Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PE SCURT.

 Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 421 pentru PE SCURT..

Ion Luca Caragiale - Din carnetul unui vechi sufleur

... lucru. Într-o seară juca directorul Mihaileanu pe un nobil cavaler rătăcitor. După ce-l omoară vrăjmașii într-o întâlnire, frații de arme îl aduc pe năsălii, îl întind pe catafalc, și amanta vine să-l plângă. Catafalcul era așezat lângă fundal tocmai unde venea gaura tabloului — toate tablourile au câte o mică spărtură ... și-n public. Ce-l împinge demonul pe Iorgu? Pune un ac în vârful unei nuiele, vâră nuiaua pân spartura perdelii și-ncepe să-mboldească pe răposatul cavaler, pe când îl jelea atâta lume adunată cu venerație împrejurul catafalcului. „S-a stins sufletul cel mai generos, s-a oprit ... scrâșnirii: — Cine e? să-l ucid când m-oi scula! Ah! m-a omorât mișelul... ticălosul! Aș! l-a chinuit pe răposatul până s-a lăsat perdeaua... Se scoală-n sfârșit Mihaileanu turbat, aleargă pe scenă, află cine fusese „mișelulâ€� și-i arde lui Iorgu cu sete câteva perechi de palme de-i strămută căpriorii. După aceea mai vine ... țanțoș și plin de „morgăâ€�. Odată se plimbă cu nobila „donaâ€� de Colibrados, ligniți amândoi de foame, pân satul vasalilor lui, și-ntâlnește pe ...

 

Grigore Alexandrescu - Elefantul

... Grigore Alexandrescu - Elefantul Elefantul de Grigore Alexandrescu    În vremea de demult, dobitoacele toate, De împăratul Leu sătule, dezgustate,         Își aleseră lor         Un alt stăpînitor, Pe domnul Elefant, cu nasul învîrtit, Puternic îndestul, dar însă necioplit, Și de cap tare, gros, cît vreți să socotiți. Însă ca să puteți să vi ... mîncați,            Și cîte oi slutite            De fiarele cumplite!            În zadar fac strigare            Oile-mpovărate,            Chip nu e de scăpare,            Și plîngeri necurmate            Ce vin de pe la turme            Răul nu pot să-l curme.            Lupul dar își urmează            A sa nelegiuire,            Căci de ce se lucrează            Craiul n-are ... de bune.            A! cînd o să ne vie            O zi de bucurie,            Zi foarte așteptată            Și scumpă în nevoi,            Ca să vedem odată            Pe lupi mîncați de oi?            „O! asta nu se poate“,            Zic unii-alți în lume.            Domnii mei, se pot toate,            Deși le spui drept ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V

... ascuns A noastre mândre coarne, precum la voi e moda. Cu ochii plini de lacrimi, cu inim-amărâtă Ieșind din codrii noștri, plecai pe munți, pe văi, Și în orașul vostru degrabă am ajuns. Era o sărbătoare. Când am intrat pe poartă Văzui un mujic care culcat lângă-o sâneață Dormea ca-n somnul morții. Pe urmă am aflat Că el era acolo de strajă rânduit. De prânz aproape vreme și încă nu amiază, Iar ulița ticsită de trupuri zăcătoare. Văzând ... întâia dată aceasta am gândit, Că vro epidemie domnește în oraș; Dar nu puțea a hoituri, și nici ceilalți oameni Ce mai treceau pe uliți nu se fereau de ele. Pe urmă luăi seama că mulți din cei culcați, Mișcau câte o mână sau capul ridicau Îngreuiat cu totul de strașnica beție; Iar cât să stea ... a spirtului otravă și-n sfezi și gâlceviri. Cântările cu chiot, strigările și zgomot, Pân-și pre surd îl face să-i țiuie urechea. În scurt această larmă și vuiet în norod Mă îndemna a crede că toți au nebunit. Când mă luptam cu gândul să pot afla pricina ...

