Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru A(SE) ADUNA

 Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 645 pentru A(SE) ADUNA.

Ion Creangă - Ivan Turbincă

... s-a tologit așa, îmbrăcat cum era, pe un divan moale ca bumbacul, punându-și turbinca cu cele două carboave sub căpătâi și așternându-se pe somn; căci de-abia îl țineau picioarele de trudit ce era. Dar poate, bietul, să se odihnească? Căci cum a stins lumânarea, odată se trezește că-i smuncește cineva perna de sub cap și i-o aruncă cât colo! Ivan atunci, punând mâna pe sabie, se scoală repede, aprinde lumânarea și începe a căuta prin casă, în toate părțile, dar nu găsește pe nimene. — Măi! Dar acest păcat ... ca ursul, mă rog, fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau, de nu se mai știa ce mama dracului să fie acolo! Ivan, atunci, se cam pricepe ce-ar fi asta. — Apoi, stai dar! că are Chira socoteală, cum văd eu. Și odată începe a striga puternic ... știe ce are... Cică a prins niște iepuroi și vrea să-i jumulească, să iertați d-voastră! În vorbele aceste, numai iaca ce se înfățișază și Ivan înaintea boierului, cu turbinca plină de draci, care

 

Grigore Alexandrescu - Castorul și alte lighioane

... un iute rîu vecin, Care, ieșind cu zgomot din malurile sale, Strica vizunii, cuiburi, și traiul lor cel lin.     Ele dar s-adunară     Și mult se consultară,     Ce fel ar putea face,     Și prin care mijloace     Stavilă ar opune     L-acea înecăciune.     â€žFrați — zise un castor,     Zidar de soiul ... Lucru peste putință;     Eu l-am povățuit,     Dar nu m-a ascultat,     Și de aceea noi     Tragem aste nevoi“. Adeseaori virtutea așa se prețuiește: Orice nobilă faptă, orice dreaptă-ncercare, Pentru-al mulțimei bine ș-a țărei apărare, Mișeii o defaimă, daca nu izbutește. („Romînulâ ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Timpul

... Pe malul cel verde ce râul stropește, Un om după cale puțin s-odihnește, Visând fericit! Iar razele zilei cu umbrele serii Sub ochii-i se luptă în sânul tăcerii Pe val adormit. Pe măgură luna se-nalță-atunci plină Și varsă pe fluviu un val de lumină, Un brâu lucitor; Eterul albastru cu stele aurite Se scaldă prin valuri ușor încrețite De vântul ușor. Pe fluviul luciu o barcă s-arată Cu pup-aurită, cu flori cununată, Cu văl de satin ... pălite, Cu coasa de fier, Apare în barca cu dalbe fecioare E timpul; iar ele sunt blândele oare Ce vin și iar pier. Și barca se duce prin valuri purtată; Iar grupa de fete de visuri se-mbată, De viață se-ncânt; Cosița lor saltă sub aurea dulce Și flacăra lunii pe brâul lor luce, Și iată cum cânt: ,,Vin' cu noi, străine june, Să te ... râură dor; Întinde-a sa mână și sufletu-i bate, Răpit de dorințe ce viu îl străbate De vise d-amor; Dar vasul se duce și-n umbră dispare. Se stinge cu-ncetul cereasca cântare Pe râul tăcut. În darn călătorul s-o urme

 

Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale

... Din frageda vârstă fecioarele blânde     S-au fost învățat A slăvi pe Domnul, cu inimi-nfrânte     Și rugi ne-ncetat; Abia zarea zilei se ivea pe dealuri,     Ele se scula De aprindea candeli, smirnă pe oltaruri     Și de se ruga. Sânta liturghie cu dulce cântare     Ele o serba, Și ale lor versuri în acele oare     Spre cer se urca. Cu-aceste rugi sânte și mumele triste     Jertfea ne-ncetat A lor rugi smerite, lacrimi umilite,     Celui Preaînalt; O! dă-le lor ... copiii, gândind că ei poate     Vor fi ascultați. “...Vai mie! le zice, fiici făr’ de păcate,     Piei! nu mă lăsați!â€� Deci ele se roagă... și Domnul aude     Tristul lor suspin. Dar iată deodată... un somn le cuprinde,     Adorm toate lin... O tăcere mare atunci se făcură     Ca într-un mormânt; Se auzea numai că un corb cârcniră     Și câinii urlând... Iată că răsună ora miezei nopții,     Și vânt se stârni, Ce tulbură râul, zbuciumă pereții,     Și colbul porni. Iată și menuntul cel de-apoi sosește,     Sunând întristat... Clocotul stâmpește, din pământ zbucnește     Drac înfricoșat ... Dureri îndoit. Deci ele ca raza, ce le pria umbra,     Frumos înflorea... În mănăstiri sânte, neștiind ce-i scârba,     Liniștit trăia. Iar el, pângăritul!... el ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale

