Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru INFORMAȚII
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 323 pentru INFORMAȚII.
Matilda Cugler-Poni - Floarea în câmp
Matilda Cugler-Poni - Floarea în câmp Floarea în câmp de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Florea 'n câmp când veștejesce, Alta 'n locu-i înfloresce; Dar 'n pieptul omenesc Florile când veștejesc, Cade roa în zadar, Alte 'n loc nu mai
Matilda Cugler-Poni - Fratelui
Matilda Cugler-Poni - Fratelui Fratelui de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Demnult, demult tu nu mi-ai scris; Măcar nici n-ai gândit Să mai întrebi dacă trăiesc, Sau dacă am murit... O, frate! — anii care trec... Nu știi că-n drumul lor Iau ce-i mai dulce pe pamânt : Juneță și amor; Dar neclintite lasă-n loc Iubirile curate, Iubirea dulce de părinți Și dragostea de frate?... Părinții noștri hodinesc Demult sub piatra rece, Și lacrimile noastre curg Zadarnic... Timpul trece! Când mi-a veni și rândul meu, De-i plânge după mine, — Că nu mai sufăr, să gândești, Că dorm, și că mi-i
Matilda Cugler-Poni - O rosă veștejită
Matilda Cugler-Poni - O rosă veştejită O rosă veștejită de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Când greua mea durere, Când viața-mi s'a sfîrși, Pe inima mea mortă O roșă veți găsi: O rosă veștejită; Dar' să nu mi-o luați, E tot, ce ieu cu mine, Cu dînsa mă 'ngropați! În zilele trecute, Zile de fericire, Eu am primit printr'însa O dulce, dulce scire. Pe inima-mi ferbinte Sîrman' a veștejit: Cât am scăldat' o în lacrimi, Dar' n'a mai
Matilda Cugler-Poni - Resignare
Matilda Cugler-Poni - Resignare Resignare de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Am luptat, făr-de noroc, Pentr-un vis de nemurire. Aș fi vrut să am un loc În a lumii amintire! Astăzi nu mai pot lupta! Oboseala mă cuprinde. Și încet pe mintea mea Vălul nopții se întinde. Parcă nu mai pot gândi!.... Stau cu inima-mpetrită Și aștept doar s-a sfârși Viața mea cea chinuită. Vremea trece-ncet și greu În amara așteptare Și de-acuma tot ce vreu E odihnă și
Matilda Cugler-Poni - Toamna (Matilda Cugler-Poni)
Matilda Cugler-Poni - Toamna (Matilda Cugler-Poni) Toamna de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Frunzele îngălbenite Cad încetul, obosite, Cad pe cîmpul cel uscat, Pe pamîntul înghețat. Frunzulițele ce pică, Vîntul toamnei le ridică Și le ia încetișor Pe aripa lui în zbor Și le duce, le tot duce Pe morminte fără cruce, Unde dorm uitați, neplînși Luptătorii cei învinși... Ei, în lupte desperate Cu dureri nemăsurate, Singuri chinul și-au curmat, — Fără teama de păcat! Primăvara nu răsare Nici o frunză, nici o floare Pe pămîntul urgisit Și de lacrimi nestropit: Numai toamna mult miloasă Pune haina ei frumoasă Ca o mantie de 'mpărat Pe mormîntul cel
Matilda Cugler-Poni - Ultima dorință
Matilda Cugler-Poni - Ultima dorinţă Ultima dorință de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție În pădurea înverzită Să-mi săpați mormîntul meu, Unde nu-s nici cruci, nici pietre, Unde nu-i pămîntul greu! Căci mult greu am dus în lume, Pan' ce viața-mi s'a sfîrșit, Pan' ce sufletul în mine De durere s'a sdrobit. Numai blânde lăcrimiore Semănați-mi pe mormînt, Ca să scie toți, că lacrimi Mi-a fost partea pe
Mihai Eminescu - Scrisoarea lui Eminescu către Maiorescu (februarie 1884)
Mihai Eminescu - Scrisoarea lui Eminescu către Maiorescu (februarie 1884) Scrisoarea lui Eminescu către Maiorescu din februarie 1884 de Mihai Eminescu Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu → Informații despre această ediție Scrisoarea trimisă de către Mihai Eminescu lui Titu Maiorescu în luna februarie a lui 1884. Eminescu îi cerea criticului literar ajutor financiar, necesar întoarcerii sale în România, după de acesta fusese internat la un spital din Viena. Viena 4/ 16 februarie 1884 Stimabile domnule Maiorescu, Astăzi, iețind din casa de sănătate pentru vreo două ore, mă folosesc de vizita ce o fac nepotului D-voastră, d-lui Popasu, penntru a vă adresa aceste șiruri. Sunt mai bine de trei săptămâni de când au încetat toate simptomele boalei de care am suferit, încat, dacă ar fi stat în putința mea, aș fi părăsit institutul, fie pentru a schimba mediul în care mă aflu, fie pentru a mă întoarce in țară. Cu toate acestea nu știu dacă, pentru un asemenea sfârșit, va fi cu putință a se realiza mijloacele necesare. Amintirea stării mele trecute e foarte slabă, încat pe mine înnsumi mă miră lungimea timpului, în decursul căruia nu ...
