Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (EL) ÎNSUȘI
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 371 pentru (EL) ÎNSUȘI.
Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)
... a gheenei gură l-au sorbit în secoli, Unde-al smoalei clocot, al focului vuiet Și a lui suspinuri sunt întrulocate, Dar el de Dochia se însuflețează, Căci el al ei sânge suge de trăiește, Ca și tricoliciul, însă din iad furii Sunt noaptea trimise ca să-l schinjuiască. Deci cu curaj du-te ... mârșav, Încât bucățele i-ar fi tăiat zaua Dac-acele zale nu era-ncântate. Turbat de mânie, namila hrăpește, Și de pizmă urlă, răsuflând văpaie; El își încordează vinele pe brațe, El își mișcă mușchii pe robostul spate; Spumegând, îi gata să rumpă cu colții Pe Dragoș, eroul, ce-i stă înainte-i, A căruia ... drăgănele, Iată o guriță ca cireașa coaptă, Ce ademenește sărutare dulce. Iată coame negre, chiar ca urșinicul, Îi învălesc pieptul, spatele și boiul, Ce prin el se vede chiar zăpadă albă, Iar statul ei gingaș ca molidul tânăr. Deci Dragoș se miară de ceea ce vede, Nu știe: aievea, sau nălucă ... au răspuns aceste: “Domnișor amate, de mult te-așteptarăm, Să mă scapi pe mine de Vronța păgânul, Căci eu defăimându-l, ca daco-română, El ...
Dimitrie Anghel - Floarea de aloes
... pragul... EI însă era vesel și zgomotos, căci omul de afaceri nu are timp să viseze și nu se poate înduioșa. Ținîndu-mă de mînă, el nu-și da seama că visul și cu banul intrau laolaltă, nu știa că duce visul de mînă... O femeie bătrînă, într-un clinchet de ... un glas îndepărtat ca și cum ar fi venit printr-un zid, îngînă : — Am adus cheile. Și mănunchiul de chei, sunător, își zugrăvi și el umbra ca un buchet de alge vii. Afară, în dreptul ferestrelor mari, deschise, un stol fulgerător de porumbei trecu umplînd cu freamătul aripelor odaia. Păsările ... tare lucrurile. Mirosul ciudat ce-l au sertarele închise se răspîndi deodată, și nu știu pentru ce mirosul acela mi se păru mie că este însuși graiul lucrurilor, sufletul vieții deșteptate din somn. Vremea își aducea aminte și acuma vorbea. Și ticăitul în minutul acela parcă își puse încetinel mînele amîndouă ... prețuia poate rodul viei și nu vedea cu cîtă întristare și cît de străin îl privea colțul acesta de natură pe care nu-l înfăptuise el. Bătrîna rămasă jos, lîngă marginea treptelor, în așteptare, ca să nu i se vadă gîndurile ori lacrimile din ochi, se aplecase asupra unui arbust și ...
... hamul de rost. E bătut la cap Tocma ca un țap. Știe sfătuiri să dea Cît știe și baba mea. Ar vrea să facă și el, Dar nu știe în ce fel. Și el rosti de să plăti. Povestea ăluia: Zile înșirate, fire încurcate, Pînză rău țesută și vreme pierdută S-o lovi, nu s-o lovi, Na-ț ... îmi pare? Că semănați, uite, la chip cu-ntregime, Potriviți întocma și la înălțime. Ș-acest iar răspune: — Ai greșală, tată, Să-mi fie el frate n-aș vrea niciodată, Că e măgar mare, care nu mai simte, Să-i pui să mănînce tărîțe-nainte. Auzind bătrînul aceste cuvinte, Către ... și o umple pînă sus cu paie, Mai ia încă ună, se duce cu dînsa, Apucă și pune tărîțe într-însa, Și cu amîndouă intrînd el în casă Le puse-nainte pe pat fără masă. Ei, văzînd aceasta, îl întreb dodată: — De ce ne pui aste înainte, tată? — Poftiți ... mpreună trăiește. Că cine-i de treabă cu prost nu s-adună, Cinstea cu ocara nu pot fi-mpreună. Cine își defaimă contovaroșia Își arată însuși necuvioșia. Ca ...
