Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PARTEA CEA MAI REA
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 580 pentru PARTEA CEA MAI REA.
Ion Heliade Rădulescu - Mihaida
... voi aprinde inimi, voi deștepta românul Să te aținte-n față, să te cunoască bine. Spune-mi, o, muză, toate eroicele fapte, Profunda-nțelepciune bărbatului cel mare Ce singur întreprinse și fapta-ndependenței, Și fapta de unire, cel cuget salutariu. Cine este eroul ce, credincios al legii Și patriei, re-mpinse barbari ce șiroiară Din Orient încoace să-nece libertatea, Să stingă creștinismul ... Allah!- altÅ• hu! Cambana solemnelă cu totul amuțise Pe lâng-aceste hule, blasfeme inspirate; Și ruga pietoasă, ascunsă, spăimântată, Abia cuteza, mută, pe Crist să mai adoare... . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acum pe România plana al nopții angel Și ușura-mpilarea și dorurile zilei, Când repede, mai iute decât clipirea însăși, Arhangelul s-avântă de pe Carpați spre Istru Și-și îndreptează svolul spre vetrele lui Bucur, În noua rezidență, și iată ... serafimul Se uită caritabil, ș-ardintea lui vedere Vorbește, spune multe în domnul ce visează. A cerului decrete acum sunt cunoscute Lui Mihail cel Mare. Arhangelul e-n ceruri, Și domnul se deșteaptă, drept în picioare sare. Și caută, ș-ascultă, și n-aude nimica, Nimic străin nu vede ... ...
Mihail Kogălniceanu - Trei zile din istoria Moldaviei
... săi doi coți de șișitori ca să le slujască de bretele, și pentru vârful inovației i-a silit să-și radă barba, semnul cel mai caracteristic al bărbăției! O blană frumoasă de samur învelea antereul și șalul adevărat cașemir al acelui bătrân. Capul său era acoperit de un turban alb ... că mergea la Hotin să facă revizia cetății și totodată că aducea lui Grigore Ghica v. v., domn Moldaviei, un ferman împărătesc vestitor de o mai mare statornicire a păcii încheiată între Poarta Otomană și Rusia, la Kainargi, în 17 iulie 1774. Grigore Ghica, avându-l de mai multă vreme prieten, îl primise cu cea mai mare cinste. Toți veliții boieri cu slujitorimea și cu breslele neguțitorești fuseseră trimiși înaintea lui până la Șanta, și de acolo îl aduseră cu alai ... apropie. După ce stăpânu-său îi zise două-trei cuvinte turcești, el luă de pe alt divan un contuș greu și o basma de burungiucul cel mai subțire. Imbrohorul își dezveli brațul drept și haznetarul îl strinse tare cu basmaua mai jos ceva de cot. După aceea își lepădă turhanul și rămase numai cu un fes mic, elegant, legat împrejur cu un nemetez subțire verde. Pe ...
Ion Luca Caragiale - Inițiativa...
... s-ar putea să lăsăm statul și să-ncercăm o îmbunătățire prin — cum să zic? — prin inițiativă privată? Dar amicul meu se iritează mai rău: — A! care va să zică, și d-ta ești d-ei cu inițiativa privată?... îmi pare bine!... Mersi! — Mă iartă, nene ... comerciant și un mare industrial (cetățeni români); un profesor cu titlu definitiv de la școala de grad superior, tras la sorți, în prezența societarilor, și cel mai în vârstă preot ortodox din localitate; în orașele de reședință județeană, protopopul va trece de, drept în acest post onorific, indiferent de vârstă. Sunt încântat ... care orișicum e o durere, nu poți să zici! ca să-ți expui un copil în cea mai fragedă vârstă; căci în definitiv un părinte mai poate avea un copil; și nu din egoism o spun; dar e trist pentru țara întreagă să te vezi la discreția caprițiului unei doici! pentru ... de exemplu — este, din cauza ei periclitată; căci doctorul pretinde că noi n-am păzit-o îndeajuns, și laptele este stricat, ceea ce nu mai poate conveni pentru nutrițiune, neavând încă formate sucurile gastrice; și firește suntem desperați, încât nu ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XII
