Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU PUTERE
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 607 pentru CU PUTERE.
... Emil Gârleanu - Cocoşul Cocoșul de Emil Gârleanu În nucul stufos din marginea ogrăzii, găinile, cocoțate de cu seară pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, împrăștiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac și le-a venit ... le poată vedea pe toate, sculat cu noaptea-n cap, stă cocoșul — pașa, cum îi zic toți ai casei, — rotofei, îmbrăcat în pene, cu creasta lăsată, ștrengărește, pe-o ureche. Cu gâtul întins, cu ochii încă cețoși de somn, privește. E poet. Sufletul lui, deși războinic, e mai avântat spre frumos decât al curcanilor, care se umflă într-atât ... care se plimbă pe apă și fac pe visătorii, dar în cap n-au minte nici măcar cât un grăunte; ori decât al rățoilor, care, cu cât sunt mai fuduli, cu atât umblă mai legănați; și chiar decât al păunilor mândri în port, dar cu glasul, între păsări, ca al măgarului între dobitoace. El e poet! E cel dintâi care se minunează de frumusețile firii, și, fără părere de rău ... i Puica? Asta, da, îi era dragă ca ochii din cap. Puica e o americancă albă ca laptele, puțin mai răsărită decât un ou și ...
Gheorghe Asachi - Încrederea în Dumnezeu
... Nou adevăr! După serbare Duca cel june Prest-a sa armă Iar dreapta pune, Scapără spada, Semnal d-omor! Juni, iacă Domnul Este cu noi! Cu noi e Domnul! Strigă eroii. Prin poartă iesă Fulger din nor. Umplut de spaimă, Nemicul parcă Să se mai lupte În van să-ncearcă, Amu ...
Ion Luca Caragiale - Slăbiciune
... fațada Teatrului Național... La ce se uită? Ei! la ce! la muscali... După multă dezbatere interioară, își alege unul foarte maladeț, îmbrăcat în catifea albastră, cu brâu pembè, cu doi trotteurs[l] negri, ce mănâncă jeratic... Picior peste picior și: — Paidiom, gaspadin! Unde?... Asta e! N-o să meargă omul cu muscalul să mănânce rahat la cișmeaua lui Cantacuzino de la Filaret... La Șosea! unde merge toată lumea bună. Dar o să-mi zici dumneata: â ... un magazin de mode... O să fie o căsnicie foarte potrivită. A! tocmai iat-o și pe ea. Așa că-i foarte drăguță?... Cu cât gust se îmbracă! Ce pălăriuță cochetă! Ce botine elegante! Ia priviți-o cum calcă de ușurel, parcă e o păsărică! S-a oprit ... vineți superbi... roate galbene cu cauciuc... A! cauciucul! mai ales pe pavajul ăsta nou de lemn și de asfalt și pe șoseaua bătută cu mașina... — Quelle voluptĂ©, ma chère![li] Și... zboară! „Zboară, zboară, păsărică! zboară, cât ești tinerică!" zice poetul, uitându-se lung după trăsura ... se numește acea pornire foarte comună la oameni... — Mă rog — întrerup eu pe filozoful meu — dă-mi voie: poți să mă-mprumuți ...
Vasile Alecsandri - Lunca din Mircești
... Tot ce simte și viază, feară, pasere sau plântă În căldura primaverii naște, saltă, zboară, cântă. Omul își îndreaptă pasul cătră desul stejăriș, Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș. El se duce după visuri; inima lui crește plină De o sacră melodie, melanholică, divină, De o tainică vibrare, de ... Paserea-și gătește cuibul, floarea mândrele-i colori, Câmpul via sa verdeață, lanul scumpele-i comori. Sus, paingul pe un frasin, urzind pânza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o punte-aeriană, Iar în leagăn de matasă gangurul misterios Cu privighetoarea dulce se îngână-armonios. Jos pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare, Se-ndrăgesc în părechere pe sân alb de lăcrimioare, Și, ca ... scumpe, gândăceii smăltuiți Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiți. O pătrunzătoare șoaptă umple lunca, se ridică. Ascultați!... stejarul mare grăiește cu iarba mică, Vulturul cu ciocârlia, soarele cu albul nor. Fluturul cu plânta, râul cu limpidele izvor. Și stejarul zice ierbei: „Mult ești vie și gingașă!â€� Fluturașul zice florie: „Mult ești mie drăgălașă!â€� Vulturul uimit ascultă ... ...