Panait Istrati - Chira Chiralina
... său prăpădit și boțit chiar când era nou; cu înfățișarea sa de țăran orășenit, cu cămașa necălcată, fără guler, cu aerul său de geambaș hoțoman, el se deda la o paradă de vorbe și de gesturi care amuzau pe oameni, dar care lui nu-i aduceau decât umilire, dispreț. El își striga cunoscuții în plină uliță cu porecle potrivite și comice, niciodată supărătoare. Multe dintre ele prinseseră. Dacă cineva îi plăcea, îl lua cu el ... era și mai bună. Stavru nu pregeta să acosteze pe orice cunoștință îi ieșea în cale și să-i ceară să “răsucească“ și el o țigară, dar de îndată ce era servit, în loc de a înapoia tabachera cu mulțumire, el o băga în propriu-i buzunar, care era spart, de unde ea îndată cădea, rostogolindu-se pe pământ. Atunci se repezea, o ridica, o ștergea ... rară, de sfială și subjugare în același timp, zvârli în nasul lui Adrian: — Da, sunt necinstit! Din nenorocire, Adrian, sunt necinstit! Și zicând acestea, el voi să-și reia drumul, dar Adrian, cuprins de un fel de frică, îl apucă de reverul hainei, îl reținu și-i strigă cu o ...
Vasile Alecsandri - Visul lui Tudor Vladimirescu
... mele Le-am visat făr' de oțele, Apoi încă-am mai văzut Șarpe galben prefăcut Ce purta coarne de țap Și creastă roșie-n cap, El avea ochi vânzător, Avea grai lingușitor Și mă tot ruga mereu Să mă duc la cuibul său.â€� „Ba, ferească Dumnezeu, Să nu te ... șeful volintirilor greci, Tudor a fost și mai mișelește ucis de dânșii. Nu mai este dar îndoială că cântecul poporal desemnă pe Ipsilanti însuși
Nicolae Filimon - Mateo Cipriani
... piatră și aș contempla miraculile creațiunei pe acest cer frumos. — Nu știi ce ceri, îmi răspunse călugărul, oftînd din profunditatea inimei. Viața monahală, zise el, își are și ea amărăciunele ei, și încă foarte mari. Crede, amice, că eu, de aș fi liber ca tine, în loc să doresc a ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VII
... un ban pentru-ai săi fii, Ca-nvățătură bună să poată dobândi. Iar când copilu-n urmă se dă în desfrânare, Atunci mâhnitul tată de el se rușinează, Și în zadar arată că nu e vinovat. Ai adunat avere și nu te-ai îngrijit, În inimă să-i sameni năravurile bune ... bunei creșteri în asta se cuprinde, Ca patima din inimi de timpuriu stârpind, În calea faptei bune pre tânăr să îndrepți; Căci numai prin aceasta el poate să ajungă A fi de folos țării și lăudat de oameni. Iar pentru a produce un rod așa dorit, Științele ... cea isteață și ageră, dar rea, Oricare faptă bună aș crede bucuros, La cel ce nu se-ngrașă din binele altora. Deși pe răbuș numai el știe să însemne Tot însă nu se-ncrede unui risipitor Ce numărul cunoaște ca-n turnul Suharev Dar fără socoteală își cheltuiește starea. Copiii se ... Din care nu-l abate nici frica nici nădejdea; A sa îndatorire cu râvnă împlinește; Plăcut și cu blândețe, la vorbă măsurat, Compătimește însuși când vede pre sărac, Și mila împărțește cu inima curată. Iar altul crud și trufaș pre tatăl său ar vinde Ca să-și îndestuleze iubirea ...
Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
... în stânga, mergea cu vitele la pășune și treaba ieșea din mâna lui mai cu asupra decât din ale celorlalți argați. Nu știu ce făcea el, ce dregea, că vacile pe cari le păștea el erau mai frumoase decât ale celorlalți argați. Ele dădeau mai mult lapte decât cele ale altor argați, fiindcă pe unde le ducea el pășunea era mai cu gust și mai îndestulătoare. Pe unde călca piciorul lui se cunoștea, fiindcă și ierburile se înveseleau. Pasămite se născuse în ceas ... câte o pereche de conduri, poate să-și aleagă pe care îi va place din ele, și el i-o va da lui de soție. El știa că le ține pe toate închise la un loc, într-o cămară din palatul său, încuiate și zăvorâte cu nouă uși de fier și ... îmbătrânească fetele în vatră și o să împletească cosița albă, fără să puie pirostriile în cap. Argatul de la grădinărie își împlinea slujba cum știa el în legea lui. Și domnițele erau mulțumite de mănuchele de flori ce li le da argatul, și grădinarul de lucrul lui. El ...
Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale
... Iertați! iertați! strigă, păduri liniștite. Și voi, câmpi rodiți, Pământești răsfățuri, tu, cer strălucite, Și mă tânguiți!â€� Apoi aducându-și de fiice aminte, La el le-au chemat, Socotind că cerul de-a lor rugăminte Va fi îndurat. Deci, iată sosiră ziua de pe urmă, Soarele sfinți, Luceafărul ... În iadul amar... Clirosul va zice: “Pomenește, Doamne!â€� Însă în zadar... Căci de-acum iadul va fi a ta parte, Tu însuși ai vrut. Mergi!... au sosit ora, iadul nu-i departe, Căci urlând aud; Aud că ne cheamă cu glas ca de trăsnet Și în dinți ... pierind, Turme spre pășune mergând, iar păstorii Din bucium trăgând, Păgânului toate, pân’ și a sa casă, Îi pare mormânt... Și cu oțărâre el șede la masă, La zefcuri pe gând... Nici că se atinge de cupi spumegate, Din care beau toți, Căci lui se năzare, și ziua și ... burează, Era sperios... Ca și când i-ar zice: “Omule, veghează, Căci ești păcătosâ€�. A lui fiici amate îl înfiorează, Când la el privea; Fiind totdeauna blânde, mângâioase, Dar îl pătrundea A lor frumusețe, pe toți vioșase, ...
Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale
... Iertați! iertați! strigă, păduri liniștite. Și voi, câmpi rodiți, Pământești răsfățuri, tu, cer strălucite, Și mă tânguiți!â€� Apoi aducându-și de fiice aminte, La el le-au chemat, Socotind că cerul de-a lor rugăminte Va fi îndurat. Deci, iată sosiră ziua de pe urmă, Soarele sfinți, Luceafărul ... În iadul amar... Clirosul va zice: “Pomenește, Doamne!â€� Însă în zadar... Căci de-acum iadul va fi a ta parte, Tu însuși ai vrut. Mergi!... au sosit ora, iadul nu-i departe, Căci urlând aud; Aud că ne cheamă cu glas ca de trăsnet Și în dinți ... pierind, Turme spre pășune mergând, iar păstorii Din bucium trăgând, Păgânului toate, pân’ și a sa casă, Îi pare mormânt... Și cu oțărâre el șede la masă, La zefcuri pe gând... Nici că se atinge de cupi spumegate, Din care beau toți, Căci lui se năzare, și ziua și ... burează, Era sperios... Ca și când i-ar zice: “Omule, veghează, Căci ești păcătosâ€�. A lui fiici amate îl înfiorează, Când la el privea; Fiind totdeauna blânde, mângâioase, Dar îl pătrundea A lor frumusețe, pe toți vioșase, ...
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... urât la priporul ce se întindea din vârful caprei. Se simțea în ce hal era și nu-i venea deloc la îndemânăsă încerce. Pe când el se lupta să intre sub coș, caii mișcarătrăsura. Vălătuc, Stoica se rostogoli în noroi. — Na!... avu el vreme să rostească. Furia lui Scatiu nu mai cunoscu margini. Crucile, dumnezeii și toți sfinții părinți îi trecură prin gură, ca la un surugiu. Fără ... către bătrână: — Dumneata ce mănânci, mamă? Baba nu înțelegea și se uita cu ochi stupizi la toți. — Ce mănânci? Ai ce mânca? întrebă el mai tare. Ea își clătină umerii și zbârci gura ca de râs. — Cum, Doamne iartă-mă, să n-am!... Că doar toate sunt din ... mazărea asta bătută, că-i făcută de-o săptămână... — Tănase, nu mai mânca oloi de in, că iar te îmbolnăvești, zise Tincuța. El se uită țintă la dânsa, cu o privire rea, gata parcă să-i sară în cap. Ea adăugă liniștită: — Degeaba te uiți la mine ... bătea mazărea. La al doilea fel de bucate, Tănase băgă de seamă că și cucoana Profira mânca de dulce. — Da' ce faci, bătrâno, zise ...