... Din frageda vârstă fecioarele blânde     S-au fost învățat A slăvi pe Domnul, cu inimi-nfrânte     Și rugi ne-ncetat; Abia zarea zilei se ivea pe dealuri,     Ele se scula De aprindea candeli, smirnă pe oltaruri     Și de se ruga. Sânta liturghie cu dulce cântare     Ele o serba, Și ale lor versuri în acele oare     Spre cer se urca. Cu-aceste rugi sânte și mumele triste     Jertfea ne-ncetat A lor rugi smerite, lacrimi umilite,     Celui Preaînalt; O! dă-le lor ... copiii, gândind că ei poate     Vor fi ascultați. “...Vai mie! le zice, fiici făr’ de păcate,     Piei! nu mă lăsați!â€� Deci ele se roagă... și Domnul aude     Tristul lor suspin. Dar iată deodată... un somn le cuprinde,     Adorm toate lin... O tăcere mare atunci se făcură     Ca într-un mormânt; Se auzea numai că un corb cârcniră     Și câinii urlând... Iată că răsună ora miezei nopții,     Și vânt se stârni, Ce tulbură râul, zbuciumă pereții,     Și colbul porni. Iată și menuntul cel de-apoi sosește,     Sunând întristat... Clocotul stâmpește, din pământ zbucnește     Drac înfricoșat ... Dureri îndoit. Deci ele ca raza, ce le pria umbra,     Frumos înflorea... În mănăstiri sânte, neștiind ce-i scârba,     Liniștit trăia. Iar el, pângăritul!... el ...

 

Gheorghe Asachi - La Italia

... Vă urez, frumoase țărmuri ale-Ausoniei antice, Cungiurate de mări gemeni, împărțite de-Apenin, Unde lângă laurul verde crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceri ce-i tot senin, Undre mândre monumente ale domnitoarei ginte Înviază mii icoane la aducerea aminte! Vă urez... că cine poate ... Romei îmi arată la privire. Între surupate temple, obelisce și coloane, Ca un turn de fier întreagă stă colona lui Traian; Pre ea văd: Istrul se pleacă Iasienei legioane, Cum cu patria sa pere-a Decebalului oștean Și cum în deșarta Dacie popor nou se-ntemeiază, De-unde limba, legi și nume a românilor derează. Când în codru vechi stejarul e răpus de bătrânețe, Din a sa ...

 

Vasile Alecsandri - Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri

... ciocârlani etc., cătându-și hrana, pe când sub cerul nouros cârduri lungi de corbi fac manevre prevestitoare de vijelii. În toate zările, pe toate câmpiile se întinde o pătură albă ca o pânză pe un mort, iar pe drumurile dispărute sub zăpadă se văd mișcânduse încet sănii încărcate cu lemne de la pădure. Vitele par chircite, păsările zgribulite, și oamenii vineți la față. Iarna găsește o petrecere de ... viitorului necunoscut. Am îmbătrânit însă fără a pierde patima acestui vânat, căci dintre toate pasiunile omenești amorul de patrie este singurul care nu se stinge niciodată. Dacă am fi avut o mașină stenografică de buzunar, mașină ce se va inventa negreșit în secolul nostru de avocați și de deputați elocvenți, ea ar fi produs o mică bibliotecă de anecdote, de schițe ușoare, de ... dacă nu mai mulți. Tu ai încă un tezaur de suvenire care foiesc în capul tău cu dor de a ieși afară, precum se bat păsărelele de gratiile coliviei. Fă-ți milă cu ele și le deschide colivia, pentru ca să se bucure de încântarea libertății și ele, spre mulțumire, să ne încânte cu glasul lor armonios. Din parte-mi îți promit să urmez exemplul tău precât