Dimitrie Anghel - Zi de sărbătoare
... așa fiind, își păstra, vrînd-nevrînd, gîndurile pentru el, stînd enigmatic în fața acestei zile fără soare. Legănate, rațele treceau pe lîngă el, stropindu-l cu noroi ; disprețuitor, resfirîndu-și udul evantai îl săgeta păunul ; răzînd pămîntul cu o aripă murdară, trecea curcanul ; prostite de atîta beatitudine, căutau la el găinile cu ochiul lor mic sub pleoapa lăsată ; cenușii și anodine, ca ziua de afară, îi întorceau spatele picherițele, și melancolia mai neagră și mai adîncă urma ... din atîtea rotunzimi, începu să se scarpine. Cu voluptate, găsindu-și poate o alinare multiplilor paraziți ce trăiau pe socoteala lui, își urmă mișcarea, recidivă cu disperare, urmă cu paroxism, și iată că cepul, oricît era de lemn, pînă la sfîrșit nu rămase insensibil dezmierdărilor ca acest îndrăgostit străin venea să i le manifeste ... ieși ca un pumnal dintr-o rană, într-o explozie de sînge roș, făcîndu-l să se dea cu cîțiva pași înapoi și să privească cu urechile pleoștite la isprava ce făcuse. Viu însă, generosul sînge ieși gîlgîind din izvor, se împrăștia pe pămînt, în meandre, alunecă printre surcelele și penele ... treziră. Aripi ce nu se ridicaseră niciodată de la pămînt năzuiră spre cer, mîndrii ce nu consimțise niciodată să se înjosească se vulgarizau, patricianul păun ...
... Numai cu glas de câini lătrând, Și uneori cai nechezând. Pe ceru-albastru și curat Cu stele multe-mpresurat. O lună de lumină plină, Trecea cu o mișcare lină, Sub șatră unul din țigani Cu capul înălbit de ani, Pe lângă foc încă ședea Și demâncatul pregătea. El aștepta cu nerăbdare Pe preaiubita lui fetică, Ce îndeseară, singurică, S-a dus la câmp pentru plimbare. Dar ea nu vine! luna trece! Moșneagul îngrijat ... la noi rămâi În astă noapte tu de mâi; Sau și mai mult, nădăjduiesc, Eu gata sunt să înlesnesc A ta petrecere aici, Cu parte după roduri mici, A ostenelilor lenoase. Deprinde-te și tu cu noi, Cu sărăcia cea voioasă, Și mâine dez-de-mânecate Într-o căruță amândoi Ne vom porni noi mai departe. Vrun meșteșug trebui să știi; Fierar bun ... — Aici voi veți muri iubind!.. Alecu groaznic a strigat, S-a repezit și a și dat În inimă cu iataganul. Mort a căzut atunci țiganul. Zamfira în așa uimire A zis cu ...
... Numai cu glas de câini lătrând, Și uneori cai nechezând. Pe ceru-albastru și curat Cu stele multe-mpresurat. O lună de lumină plină, Trecea cu o mișcare lină, Sub șatră unul din țigani Cu capul înălbit de ani, Pe lângă foc încă ședea Și demâncatul pregătea. El aștepta cu nerăbdare Pe preaiubita lui fetică, Ce îndeseară, singurică, S-a dus la câmp pentru plimbare. Dar ea nu vine! luna trece! Moșneagul îngrijat ... la noi rămâi În astă noapte tu de mâi; Sau și mai mult, nădăjduiesc, Eu gata sunt să înlesnesc A ta petrecere aici, Cu parte după roduri mici, A ostenelilor lenoase. Deprinde-te și tu cu noi, Cu sărăcia cea voioasă, Și mâine dez-de-mânecate Într-o căruță amândoi Ne vom porni noi mai departe. Vrun meșteșug trebui să știi; Fierar bun ... — Aici voi veți muri iubind!.. Alecu groaznic a strigat, S-a repezit și a și dat În inimă cu iataganul. Mort a căzut atunci țiganul. Zamfira în așa uimire A zis cu ...
Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui
... legitimă revendicare națională, dar care aducea cu sine pericolul unei înstrăinări între popor și clasele lui culte. De la 1860 încoace datează îndreptatea: ea începe cu Vasile Alecsandri, care știe să deștepte gustul pentru poezia populară, se continuă și se îndeplinește prin cercetarea și înțelegerea condițiilor sub care se dezvoltă limba ... pentru poeziile lui Eminescu, de a cărui lipsă se plânge o revistă germană din București? Dar Eminescu ar fi întâmpinat o asemenea propunere cu un râs homeric sau, după dispoziția momentului, cu acel surâs de indulgență miloasă ce-l avea pentru nimicurile lumești. Regina României, admiratoare a poeziilor lui, a dorit să-l ... țară. A se ocupa cu vreuna din aceste chestii, a cugeta și a scrie asupra lor era lucrul mai potrivit cu felul spiritului său. Și energia cu care a redactat Timpul, înălțimea de vederi ce apare în toate articolele lui, puterea neuitată cu care în contra frazei despre naționalismul liberal al partidului de la guvern a opus importanța elementului autohton sunt o dovadă pentru aceasta. Cu ... ...
Elisabeta de Wied - Sonet (Elisabeta de Wied)
... și 'n codrii vezi tu jocul Lucorii ei ce-aduce iar norocul Bogatei toamne-a-tot-dăruitoare: Un suflet mare tot așa învie Cu sfântu-i foc ce 'n juru-i răspândește Pe cei ce stau pierduți în letargie, Nu vrea să facă robi și nu orbește, Că el ...
Gheorghe Asachi - Paladiul moldovenilor
... ar pi pastrat, Care Gioe chiar din Olimp a trimes spre-a ei ferire, A lui Priamos domnie în putere și-nflorire Teafără-ntre pericoli pe temeiuri ar fi stat. Nu a zeilor urgie, nu Ahilevs înfiorat, Nici a grecilor mii ... vase ce vărsau foc și pieire, Nu Ulis prea înțeleptul, cu ghibacea uneltire, Ilion ș-a sale temple în țărân-ar fi surpat. Cu asemene scop mare, nației mântuitor, Reglementul ca paladiu pe-Academie a urzit, Ca să fie de virtute și științe viu izvor. Că Moldovei ...
... hotarele lumiÄ stăpânite de moravurÄ maÄ dulcÄ. EroiÄ noștri dar toțÄ aÅ fost apÄ•rătorÄ de țară, de neam și de lege, marÄ prin înțelepciunea cu care aÅ sciut să susțină dreptatea, și prin bărbăția cu care aÅ respins pe asupritorÄ, iar nu prin destoinicia lor de a stĂ³rce măduva din Ă³sele altora. Chiar MihaiÅ-Vodă VitĂ ... nicÄ o dată din vedere, că cu cât maÄ marÄ îțÄ sînt datoriile, și sînt neobosoțÄ în purtarea sarcinilor ce aÅ primit și neînduplecațÄ față cu ceÄ negligențÄ orÄ neoneștÄ. Aceia, carÄ fac negoț, nu-l fac pentru-ca, profitând de nevoile, de slăbiciunile, de nepriceperea orÄ de ușurința altora, să ... dar nu ne-am schimbat firea și nu putem să suferim în mijlocul nostru Ă³menÄ, carÄ trăesc secând puterile de viĂ©ță ale altora. Cu cât maÄ mult ne ridicăm prin cultură, cu atât maÄ vîrtos iese în noÄ la ivĂ©lă firea cea adevărată a raseÄ nĂ³stre și cu atât maÄ neînduplecațÄ devenim față cu cei ce nu sînt în stare să iubĂ©scă pe semeniÄ lor și să ia parte la lucrarea obștească,