... la dânșii cu sprânceană naltă Căutând în zios, să scĂșpii dăparte, Uitându-ți dă-opincile sparte! Dar nu!... Dumnezeu să mă ferească! Mai bine hălĂși mai rău muntean Voi să mă-închin! el să-m poruncească, Decât ciurariului Goleman!" Încă Bobul vorba nu fârșisă, Când Ciormoiu ciurariul așa-i zisă: [2] ,,Ian ... mânios strigă Burda fierrariul cu piica mare)? Adecă râde Ciormoiu dă-obsigă, Cum râde cazanul dă căldare, Sau ca și dracu dă porumbele Fiind el mai negru dăcât ele. Dracu mai văzu ciurariu cu minte!... Și vedeți-l cum să născocoară, Ca când ar îmbuca tot plăcinte Ș'ar screme tot aur și comoară!..." De-aci ... îmbucasă, strigă cu mănie: ,,Soiu dă câne! Laie blăstămată! Până când tu tot dă capu tău Vei umbla, și fără Dumnezeu? Iacă, vă zic ha mai dă pă urmă: Așa să tăceți ca peștii-în apă! Că dacă-oi sâmți că mă mai curmă CĂneva-în vorbă ș-un cuvânt scapă Din gura lui ha nerușinată, Îmbe i-oi zdrobi fălcile-îndată. Nește mișei făcători dă ciure ... i cu putință a străbate, Că de toată partea cu năvală Golățimea pe dânsul să scoală. Și, măcar că nu vra să-aibă ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
... cioburi. Și deodată începu se dârdâie pe picioare în chip de joc și de veselie. Și-și pleca capul în jos, aducând capul într-o parte. Ș-o învârtea mărunt, apăsând mai mult pe un călcâi. Se pleca de mijloc. Bănănăia cu mâinile moi în jurul trupului, turuindu-i gura într-un cântec mărunt, parc-ar fi ... aruncându-și un pumn în pieptul său păros: — Ce bani ai căpătat, spune, că-ți bat limba pe nicovală! Capul milogului atârna într-o parte a căruțului. Tot trupul lui e o mână de carne galbenă-vineție. De la coșul pieptului la vale îi înnumeri coastele. Picioarele îi ... i se rostogoliră pe obrajii săi albi-gălbenii. Un chip turnat în ceară. Părea un Christos oacheș în niște zdrențe murdare. — Oh! târgul e rău! zise blajin Milogul. E rău de tot, că oamenii sunt bine îmbrăcați. Trebuie să fii frumos, voinic, întreg și bine, ca să-ți dea de pomană cei bogați. Și deschizând ... duc — cârduri vesele pe două picioare. Am milogit până mi s-a stins glasul. Am răbdat zgârcenia și vorbele până n-am mai
Alexandru Macedonski - Noaptea de martie
... trecute, Care, bune ca și rele, nu-mi fuseseră plăcute. Poate cunoșteam ce este a trăi și a muri, Poate nu mai vream să intru și să ies pe-aceeași poartă, Poate că fugeam de viață, poate că-mi fugeam de soartă, Poate vream în neființă, o ... trec abisul Ce desparte vecinicia de un trai și lung și mic; Până ce uitând de lupta ce-o dusei cu nenorocul, Să-ncetez să mai fiu timpul și să nu mai fiu nici locul, Și să pot să fiu din toate fără ca să fiu nimic. Părul meu de așteptare o s-albească sau să cadă ... vadă, Pieptul meu are să geamă sub atingeri de dureri, Corpul meu o să se plece cu încetul în ruine, Mintea mea n-o să mai pună graniți între rău și bine, Și veninu-amărăciunei îl voi bea chiar din plăceri. Cel puțin de-am ști ursita ce îndeplinim în lume, De-am ști golul care-l umplem c-o făptură și c-un nume, Sau de ... am de moștenire tronuri pe-ale căror trepte Pun coroane seculare toți feciorii de-mpărați. A! batjocură amară!... Eu eram din condamnați, Făceam ...
Ion Luca Caragiale - D.C.A. Rosetti la Roma%3F
... la 1870, lipise la Salerno placarde pentru manifestări de răsturnarea tronului. Bomba-Orsini ne-aduce aminte de conspirația și atentatul, comis asupra binefăcătorului nostru celui mai mare, al împăratului Napoleon III; conspirație la care a luat parte activă d. C. A. Rosetti și d. I. C. Brătianu. Împăratul, care era om bun și generos, cu toată condamnarea tribunalului, rostită asupra ... fost - precum se știe - o istorie a Românilor scrisă franțuzește și publicată sub pseudonimul Elias Regnault. Frații siameji Rosetti-Brătianu fac și azi parte din marele partid cosmopolit al republicei universale pe baza comunei și cu toate acestea conduc afacerile unui stat, eminamente-național - România și eminamente conservator, pentrucă ... grăbi să trimită ministru plenipotențiar la Roma pe d. C. A. Rosetti, părintele celor desmoșteniți cu duhul, ca să-și exprime părerile de rău că atentatul n-a izbutit, și pe când ieri duminică s-a celebrat dimineața un Te-Deum la sf. Mitropolie, pentru ... țară își va fi legat cornul de frunte pentru a se ruga la statua rațiunii să păstreze zilele prietenului Passamente. Nouă ne pare ...
