Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE MORMÂNT
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 393 pentru DE MORMÂNT.
Cincinat Pavelescu - Castelul solitar
... Cincinat Pavelescu - Castelul solitar Castelul solitar de Cincinat Pavelescu Prietenului meu Georges Schina Bizar, castelul solitar Pe-o stâncă arsă priveghează, Și feudal împrăștiază Poema timpului barbar, Bizar, castelul solitar. Un cavaler ... un singur salt, Apoi descalecă îndată... Azvârle scara fermecată În sus, în sus spre turnul nalt, Mai face-apoi un singur salt. L-așteaptă buzele de jar, L-așteaptă sânurile calde, Și ochii două mari smaralde , Iar sub al dragostei pojar L-așteaptă buzele de jar. E sus pe turlă... dar un corb Croncănitor îl ocolește... La lună zaua lui sclipește, Înaintează ca un orb, Sub croncănirile de corb. Și iată-l într-un coridor Întunecos ca și mormântul, Dar nu-n zadar și-a dat cuvântul... Nestrămutat e al său ... unghi. Dar raze palide străbat Din fund, prin geamuri ogivale, Ajunge-n fundul unei sale, Aude glasul adorat, Și raze palide străbat. Cuprinsă-n brațe de atlet, Sub sărutarea furtunoasă, Copila tremură sfioasă. Dar el o duce-ncet-încet, Cuprinsă-n brațe de atlet. Pe turla naltă au sosit. Ea spăimântată se mlădie, Dar el de scara de frânghie Se încleștează fericit... Pe turla naltă au sosit. Coboară... corbii croncănesc... De
Ștefan Octavian Iosif - Legendă
... Ştefan Octavian Iosif - Legendă Legendă de George Coșbuc A fost un tânăr împărat — De la mișei a smuls averea Și-a smuls de la tirani puterea Și mulți nebuni a spânzurat. Dar patru inși vorbind în șoapte L-au dus în giulgiuri învălit Și-n codru ... «A fost mișel! Ne-a prigonit prea multă vreme.» Iar popii fulgerau blesteme In cei ce mai vorbeau de el: Nici voie să-și cernească portul, Nici drept să-l plângă n-au avut Și niciodată n-au știut În ce pământ le doarme ... Căci groapa lui În blestemat pământ s-ascunde, Nici soare-acolo nu pătrunde, Nici plângerile nimănui. Jurat-a Iadul să-ngrădească Cu nopți de veci acest mormânt; Iar brazii tac, că nici un vânt Nu-i clatină ca să vorbească. Dar noaptea-n zare uneori Când e furtună-n depărtare La margini ... răsare Un fulger alb, târziu spre zori, Și-ntr-una spre păduri arată Și scapără spre ea mereu; E, parcă arată Dumnezeu Spre groapa cea de veci uitată. Iar într-o noapte va lovi - Și spintecată ...
Dimitrie Bolintineanu - Rovina
... Dimitrie Bolintineanu - Rovina Rovina de Dimitrie Bolintineanu Cu degetele d-aur, fragedele zori Iar deschid spre lacrimi ochii muritori. Dar sub cort cu cerge, tot cu fir mândrite, Mircea stă ... a osteni. Domnul le vorbește. Soarele s-arată. Dulcele repaos pe străini îmbată. Ei sunt mulți la număr, dar înfemeiați. Au venit la luptă de răpiri chemați Și dorința pradei e căzută foarte, Rar înalță omul pân'să-o cate-n moarte. — ,,Pentru țara noastră însă noi murim! În ... să poarte, Cât a lor mărire or căta prin moarte, N-o călca străinul într-acest pământ Fără să găsească chiar al său mormânt. Cel ce nu se luptă pentru-al țării bine Nu merită viața decât spre rușine! Dar va fi, din contra, martor Dumnezeu! Inima îmi spune ... Și pe braț i-o pleacă ca pe-un moale crin. — ,,Fiica mea cea dulce! doamna-mumă spune, Să-nălțăm la ceruri sfânta rugăciune! De va pierde domnul lupta, viața sa, În robie crudă noi ne vom pleca. Dar robia noastră fi-va dezonoare, Moartea cea mai aspră, mai degrădătoare ...