Mihail Halici-Fiul - Odă (Halici-Fiul)
Mihail Halici-Fiul - Odă (Halici-Fiul) Odă de Mihail Halici-Fiul Informații despre această ediție Carmen primo et uni genitum Linguae Romano-Rumanae Honoribus Fortunae et Auspiciis Impenetrabilis Dacici Argonautae Praenobilis Domini Francisci Paricii, Papensis etc. Veteris oculissimi in Illustri Enyedina Haliciastri: natum. Cânt sănătate, sărind la voi, Rumanus Apollo, La toți, câț svânta-n Împărăție ședeți! De unde cunoștince așteptem și ștință: ferice De Amstelodam, prin chărți este-n omenie tipar. Lege dreaptă au dată frumoasă cetate Geneva: Ecz vine Franciscus, cinete Leyda, Paris! Prindeți mâne surori, cu cest nou oaspe: nainte Frați, fârtați, Nimfele iasă curând Domni buni, mari doctori, Dascălu și bunule Doamne Cu pace ei fitz, cu pâne și sare, rugăm.
Mihail Săulescu - Întuneric Întuneric de Mihail Săulescu Informații despre această ediție Cât de 'ntuneric este în serile de toamnă Și străzile sunt triste, tăcute și pustii, Iar fiecare clipă în suflet își înseamnă Cărarea unei grele și vagi melancolii... Un vis țesut în vară se stinge 'n toamna tristă Și inima-i bolnavă și sufletul e gol... Departe, zdrențuită, se flutură-o batistă, Cum trece singuratec, neliniștit, un stol... Și ție ți se pare că pleacă dela tine Aceste călătoare spre alte zări mereu, Spre alte țări, cu soare, spre vară, spre mai bine, - Și toamna asta tristă te-apasă tot mai greu... Și ție ți se pare că duc cu ele vară, Că duc cu ele visul, că duc cu ele tot, Aceste călătoare tăcute ce se luară Cu dorul lor de ducă, și-a se opri nu pot... Și ție ți se pare că n'o să mai revie Nici stolul care trece, nici vara ce-a trecut, Nici visul care nu e — și 'n camera pustie Rămâi cu gându-aiurea, rămâi mereu tăcut... De te deșteaptă-o clipă un pas pela fereastră, Ridici cu teamă capul, te uiți și nici nu ...
Mihail Săulescu - Aeternitas (Săulescu)
Mihail Săulescu - Aeternitas (Săulescu) Aeternitas de Mihail Săulescu Informații despre această ediție Un car cu boi, un popă, coșciugul, o bătrână Și seara ce coboară, pe toate 'ncet stăpână — Cum soarele se lasă, îngălbenit și pal, Privind în urmă lumea din coama unui deal. Atât... E tot ce poate să 'nsemne-o îngropare! Pe nas îngână popa o rugăciune, — arare. Bătrâna plânge 'n poală și boii merg la pas, Încet, cu gândul poate c'aproape-s de popas... Atât! Se lasă satul în urmă, pe o vale, Și nu-i de plâns nimica, și nu-i nimic de jale, Un car cu boi, un popă, bătrâna, un coșciug — Trag boii 'n jug nainte, așa cum trag la jug... Și soarele se lasă domol în asfințit Așa, ca 'ntotdeauna când ziua-i pe sfârșit... Trei plopi înalți deoparte, la margine de drum, Și 'ntind în lături umbra... Pe miriște e fum... Doar popa dacă 'ngână o rugăciune 'n gând, Bătrâna dacă plânge oftând din când în când, Pricepi că 'n lumea asta tot e prilej de dor, Deși în fire toate-și urmează cursul
Mihail Săulescu - Cei singuri Cei singuri de Mihail Săulescu Informații despre această ediție Poetului D. Nanu Cei singuri cu adevărat Nu sunt acei ce plâng câte-au pierdut; Dar cei pe care-un gând îndepărtat Îi poartă prin necunoscut, Spre toți acei ce plâng câte-au pierdut... Cei singuri cu adevărat Sunt toți acei ce se pricep să tacă — Sunt cei ce merg și nu se mai opresc, Sunt cei ce duc sub haina lor săracă, Sub lutul omenesc, Secrete bogății necunoscute — În alte lumi setoși să le strămute... Cei singuri cu adevărat Sunt cei ce văd, sunt cei ce plâng ades, Nu pentru ei — dar pentru ce-au aflat, Nu pentru gândul lor neînțeles — Dar pentru ce, mergând o viață 'ntreagă, Ei totuș n'au putut să înțeleagă... Nu te gândi la scunda lor chilie! Chilia lor e sufletul lor mare! — Îi vezi trecând, și îi aștepți să vie; Îi vezi pierzându-se în depărtare: În orice parte sânt, Și 'nuntrul lor, duc un întreg pământ!... În mijlocul orașelor trăiesc! Și-orașele, cât sunt de frământate. Ei trec ca niște răzlețiți prin ele, - Fantastice corăbii ne 'nfrânate, Ne 'nvinse de talazurile grele... Ei ...