Ion Grămadă - O noapte de groază
... copilița cea cu ochii negri. Cu tot întunericul înserării, am mai zăbovit puțin ca să întrebăm cine au fost ctitorii mănăstirii și de când nu mai trăiesc călugărițe întrânsa. Am aflat multe despre fosta mănăstire de călugărițe armence, la care peregrinează, și acum, o mulțime de armeni, mai ales femei, din pricina icoanei făcătoare de minuni, care se află înlăuntrul bisericii. Prietenul meu, care citise, în tinerețe, o mulțime de romane haiducești, îl ... mari și cu buzele deschise, aproape-aproape să înceapă a plânge. Mă dau, încet, lângă fereastră și ascult, lângă zid, cu urechea și cel mai mic zgomot din ogradă, ca să pot desluși ce este. Vifornița se potolise și, acum, strălucea, afară, luna. Gangul începu să trosnească și, îndată, auzii ... și mai că încetă să zvâcnească de spaimă. Pe frunte, îmi curgea sudoarea în șiroaie reci și tremuram ca varga: așa o noapte n-am mai petrecut în viața mea! Afară, topoarele trosneau tot mai des, tot mai înfuriat, amenințând să facă ușa țăndări, iar eu tresăream la fiecare lovitură ca și cum ar fi izbit în inima mea. Văzând că ușa e ... ...
... și el: Dumnezeu să-l ierte. Atunci din colțul odăii ieși la lumină feciorul bătrânului. Veni, se alătură de tată-său, îl dădu cu umărul mai încolo și zise: — De-acu, lasă! Apoi se întoarse către mine: De-acu pot să spun: eu l-am omorât. Că tătuca nu credea ... mi spusese, acolo, pe loc, să-l las pe dânsul să facă cele câteva luni de gros, că el tot îi bătrân și eu muncesc mai din greu acasă, și ajut mai mult mămucăi. Și eu am lăsat să fie așa, că Dămian n-a văzut cine l-a lovit, că eram numai ... l ierte. Da eu tot nu puteam să trăiesc să știu pe tătuca în gros pentru mine, că m-ar fi muncit gândul. Bătrâna bocea mai tare. Moșneagul își șterse fruntea de sudoarea ce-i picura pe față. Ceilalți rămăseseră încremeniți... L-am arestat. Mai înainte de a-l ridica, mi-a cerut voie să se ducă într-un colț. Acolo și-a scos ... și luă dintr-însa o hârtie galbenă. O întinse moșneagului și-i spuse: — Iată hârtia de plata ghirului; că te-o pune să-l
Grigore Ureche - Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara
... aflat-am și acest izvod, carele l-au scris UrĂ©che vornicul și deaca l-am citit, l-am socotit că este scris adevăr, însă mai mult din cărțile streinilor decât din izvoadele noastre, că numai cât tinde poveștile mai largÅ și de agiuns și mai deschis, iar semnele sau tocmĂ©lele și lucruri câte s-au făcut în țară, nu le arată toate, că poate fi că n-au știut ... Iar lĂ©topisețul nostru nu tinde poveștile, ce scrie mai pre scurt, însă le însemneaze toate pre rând. Măcar că vornicul UrĂ©che au scris mai sus că lĂ©topisățul cel moldovenesc scrie pănă la domniia lui Petru vodă Șchiopul și dĂ©cii s-au stâns, iar eu, adunând izvoade de limba noastră, aflat-am izvod ... toate pre rând însămnând, pănă la domniia lui Vasilie vodă. Pentru acĂ©ia, deaca am văzut că lipsesc poveștile și cursul anilor din lĂ©topisețul cel leșesc, am lipit dintre-ale noastre izvoade, carele am aflat că-s adevăr și am adus poveștile la lĂ©topisățul cel leșesc, carea la locul său, carele toate mai ...
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... ce caracteriza tinerimea intelectuală de la 1848. El zice: oamenii de astăzi uită că nu au avut tinerețe. În ziua răsăririi lor, pe la 1835, cel mai tânăr din ei era mai bătrân încă decât cel mai bătrân din bătrâni. Într-un curs de 20 de ani, mai mult a trăit Moldova decât în cele de pe urmă două veacuri. Întâmplările lumii de primprejur mureau la granița țării; vălmășagul veacului îi ... repede mergeau lucrurile în societatea română. Și prețios este că nu erau numai vorbe: romanomania ajunge de prisos și ridicolă, fiindcă se născuse o cultură, cel puțin o literatură românească, ce nu mai era nici produs de simplă imitație, nici ciudățenie arhaizantă său latinizantă. Alecu Russo laudă o poezie a unui obscur oarecare, Dăscălescu, cu vorbele ... cumplita-ți nesimțire! Observați că un vers ca: Chiar soarele fierbinte de-ar vrea cu fericire... ne duce îndărăt până la stângăciile unui Cârlova, și mai observați întrebuințarea abuzivă a infinitivelor substantivate mai cu seamă în rimă: este un inocent obicei rău al epocii lesne prinseseră de veste grăbiții noștri poeți de pe atunci că infinitivele substantivate furnizează rime ușor, la infinit. Tot astfel, pentru niște versuri ...