Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎNSEMNA(CA)
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 380 pentru ÎNSEMNA(CA).
Nicolae Filimon - Ghibelini și guelfi sau diferite partide muzicale
... ce nu va înceta poate niciodată. Într-una din serile trecute ne aflam în casa unuia din amicii noștri; între alte persoane ce veniseră acolo ca să-și omoare timpul erau și vro două-trei din notabilitățile muzicale ale capitalei noastre. Din discuțiune în discuțiune, ajunseră la muzică. — Cine din ... de a nu putea gusta pe deplin această frumoasă operă. Interlocutorul nostru, aprobînd observările acestea, zise: — Ai dreptate, frate, despre ceea ce privește ca reprezentare a operii; cît despre muzică însă este altceva. Vei ști că Verdi este primul compozitor al epocei, e arbitrul și regele compozitorilor ... și Beethoven? Nu știți d-stră proverbul: gust italian, instrucțiune germană și finețe franceză? Trebuie să fie cineva surd sau să nu aibă deloc inimă ca să nu poată simți și a nu se entuzia de sublimele melodii ale operii Don Juan de Mozart și Adelaida de Beethoven. Unul ... Mozart, Rossini, Bellini și Donizetti nu mai găsește loc în inimile amatorilor de muzică, trebuie oare să-i inculpăm că n-au avut darul profețiii, ca să dea operilor scrise de dînșii puterea aceea supranaturală de a conținea într-însele esigențele tutulor seculilor? Nu, domnilor, artele înaintează și se ...
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... aflăm multe în cântecele din Basarabia și în doinele din Transilvania. Frunză verde de măslină, Trecui Nistrul, apă lină, Să vedem pânea de-i bună Ca și-n țara mea străbună. Fie dulce ca și mierea. Mie-mi pare că-i ca fierea. (pag. 405) Când eram la mama fată Purtam rochii de bucată, Dar de când m-am măritat C-un moscal din cela sat, Nici ... dat buzele mele; Cerut-ai o viorea, Ți-am adus inima mea. — Dacă vrei dragoste-aprinsă, Adă-mi gură neatinsă, Și o inimă fecioară Ca apa de la izvoară. (pag. 309) Sus în vârf de brăduleț S-a oprit un șoimuleț, El se uită drept în soare Ea ... Tot mișcând din aripioare. Jos, la trunchiul bradului, Crește floarea fragului, — Șoimuleț duios la grai, Fiecare cu-al său trai. Tu ai aripi zburătoare Ca să te înalți la soare, Eu la umbră, la răcoare, Am menire-nfloritoare. Tu te leagăni sus pe vânt, Eu mă leagăn pe pământ. Du ... am jurat Să n-o las de lângă mine Și s-o apăr de oricine. Sau când spune în Doncilă (pag. 113): Rămâi, soro, sănătoasă, Ca o viorea frumoasă Într-un păhărel pe masă. Sau când compară cu vioiciune plastică (p. 290): Voinicelul nearmat E ...
... Iată și volumul (firește de poezii) în care ai trimis Elizei declarația de dragoste... Eliza... Trei perne sub cap și țigările pe măsuța de alături, ca să-ți rămână spiritul absolut liber de corp și de griji, și lectura catalogului, cu toată atenția, ca să nu treci cu vederea nici o carte -- se poate imagina voluptate mai esențială? Dicționarul -- pentru momentele când spiritul vrea să ia contact mai concret ... parcă ar fi simțit o amenințare pentru numeroasa ei progenitură. Timotin m-a invitat la el, la mănăstire. Doamna a tăcut ca un mormânt. Matematicianul ăsta nu îmbătrânește. Dar nici nu are ce îmbătrâni în el. Subțire, uscat, abstract ca și cifrele lui, pulsația vieții este aproape inexistentă într-însul. Cu nasul ascuțit peste mustățile subțiri -- două linii negre, drepte, îmbinate deasupra buzelor inexpresive -- cu ... femei uriașe, care veneau întru întâmpinarea trăsurii, și în pereții albi ai caselor singuratice -- stânci de calcar abrupte. Surprins și alarmat, îmi trebuiau câteva secunde ca să-mi corectez iluzia, pentru ca apoi, din nou, conștiința amorțită să-mi dea aceleași năluciri, aceleași femei cât clopotnițele și aceleași stânci albe de var. ...Iluzionară, luna este ,,amica" visătorilor ...
Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română
... mi rele sugrum cele bune, Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să văd cerul negru că lumile-și cerne Ca prăzi trecătoare a morții eterne... Ș-atunci, de-ai fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie, Atunci ... Văd vise-ntrupate gonind după vise, Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise, Și nu știu gândirea-mi în ce să o sting: Să râd ca nebunii? Să blăstem? Să plâng? La ce? Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? Au e sens în ... Eminescu ne pare a fi cea din urmă, Mortua est, un progres simțit în precizia limbagiului și în ușurința versificării. Dar și aici, ca în celelalte, sunt greșeli ce trebuiesc neapărat îndreptate. Abuz de cuvântul pală, care poate n-ar trebui uzat deloc, uneori gândiri și expresii prea obișnuite ... intră într-o lume unde timpul nu mai are înțeles. Cea mai scumpă îngrijire pentru curățenia formei este atunci o datorie a poetului, ...
Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche
... înzestrase cu una din alcătuirile cele mai desăvârșite ce poate avea creierul omenesc. Am cunoscut de aproape o bună parte din aceia ce sunt socotiți ca faime ale țării; la foarte puțini însă dintr-înșii am văzut laolaltă și așa minunat cumpănite atâtea înalte însușiri ca la acest nedreptățit ce, de voie, din viață, se hărăzise singur uitării. Și nu știu un al doilea care să fi stârnit împotrivă-i atâtea ... sângele rece nu-l părăsiseră în cele mai negre clipe; statornic în urmărirea țelului, el înfrânsese vitregia împrejurărilor, o întorsese cu dibăcie în folosul său. Ca dânsul nimeni nu știuse să aștepte și să rabde, neclintit el pândise norocul la răspântie, îl înșfăcase și-l siluise ca să-i poată smulge ceea ce, în chip firesc, i s-ar fi cuvenit de la început fără caznă și zbucium. Odată ajuns se întrecuse ... că decăzuse? Nicidecum. De o sobră eleganță, plin de demnitate în port și vorbire, el rămăsese apusean și om de lume până în vârful unghiilor. Ca să prezideze o înaltă Adunare sau o Academie, altul nu s-ar fi găsit mai potrivit. Cineva care nu l-ar fi cunoscut, văzându-l ...
Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere
... simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate și lenea lui de oriental adevărat care-l îndemna să fugă de osteneala supărătoare, inevitabilă în orice revizuire serioasă a ideilor ... la 1860. Era o obstinație ce nu se mai poate înțelege ca rezistență a cunoscătorului de meserie. Așa s-a făcut ca arta lui să fie în adevăr o artă veche. Unele părți din publicul românesc actual se grăbesc a o numi învechită. Această grabă ... Creangă, cu indicațiile de mișcări și atitudini, în Amintiri, dar nu mai puțin în Soacra cu trei nurori sau în Moș Nichifor Coțcarul, sunt făcute ca să creeze intens figurile; iar mersul întâmplărilor e continuu îndreptat astfel ca să culmineze în crize. Amintirile din teatre sunt însă, propriu-zis, tablouri sclipitoare de comedie. Anecdota e aleasă și stilizată teatral; personajele, oricât de fugitiv ... semnificație mai generală: în ele apar, monumental, veselia unei rase Caragialeștii au fost o dinastie de oameni cu geniul râsului. Unchii Caragiale, Iorgu și Costache, ca și nepotul lor Ion Luca, ...
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... cu care o desfigurase, și o mai desfigura, pedantismul primitiv al începătorilor. În această mișcare de naționalizare inteligentă, făcută în spirit critic, Alecsandri ne apare ca un adevărat Ianus bifrons: el a scris în felul vechii poezii tabietlii și încă lăutărești , a scris și o poezie cu ... nu sunt numai de suprafață: amândoi au avut, din născare, aceeași teribilă ușurință, aceeași teribilă abundență de elocuțiune. Să dăm exemple: Superbă, maiestuoasă, te simți ca o regină, Căci fruntea ți se-nalță când lumea se înclină Și imnul omenirii, un imn de adorare Ajunge pânla tine în slabă suspinare... Chiar ... ți de gheață. Nici o mândrie mare nu-ntrece-a ta mândrire, Nici spada nu întrece cumplita-ți nesimțire! Observați că un vers ca: Chiar soarele fierbinte de-ar vrea cu fericire... ne duce îndărăt până la stângăciile unui Cârlova, și mai observați întrebuințarea abuzivă a infinitivelor ... al epocii lesne prinseseră de veste grăbiții noștri poeți de pe atunci că infinitivele substantivate furnizează rime ușor, la infinit. Tot astfel, pentru niște versuri ca cele ce urmează, s-ar putea întreba oricine cu drept cuvânt: sunt de Alecsandri? sunt de Bolintineanu? Plăcută, simțitoare, în toată grațioasă Ești dulce ca ...
Ion Luca Caragiale - Nevoile obștii și așa numitele "Casa Noastră"...
