trei feluri de bucate, dezbrăcându-se voios de zdrențele lor ca să se îmbrace cu tunica de bursier, acei cari de mici se gândiseră că ... palton larg și vechi; nu-l încheie niciodată; ciupit puțin de vărsat; cu ochii verzi, barba albă; țipă pițigăiat, parc-ar fi o femeie: "La loc, găgăuță!" Cum s-au prefăcut într-o clipă nevinovatele mele plăceri! Cine mi-a mototolit nemărginita perdea pe care să zugrăveau câmpiile mele, cerul meu, zilele și nopțile mele, smălțuite cu flori și semănate cu ținte de aur? De mi-ar fi lăsat ...
Paul Zarifopol - Poezia românească în epoca lui Asachi și Eliade
... începuturile poeziei noastre moderne. E greu, ori e de-a dreptul imposibil, a justifica în întregime, pentru vreunul din poeții de pe atunci, calificativul de primul poet român modern; însă versuri se găsesc, desigur, la acei scriitori, versuri pe care le putem numi întâile versuri românești moderne. Dacă ar fi să pomenesc o bucată întreagă care să o putem așeza pe cea dintâi foaie a poeziei românești moderne, aș numi balada Andrei Popa a lui Alecsandri: Cine trece-n Valea-Seacă Cu ... se exprimă ca să priceapă toți și să placă tuturor. Înainte de a arăta, prin exemple, înfățișarea originilor poeziei românești celei noi, epocă pe care am intitulat-o cu numele lui Asachi și Eliade Rădulescu, trebuie să pomenesc doi versificatori: pe boierul Alexandru Beldiman și pe cărturarul Budai-Deleanu, autorul poemei eroicomice Țiganiada. Amândoi aceștia beneficiază, prin sinceritatea scrisului lor, de aceeași situație față de conștiința literară actuală ca și vechiul ... verva satirică în poezia noastră. La Budai-Deleanu cu o muzicalitate surprinzătoare, la Beldiman cu o violență de limbaj superb familiară, ne întâmpină, întâia oară, pe românește, invectiva în formă artistică. Budai-Deleanu apostrofează astfel ...
Ion Luca Caragiale - Emulațiune
... rog, penetrățiune, când am văzut aceea mândretă de școleri ca o lejiune din acelea cari au vin't cu divul Traian și au trecut întâi pe la Viminacium — Ionescule! — și a doilea pe la Egreta-Drubetis — Ghiorghiescule! — pe podul lui Apolodor — Otopene!!! — ...aceea mândreță de școleri, cu peptu-naintre, cu capu-ndărăpt, cu pas amăsurat pe muzică! (Ridică linia ca o sabie, scoate pieptul, înalță fruntea.) Așa școleri să fi avut, ca să fac cu ei, m' rog, un defilir! (Pornește ... Ce să fie, domnule! Profesorul : Ce meșterșug are, boule? Ce-i? popă? negustor? hengher? Ionescu : Nu, domnule... pantofar, zice că-l cheamă d. Costescu. Profesoral: Pe cine-l cheamă d. Costescu? pe tată-tău? Ionescu: Nu, domnule; pe profesorul de la Severin; zicea tata: așa'profesor, halal să-i fie! Profesorul: Spune-i tată-tău, șușterului, așa de la mine: ne, sutor, ultra ... toți după mine la ecserțir, ca o lejiune traiană! (Merge la ușă, o deschide de perete; apoi se-ntoarce, ia rigla ca o sabie, așează pe copii în linie de companie, si pornește urmat de micii legionari, comandând:) Peptu-naintre! capu-ndărăpt! forverț! marș! Links ! rechts! linksl rechts! (Iese pe ușe. Copiii urmează foarte mândri ...
Mihai Eminescu - Nu mă-nțelegi
... preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, În vorbe pieritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pân- nu ... suntem? Copii nimicniciei, Nefericiri zvârlite în brazdele veciei, Ca repedea rotire a undelor albastre Gândirea noastră spuma zădărniciei noastre, Iar visuri și iluzii, pe marginea uitării, Trec și se pierd în zare ca paserile mării. Și ce rămâne-n urmă în noi decât obscura Și oarba suferință ce bântuie natura? Și azi când am puterea ce-o are numai Domnul, Din haosul uitării ... de izvoare  Azi, când ești prea mult înger și prea puțin femeie Frumoasă cum nici Venus nu a putut să steie, În loc
Mihai Eminescu - Nu mă înțelegi
... preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, În vorbe pieritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pân- nu ... suntem? Copii nimicniciei, Nefericiri zvârlite în brazdele veciei, Ca repedea rotire a undelor albastre Gândirea noastră spuma zădărniciei noastre, Iar visuri și iluzii, pe marginea uitării, Trec și se pierd în zare ca paserile mării. Și ce rămâne-n urmă în noi decât obscura Și oarba suferință ce bântuie natura? Și azi când am puterea ce-o are numai Domnul, Din haosul uitării ... de izvoare  Azi, când ești prea mult înger și prea puțin femeie Frumoasă cum nici Venus nu a putut să steie, În loc
... Vasile Alecsandri - Lena De-or cădea bobii în cinci, Să știi că eu sunt pe-aici; De-or cădea bobii în doi, Să știi că sosesc la voi, Să ne iubim amândoi. Iar de-a mai rămânea un ... nebun Pe-o prăjină de alun. [1] Frunză verde salbă moale, Apucai pe drum la vale Ș-ajunsei pe Lena-n cale. Eu călare, ea pe jos, Cu gherdan de flori frumos Și cercei lungi de mărgele Să tragă ochii la ele. Calea mândrei aținui, O florică de-i cerui. Cerui ... am dat de-o am băut, Lena alta mi-a părut, Mi-a părut un toporaș Răcorit de-un izvoraș. De pe cal mă detei jos Să iau floarea s-o miros, Ea s-a prefăcut pe loc Într-un fluturel de foc. Vrui să-l prind, el a zburat. Vrui să beau, apa-a secat. Vai de mine ...