 

George Coșbuc - Dragostea păcurărească

... par udate; El tresare: nu-i semn bun, Căci tot stă căzut pe gânduri Și suspină-n dese rânduri. Cum nu-i neamțul blăstămat, Căci se face, ce se face, Multor feciori nu dă pace Și nici mie nu mi-a dat, Că m-a scos din sat afară Să ... cătană... n-ar fi greu Și plăcea-mi-ar, plăcea mie Să tot fiu în cătănie, Dac-aș fi-n pământul meu Să trăiesc, cum se trăiește, Cum știm noi, ardelenește! Dar te duc, ca să fii dus Și să nu mai vii acasă, Căci cu anii nu te lasă Din ... sânișor! Doamne, Doamne, cu ce soarte Tu mă dai de viu la moarte! Știu eu că la străini sânt Câte lucruri de minune, Câte nu se mai pot spune Și n-au seamăn pe pământ: Turnuri mari până la stele, De te pierzi privind la ele! Și pe-acolo-s numai ... să nu știu? De părinți, de frați, sărmanii, Să port dor, sa-l port cu anii? Vai, și-n sate până când Hori de brâu se vor întinde Și cu fete se ...

 

Ștefan Octavian Iosif - La cules

... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E ziua crucii azi — zi sfîntă ! E chef și chiot prin podgorii, Ici mustu-n cadă se frămîntă, Ici trec glumind culegătorii : Românii toți cu voie bună Cinstesc o datină străbună... Sub nucul secular e hora, Bătrîni, flăcăi, neveste, fete. Străluce-n ... acolo ? Ce minune ? Ce fug femeile și țipă ? — Începe lumea să s-adune Din toate părțile-ntr-o clipă, Aleargă ca la urs, grămadă, Se-ndeasă, se-mbrîncesc să vadă... Un satir mic, încins cu viță, S-a prins în horă fără veste, Și, behăind ca o căpriță, Dă spaima ... ori numai șagă ? Întreabă toți și-ntreabă zarea. Bătrînii doar își rîd în barbă : Nu-i prinde-așa ușor mirarea ! Ci mai vîrtos la chef se

 

Victor Lazăr - Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)

... mai mare dintre Unguri. Sașii s'au făcut luterani (evangelici), Ungurii calvini (reformați} și unitari. Căpeteniile Ungurilor au știut să silească și pe Români să se lapede de religia lor și să se facă reformați sau calvini. Pe nobilii sau nemeșii, cari mai rămăseseră cu credință în legea românească, dar și pe ceice se făcuseră catolici au reușit să-i calvineze, căci altminteri aceștia și-ar fi pierdut dreptupile boierești. N'au reușit însă cu poporul dela sate căci ... unguresc din anii 1917 și 1918, în timpul răs­boiului celui mare. În orașe, înlăuntrul zidu­rilor de împrejmuire, Românilor nu le erĂ  iertat să se așeze. În Sibiu obișnuiau cei din Sfatul (consiliul) săsesc al orașului să poruncească din când în când să se dea foc caselor Românilor așezați în afară de ziduri, dacă li se părea că prea se înmulțesc. Carte rar de puteĂ  învățĂ  Românul și și atunci numai dacă aveĂ  să se facă preot. Într'o ședință a Camerei ardelene, puțin înainte de 1848, un nobil ungur a propus, ca Românilor să li ... dela Moldova în anul 1775. Guvernul austriac a dat drumul la un potop întreg de venetici, Jidovi, Germani, Ruteni sau Ucrainieni, ca să ...

 

Gheorghe Asachi - Albina și trântorul

... Când a soarelul lumină Pe cest câmp, nu scânteiază? Încă tremură pe foaie În munți roua și prin râpe; Nu te temi să ți se moaie Delicatele aripe? Încă florile-nmiite, Stând în umbră tupilate, Țin închise și-nvălite Bobocelile plecate. De ce zbori ca o săgeată, Care aerul despică ... Al meu doru-i și-a mea lege, Pre câmpia pământească Din flori miere a culege. Ale mele surioare, Când abia se luminasă, Dulce pârgă de pe floare O cărau de mult acasă. Eu de farmăc amorțită Zăcui timpuri multe-aice Și abia mă simt trezită În ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>