... a-i venera memoria: îi datorim mult, ce-i drept; dar iarăși, nu atâta până când să trecem în istorie regatul nostru pur și simplu ca o creațiune, ori ca o expresie geografică a marelui bărbat de Stat. Oricum ar fi fost însă, nu s'ar putea dovedi mai la urmă decât că ... incapabil, contractul este lovit de nulitate. Și cine, după multe sudori, încheie o învoială, se 'nțelege, dacă e om cuminte, că o încheie nu pentru ca să aibă a doua zi pe spinare contestațiuni întemeiate. Încă odată, noi credem, că orice bărbat politic al Ungariei trebue să dorească îndreptățirea ... dar conta pe aceea... Dar... despre o împăcare, cum îi trebue astăzi Statului, să ne iertați: nu vă credem autorizați a trata. Tentative ca a d-voastră de astăzi nu ne aduc în cauză decît un mic folos trecător, dacă și aceasta se poate numi folos - temporizarea ... i trebuește spre a fi împăcată de-a-binele; și, deci, numai aceia vor fi vreodată în fața forurilor competente acreditați ca ...
Nicolae Gane - Piatra lui Osman
... dincolo flăcăii veseli și neastâmpărați, cu pletele lasate pe umere, copii zburdalnici ai muntelui, harnici la muncă, ușori la joc, așteptând începerea horei cu nerăbdare ca să mai poată schimba câte o strângere de mână cu draga lor. Apoi fetele, blonde ca spicele de grâu, gătite în hainele lor de sărbătoare, cu flori pe cap și cu altițe pe sân, țiind fiecare ochii plecați spre pământ ca ... Irina, țiinduse de mână. Logodna era săvârșită. Toată lumea se scula înaintea lor, să le ureze trai bun și fericit. Mihai pășea mândru și drept ca un brad; în ochii săi strălucea bucuria; iar Irina mergea legănându-se ca și cum n-ar fi avut destulă putere de a se ține pe picioare. Fața ei era galbănă și, la fiecare pas, ea ... simt fetele în momentul logodnei. Un bun observator însă, ar fi zărit tot atunci o figură arămie, cu doi ochi mici în cap, alunecându-se ca o șopârlă prin mulțime și înaintând spre Irina cu pași nevăzuți ca și spiritul cel rău. Numai Ion observă această împrejurare. — Luat-ai tu samă la ceva? zise el lui Toader, trăgându-l de mâneca cămeșei ... ...
Ion Creangă - Soacra cu trei nurori
... Numai ceva de mâncare... — De mâncare? O ceapă, un usturoi ș-o bucată de mămăligă rece din poliță sunt destul pentru o nevastă tânără ca tine... Lapte, brânză, unt și ouă de-am putea sclipui să ducem în târg ca să facem ceva parale; căci casa s-a mai îngreuiat cu un mâncău și eu nu vreau să-mi pierd comândul. Apoi, când ... masă cu toatele. — Hai, fetelor, mâncați bine și pe Domnul lăudați, că eu mă reped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin, ca să meargă plăcintele aceste mai bine pe gât. După ce-au mâncat ș-au băut bine, le-au venit a cânta, ca rusului din gura gârliciului: Soacră, soacră, poamă acră, De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De te ... ai coace toată toamna, Ești mai acră decât coarna; De te-ai coace-un an ș-o vară, Tot ești acră și amară; Ieși afară ca o pară; Intri-n casă ca o coasă; Șezi în unghi ca ...
Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului
... pungi, [3] Patru șaluri tot în dungi, Două scurte, două lungi. Ș-un fugar frumos, domnesc, De soi bun, moldovenesc, Și o carte mare-nchisă Ca de la Domnie scrisă, O hârtie-nșelătoare, Poftitoare, rugătoare, Ca să vie-Iordache-acasă La Maria cea frumoasă. Iar de-i trebuie domnie, I-o dă Vodă cu frăție, Între ei pace să fie!... Iordăchel ... oțele. Lefegii și darabani Cu-ai lor mândri căpitani. Iordăchele, te ferește, Cursă rea ți se gătește! Cei ce vin călări la tine Nu vin ca să se închine, Ci vin cu porunci domnești Și cu gânduri dușmănești. Frunză verde porumbică! Drăgălașa de Marică Pe Iordache mi-l trezea Și din ... Și din gură cuvânta: ,,Ba, m-oi duce la domnie Că chiar domnul mă îmbie Și se jură că va face Tot ce-oi vrea ca să mă-mpace!" III Frunză verde de negară, Pe cel drum în zi de vară, Ce se vede strălucind Și spre Ieși înaintând? Un rădvan ... Valahiei, prințul Basarab, care trăia retras în Polonia, și-l îndemnă a strânge oaste leșească și a intra în Moldova pentru ca ...