... George Coşbuc - Legendă Legendă de George Coșbuc A fost un tânăr împărat — De la mișei a smuls averea Și-a smuls de la tirani puterea Și mulți nebuni a spânzurat. Dar patru inși vorbind în șoapte L-au dus în giulgiuri învălit Și-n codru ... «A fost mișel! Ne-a prigonit prea multă vreme.» Iar popii fulgerau blesteme In cei ce mai vorbeau de el: Nici voie să-și cernească portul, Nici drept să-l plângă n-au avut Și niciodată n-au știut În ce pământ le doarme ... Căci groapa lui În blestemat pământ s-ascunde, Nici soare-acolo nu pătrunde, Nici plângerile nimănui. Jurat-a Iadul să-ngrădească Cu nopți de veci acest mormânt; Iar brazii tac, că nici un vânt Nu-i clatină ca să vorbească. Dar noaptea-n zare uneori Când e furtună-n depărtare La margini ... răsare Un fulger alb, târziu spre zori, Și-ntr-una spre păduri arată Și scapără spre ea mereu; E, parcă arată Dumnezeu Spre groapa cea de veci uitată. Iar într-o noapte va lovi - Și spintecată ...
Cincinat Pavelescu - Ultima verba
... Vin taina s-o dezvălui din moarte vă treziți! Și-atunci, din toată lumea, mulțimile-adormite, Sutimi și milioane de morți se deșteptau; Pe când de sub lințoliu enormele-i orbite, O tragică durere afară scăpărau... Și el, mai trist ca-n noaptea când se ruga pe munte, Sub umbra tremurată ... că sus V-așteaptă după moarte o viață fericită, Căci Tatăl nostru nu e, și serafimii nu-s! Eu vin din depărtarea neantului cea sumbră, De unde larma lumii se pierde-n infinit, Și viu ca să adaug o pagină de umbră La cartea de lumină ce-n vis am plăsmuit. Să n-așteptați zadarnic fanfara-nvietoare, Căci cerul plin de îngeri e-o pânză de tablou... Eu rătăcesc de veacuri prin golul fără soare, Și chem și-a mea chemare e-n veci fără ecou! Dar morții înălțară obrajii lor de ceară, Spre sfânta lui fantomă ce-atât au adorat, Și lacrimi de iubire picându-le, strigară: Isuse blând, stăpâne, fii binecuvântat! Așa-i cântau în noapte virginile-n uimire; Șoptea și Magdalena: Fii binecuvântat! Căci moartea ne ...
Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri) Noaptea albă de Vasile Alecsandri Noaptea-i albă, luminoasă, Ceru-i boltă de opal. Toată zarea-i scânteioasă, Tot izvoru-i de cristal, Căci pe lume-acum domină Spaima vechilor stejari, Sora morței cea mezină, Iarna cu-orizonuri mari. Astfel gerul e de tare Cât îngheață-n orice loc Și a gurii răsuflare, Și cenușa de sub foc. El lipește ochi cu gene, Pe drumeț îl face orb, Și în cuiburi, chiar sub pene, Crapă ouăle de corb. Câmpul lung și lat albește Ca un strat de mărgărint. Alba lună sus lucește Ca icoană de argint Și apare nemișcată În abis nemărginit Ca pe marea înghețată Un vas mare troienit. Miezul nopței!... totul tace! Lumea pare un mormânt, Unde mort și rece zace Leșul marelui pământ, Și sub bolta cea senină Mii de stele cu foc viu Varsă-o jalnică lumină Pe gigantul său secriu!... Ies pe câmp... Sub pași răsună Câmpul sec și înghețat. Un păr mare ... ce vede În desime fagul nalt; Iar uncheșul cu-o bărdiță Bate-n trunchiul sunător: „Unde ești tu, copiliță?“ El întreabă, plin de dor. Lunca-ntreagă se răsună! Din copaci, din văgăuni, Mii
... Gheorghe Asachi - La Italia La Italia de Gheorghe Asachi Vă urez, frumoase țărmuri ale-Ausoniei antice, Cungiurate de mări gemeni, împărțite de-Apenin, Unde lângă laurul verde crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceri ce-i tot senin, Undre mândre monumente ale ... Înviază mii icoane la aducerea aminte! Vă urez... că cine poate fără dor, făr-umilință, Acea pulbere să calce, al eroilor mormânt, Ce în curs de ani o mie a stătut în biruință Ș-astăzi vii sunt prin esemple de virtute și cuvânt, Încât în asemănare nu a fost, subt orice nume, Mai măreț, nimic, nici trainic, de când omul este-n lume! Pe a Tibrului șes Roma tăbărâtă-i ca un munte Din palaturi surupate și mormânturi adunat, Între care ... în deșarta Dacie popor nou se-ntemeiază, De-unde limba, legi și nume a românilor derează. Când în codru vechi stejarul e răpus de bătrânețe, Din a sa mănoasă țărnă cresc plăcute floricele; Așa după-a Romei paos, în alese frumusețe, Răsărit-au noi lucefiri ... dulce sună, Și pictura, armonia, prin un farmec a supus Pe a lumei sclavi și domnii, carii pururea s-adună, Plini