 

Ion Creangă - Popa Duhu

... evanghelic, redactat de dânsul, până i-a luat chiriarhia puterea de predicator. Dar părintelui Duhu nu i-a tors mă-sa pe limbă. Odată, slujind un episcop oarecare de hramul bisericei, la Bunavestire din Iași, părintele Duhu intră în biserică, se închină rar pe la icoane, și cum era lume multă adunată, și episcopul sta în strana arhierească, îmbrăcat pompos și cu mitra pe cap, părintele Duhu se oprește în față-i și zice în gură mare, clătinând din cap: — Dragul mamei Cînilic, bine-ți șede mitropolit! Unde ... aceea se trage cu despreț din fața episcopului și, ieșind din biserică, își caută de drum. Iară ceilalți popi, înlemniți cu mânile la piept, cât pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului. Nu târziu după aceasta, mitropolitul face pe părintele Duhu arhimandrit cu mitră, adică îi dă voie să poarte straie de mii de lei, fără să aibă cu ce să și le cumpere ... Apoi antifoanele bețivilor, pe glas al patrulea: "Din tinerețele mele, multe oale și ulcele se luptă cu mine; dar mai multe păhărele, câte stele sunt

 

Emil Gârleanu - Furnica

... Emil Gârleanu - Furnica Furnica de Emil Gârleanu În mahalaua Tătărașilor toți îl cunoșteau pe Ion Cuhulea. Născut și crescut acolo, trăind cincizeci de ani în șir numai pe locul acela, nici nu putea fi altfel. Copiii, de la vârsta de șapte ani, când prindeau să învețe carte, pe lângă școală, mai știau unde-i biserica și casa lui Cuhulea; iar biserica era mai greu de nimerit decât căsuța moșneagului. Dintr-un bordeiaș prizărit ... Ascultă, Smarando! Tu ești femeie harnică și bună. Mi-ai îngrijit casa, și pe mine, și m-ai mulțumit totdeauna. Ca și mine, n-ai pe nimeni în lume. Eu îs bătrân, mâine-poimâine mă duc. Cui rămâne tot ce-am agonisit? Femeia privea drept înaintea ei; parcă înțelegea ce avea ... ei și o văzu plânsă. Îi spuse deodată: — Ascultă, ți-a adus vreo veste rea. Să știi, să nu-l mai văd pe aicea. Să nu-l mai văd. Nu-mi place purtarea lui! Femeia tresări, se ridică repede, își dădu părul în sus, pe frunte, și schimbând vorba: — Ce mai e pe ...

 

George Coșbuc - Toți sfinții

... și cinste fac În sănătatea cea de veac A fiecărui sfânt în parte. —„Să-l aibă Domnu-n sfânta-i pază Pe Sitâ€� — și gâl-gâl-gâl! — „Pe-Adamâ€� Și iarași gâl! Și sfinți de hram Și mucenici și câți urmează ! Și pentru cel ... nu facă supărare, Ei beau de suflet, beau cuminți: Nici un păhar pentru doi sfinți, Nici pentr-un sfânt două pahare. Sfârșind toți sfinții de pe lume, Aduc pomelnicul grecesc ; Vrun nume sfânt de-aici citesc Și beau și mai citesc un nume. Scad sfinții-ncet, și vinul scade ! Dar vin ... poți bea, căci n-ai un sfânt, Și-n gol să bei nu se prea cade ! În timp ce capul și-l frământă, Paisie gerne scurt și-apoi El cade mort lângă butoi — Toi frații sar și se-nspăimântă. — „Stați, fraților ! ia Chir cuvântul, Cătăm un sfânt și ...

 

Ion Luca Caragiale - Moftul român

... de când această foaie a văzut lumina pentru întâia dată. Voim a fi consecvenți, și astfel dăm drept program aceleași linii pe cari le-am pus în fruntea acestei foi la prima-i apariție. Eu: Ce mai spun gazetele, nene? Nenea: Mofturi ! * Eu: Ce era azi la ... mizerie, talent și imbecilitate, eclipse de lună și de minte, trecut, prezent, viitor — toate, toate cu un singur cuvânt le numim noi românii moderni, scurt: MOFT. În genere națiile mari au câte un dar sau vreo meteahnă specifică: englezii au spleenul, rușii nihilismul, francezii l’engouement, [...] spaniolii morga, italienii vendetta ... el care a știut totdeauna să protege România, aibă-te în sfânta sa pază! deie-ți norocul ce-l merită orice moft român pe acest pământ stropit cu sângele martirilor de la 11 iunie 1848, 11 fevruarie 1866, 8 august 1870 și 14 martie 1888 ș. cl., ș. cl ... român, care-ți este tot sprijinul, îi zicem: ajută-ne și Dumnezeu te va ajuta; iar ție-ți dorim: Moftul român să fii, dar caută pe

