Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE
Rezultatele 2341 - 2350 din aproximativ 2833 pentru DIN CE.
Mihai Eminescu - Iar când voi fi pământ
... voi fi pământ, În liniștea serii, Săpați-mi un mormânt La marginea mării. Nu voi sicriu bogat, Podoabe și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din veștede ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Să am un cer senin Pe-adâncile ape. S-aud cum blânde cad Isvoarele-ntr ... și scuture creanga. Și cum n-oi suferi De-atuncea-nainte, Cu flori m-or troieni Aduceri aminte. Și cum va înceta Al inimii zbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or frământa Eternele valuri Și nime-n urma ...
George Coșbuc - Non omnis moriar
... au năruit. Trăiesc numai imagini, hrănite de-amintirea Condeiului istoric, ca vis numai trăiesc: Dar cine poate zice că le-a pierit mărirea? Ce cap va fi-ndărătnic să nege nemurirea Poporului grecesc? Nu murii țin pe-o gintă, căci murii pot să cadă; Nu oamenii fac neamul, căci ... prin noapte și sub fier, Bărbați superbi cari poartă menirile-Aurorii, Au larg avânt de vultur și-n șir, ca și cocorii, Ei fură foc din cer. Oh, sfânt și nalt e darul, când ori la care neamuri Trăiesc bărbați cu suflet, cum nouă ne-a trăit Cipariu, căruntul ... i trimis? Nu-i mort! În mii de piepturi, în piepturile toate, Trăiește el de-a pururi; nici moartea nu ni-l scoate Din piept, unde ni-e scris! Trei scânduri și-o movilă de glii nu pot s-ascundă Pe-un om iubit de-o lume, pe-un ...
Vasile Alecsandri - Zburătorul (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Zburătorul (Alecsandri) Zburătorul de Vasile Alecsandri Dragă, dragă surioară, Nu știi cântecul ce spune Că prin frunzi când se strecoară Raza zilei ce apune, Zburătorul se aruncă La copila care vine Să culeagă fragi în luncă, Purtând flori la sân ca tine? Fragii el din poală-i fură Cu-a sa mână nevăzută, Și pe frunte și pe gură El o mușcă ș-o sărută. Soro, buza-ți ... pe Zburătorul? Dragă surioară, dragă, Cântecul mai spune încă De-acel duh c-ades se leagă, Când e umbra mai adâncă, De copila mândră, albă, Ce culege viorele, Purtând pe ea scumpă salbă, Scumpă salbă de mărgele. Salba el râzând i-o strică Cu-o plăcută dezmierdare Și de fieșce mărgică ...
... Eu n-aș alege lira vibrîndă de iubire, Ci ceea care falnic îmi cîntă de mărire, Cu focul albei Veste aprinde al meu sîn. Ghirlanda ce se-nsoară cu silfele ușoare, Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare, De bucle-ncungiurată, blondine, undoind, Plăcută-i a ghirlandă — sublimă însă ... să se culce, Să doarmă somn de îngeri pe sînul alb de flori, Sublim însă e cîntul cînd țipă și ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor. Astfel îți e cîntarea, bătrîne Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade, Cum se răzbun-un ...
Enache Gane - Visul lui Cupidon
... metamorfosită Cu niște veșminte albe, peste tot împodobită), Despre Capitol vinea, țiind în dreapta ei mînă De niște spini înverziți, înpletită o cunună, Și după ce au agiuns, cu un aer mult măreț Lîngă dînsul cel smerit odată cel mai semeț, L-au rădicat de o mînă, în picioare drept în ... rămîie uitat). Dar rugîndu-se fecioarei, cu o așa tînguire Care pornește pe pietre cătră o milostivire, L-au tras iarăși după dînsa și ieșind din întuneric La un pustiu, unde om n-au fost nici întru un veac Întru ale ei ascunsuri un lup au întîmpinat (Pe cea mai lacomă ... de fiară înțeleaptă va veni ție peire. Tu-ți urmează ca să cerci, acea a lui Fosfor cădere Dup-a acelor din Olimp, pentru tine hotărîre. La o cîmpie ieșind, mergea cătră o cetate Între care au aflat pe un leu adormit foarte, Pe carele deșteptînd fecioara ... razile călduroase pe Cupidon pătrunzînd, L-au silit să se trezească cu inima tremurînd, Și deșteptîndu-se bine, mai mult se înfiorează Pătruns de nenorocirea ce
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Adevăratul poet