Friedrich Schiller - Cavalerul Toggenburg
... Friedrich Schiller - Cavalerul Toggenburg "Ritter! inima ți-ofere Tinerețe de suror; Altă dragoste nu-mi cere, Căci îmi face mare dor. Vino placid, că îmi place, Du-te-n pace, mă dileg; Plânsul ochilor ce ... fu ziua cea aleasă Nunta ei când se făcu." . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Abandonă, nu-și mai vede Al părinților focar; Armele nu-și mai revede, Nici fidelul armăsar. De la Toggenburg apune Jos spre văi, necunoscut; Peste membrii nobili pune Vestmânt aspru, răsțesut. O colibă izolată Își clădi-mprejurul ei, D-unde closterul s ...
Ion Heliade Rădulescu - Cavalerul Toggenburg
... Ion Heliade Rădulescu - Cavalerul Toggenburg "Ritter! inima ți-ofere Tinerețe de suror; Altă dragoste nu-mi cere, Căci îmi face mare dor. Vino placid, că îmi place, Du-te-n pace, mă dileg; Plânsul ochilor ce ... fu ziua cea aleasă Nunta ei când se făcu." . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Abandonă, nu-și mai vede Al părinților focar; Armele nu-și mai revede, Nici fidelul armăsar. De la Toggenburg apune Jos spre văi, necunoscut; Peste membrii nobili pune Vestmânt aspru, răsțesut. O colibă izolată Își clădi-mprejurul ei, D-unde closterul s ...
Vasile Alecsandri - Mănăstirea Argeșului
... în zori de zi Întâi s-a ivi, Pe ea s-o jertfim În zid s-o zidim!" [5] III Iată-n zori de zi Manea se trezi, Ș-apoi se sui Pe grad de nuiele Și mai sus, pe schele, Și-n câmp se uita, Drumul cerceta. Când, vai! Ce zărea? Cine că venea? Soțioara lui, Floarea câmpului! Ea ... mea, Nu te speria, Că vrem să glumim Și să te zidim!" Ana se-ncredea Și vesel râdea. Iar Manea ofta Și se apuca Zidul de zidit, Visul de-mplinit. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare. Iar ea, vai de ea! Nici că mai râdea, Ci mereu zicea: ,,Manole, Manole, Meștere Manole! Ajungă-ți de șagă, Că nu-i bună, dragă. Manole, Manole, Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Trupușoru-mi frânge!" Iar Manea tăcea Și mereu zidea. Zidul se ... cu gura, șapte ani de-a rândul, în ziua de Bobotează aghiazmă mare și să stropească astfel mormintele copiilor. Rusaliile sunt trei fete de împărat care au ciudă asupra oamenilor fiindcă nu au fost băgate în seamă
Mihai Eminescu - Împărat și proletar
... pe pietre până și urma sclavă Celor ce le urmează pân' la al lumii fund! Sfărmați tot ce arată mândrie și avere, O! dezbrăcați viața de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urât - Să fie un vis numai, să fie o părere, Ce făr' de patimi trece în timpul nesfârșit. Zidiți din dărmăture gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan; Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide ... el vârful mândru al celor ce apasă - Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut. De ați lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă De răsturnări mărețe, mărirea-i radioasă, Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut. Cu ale voastre umbre nimica crezătoare, Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit, Cu mintea de dreptate și bine râzătoare, Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât. ...................................... Parisul arde-n valuri ... vânt - Prin limbile de flacări, ce-n valuri se frământ, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de ...