 

Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă

... în casa lui și sărăcia. Ea găsise un tron vechi, urgisit într-un colț din bordeiul Neagului, la care nimeni nu lua aminte, și acolo, pe dânsul, Sărăcia își făcuse culcușul. Sta grecește pe tron cât e ziulica și nopticica de mare, și din loc să se miște, ba. Pasămite tronul era gol, nu mai punea oamenii într­însul ... ochii numai scovârliile, părul îi sta în cap de parcă ar fi fost pus cu furca, mâinile ei răschitoare goale, cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. Când văzu el o așa nemetenie spurcată stând ca o cobe rea în casa lui și pe tronul lui, un șarpe rece îi trecu prin sân. El însă își ținu firea, și merse drept la ea, întrebând­o: - Cine ești tu, și ... să gonească Sărăcia din casa lui, căci nu putea mistui înfruntarea ce i-o făcuse ea, și apoi nu se îndura să-și lase odrasla pe mâinile cele blestemate ale Sărăciei. Din nou se puse pe muncă, muncă jidovească, se zvârlea omul și în dreapta și în stânga, noaptea o făcea zi, da și din mâini și din picioare, cum se ...

 

Alecu Russo - Scrisori (Russo)

... 8--10.000.000 de slavi și de germani, cărora puțin le pasă. Maghiarismul vrea să ajungă o forță, o putere care să se sprijine pe Marea Neagră și pe Adriatica, care vrea să moștenească Austria și visează imperiul lui Atila... pentru aceasta trebuie ca celelalte popoare să-și uite originea, limba mamelor lor, să ... bucurându-mă de ospeția ce o primisem; și dorind în fine ca să mă întorc în patria mea, am luat drumul cel mai drept, adică pe la Dej; se vede însă că în Ungaria drumul cel mai direct nu-i nici cel mai scurt, nici cel mai sigur, căci deodată m-am trezit arestat, despoiat de lucrurile mele, cercetat până la piele și întemnițat!... Trist și neașteptat efect al ... prepus. — Trebuie să fiu emisar rus! Al 6-lea prepus. - Trebuie să fac parte din comitetul croato-slovaco-sârbo-valaco-saxon format contra Ungariei! Pe temeiul acestor grave prepusuri domnii judecători își frecară mâinile cu mulțumire și mă întemnițară cu convingerea naivă că și-au salvat patria! Domnule conte! Veți ... găsi negreșit că am tot dreptul să protestez în contra unui asemenea act arbitrar al autorităților subalterne din Dej, care, după ce au pus mâna ...

 

Gheorghe Asachi - Disfătare nu să curmă

... zboară cu mândrie, Altul târâie cu zmerire; Omul gustu întăi din fire Crede c-îș alege sie Pentru alții scumpul strânge, Și-n sfârșit moare pe paie, Altu a sa avere o stânge Pentru cai, cotei și straie. Unu adună visterie, Altu împraștie o moștenire; Omu gustu întăi din ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul

... cam cât prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Căliman potcovarul, mai mult fâșii și petice de pământ galben decât văruială. Pornită pe spate, cu olanele de pe acoperiș zobite și mucede, împănate cu mușchi, și mai sus îi cresc două urechelnițe cu solzi groși și verzi. Pe prispa ferită de streașina lată, plină cu scule, cu troace, șade în colacul picioarelor Căliman potcovarul. Negru, uscat și ars în obraji, cu ochii mari ... pifăie aruncă scrumul în sus și-și dezvelește, din buzele mari și din barba și mustățile cărunte și îmbâcsite de cenușă, dinții lați și petrecuți pe din două c-o largă strungăreață. Părul, muiat în untdelemn, cârlionțează pe grumajii soioși. Cămașa, petic de petic, strânsă la mijloc într-o curea împodobită cu nasturi, îi cade pe umărul drept. Raluca, țiganca lui, stă ghemuită într-un colț al prispei. Goală pușcă, își cocoloșește gleznele sub o pătură murdară. Sânul, slab și moale ... — cum ți-a fost cântecul ăl nou? Cum ți-a mers târgul? Spida, fetița care se înhăma la cărucior, văzând pe tată-său ridicându-se din groapă, o șterse la fugă. Milogul oftă, închise ochii și întinse mâinile ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>