... Petriceicu Hasdeu - Adevăratul poet Adevăratul poet de Bogdan Petriceicu Hasdeu Doi dușmani făr-astâmpăr în urgie În inima poetului se bat: A țărnei din aproape tiranie Și-al cerului un eco depărtat! În jos atârnă-n greutate lutul; În sus se-nalță-al însuflării foc... Se rumpe inima la ... Mormântul inimii i-ascuns de el! Sunt clipe când văpaia cea sublimă Se urcă, strălucind ca meteor: Se pare că splendoarea se dărâmă Pe elemântul ce-o poprește-n zbor! Sunt clipe când povara târâtoare Întinde falnic orizontul său, Și-ascunde-n adâncimi mărețul soare Al cugetărilor lui Dumnezeu! Căzut din ... sfera de lumini nestinse, Trântit în globul patimii lumești, Poetul râde-n amărâte plânse Sau geme el în hohote drăcești! Idei contrare, cerul și pământul, Din
Vasile Alecsandri - Zilele Babii
... Iar în lipsa lui, pământul Zace-n triste amorțiri, Bântuit de vijăliri, Căci ferească Domnul sfântul De-ale Babelor iubiri! La răsuflul lor deodată Tot ce-i verde, înflorit, Cade, moare vestezit. Turba lor e nempăcată, Dorul lor neîmblânzit. Ele știu să-ncurce firul Feți-frumoșilor, pe plac. Știu să schimbe ... Căci pe inima-i fecioară Purta-n sânu-i mii de flori, Ș-adăsta-n ferbinți fiori Să închine-a ei comoară Împăratului din ziori. Cum o vede, se aprinde Soarele rentinerit. Zboară-n ceriul părăsit Și cu razele-i cuprinde Tânărul odor iubit. Pe loc, omul renviază, Apa ... iese-n câmp urlând. III Ea furtunele stârnește, Întinzând pe câmpul gol Al troienilor nămol. Prin văzduh o cârâiește De corbi negri negrul stol. Ea din fugă se anină De sărmanii călători Înghețați, rătăcitori. Smulge tufe din tulpină Și le-azvârle până-n nori. Ea pe vite le chircește Și grăuntele de an Încolțit îl seacă-n lan, Și cocorii rătăcește Pe ...
Ion Luca Caragiale - Pohod la șosea
... Vreme a trecut, Și nu s-a văzut Un muscal măcar; Toți îi așteptau Însă în zadar: Rușii nu soseau. Trecu ce trecu Și cam începu A se arăta Pe ici pe colea, Câte-un ofițer Singur și stingher — Când se pomeni Lumea într ... și stăpâni Cu-ai lor ucenici, Cu toți mari și mici; Slujnici, jupânese Și negustorese; Apoi mărginașii Și meseriașii, Târgoveți mulțime Și mitocănime — Toți din Capitală, Dau cu socoteală — Cu-ale lor femei Încet după ei, Au pornit cu toți — Să-i numeri nu poți — Cu prăsila ... București. Sub cer călduros Merg încet pe jos, De zăduf și soare Sunt plini de sudoare. Cam pe la nămiez Or s-ajungă, crez. Toți din mahalale Duc în mâini basmale Cu fel de mâncări, Și pe urma lor, Urma tuturor, Pe două cărări Vine-un popă beat, Frânt și asudat ...
... de mărgele Să tragă ochii la ele. Calea mândrei aținui, O florică de-i cerui. Cerui floarea sânului, Ea-mi dă floarea crinului. Cerui floarea din guriță, Ea-mi dă floarea garofiță. Cerui apă din izvor, Ea mi-o tulbură cu dor. Cerui apă neatinsă, Ea mi-o dă cu dor aprinsă. Cât am dat de-o am băut, Lena ... Într-un fluturel de foc. Vrui să-l prind, el a zburat. Vrui să beau, apa-a secat. Vai de mine, ce păcat! Lena că m-a fermecat! Fire-ai, Leno, blestemată De-a mea minte tulburată! Să ajungi un negru nor, Ca ...
Alexandru Macedonski - Rondelul nopții argintate
... argintate Rondelul nopții argintate de Alexandru Macedonski În noaptea de lună-argintată, Pe pleoape când somnul se lasă, În vis îmi clădesc câte-o casă Ce toată e-n roze-mbrăcată. De zgomot și oameni retrasă, Locaș ca din basme s-arată, În noaptea de lună-argintată, Pe pleoape când somnul se lasă. Vreo sarcină-asupra-i n-apasă De-ai mei creditori e ...
... își greșiră Și cu mort cu tot îndată Căzură în rău dodată. Cei vii sta să se cufunde Și mortul sălta prin unde. Iar cei din apă afară La vii nici nu să uîtară, Ci-ncepură guri să facă : -Săriți, că mortul să-neacă ! Toți după mort alergară Și pe cei ... glonțul căzură Și nici nu să mai văzură. Cîți săraci sînt ce n-au pîine, Cît să dea nici la un cîine, Și vînd sculele din casă Să facă pentru morți masă, Las pe cei vii să postească, Ca pentru morți să-mpărțească. Această lucrare se află în domeniul public în ...