Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA ȘI

 Rezultatele 2321 - 2330 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.

Alexandru Macedonski - Frunza de imortală

... imortală de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , V, 3, 1884, p. 125. Imortală , cuvânt făcut de Macedonski după fr. immortelle , în românește siminoc , plantă care-și păstrează aspectul natural și după ce se usucă. Oare nu vi se întâmplă Să visați pe când dormiți Și nimica-n ciuda voastră Ca să nu vă amintiți? Tot astfel și alte viețe Poate-n lume le-am trăit, Fără ca

 

Cincinat Pavelescu - Prefață la epigrame (Pavelescu)

... se mire de loc prietenii mei că m-am hotărât să public aceste epigrame. Flori libere, răsărite în vântul capricios al vieții mele odată statornicite și astăzi risipite pe drumuri, nu credeam c-o să fiu silit să le strâng în buchete și să le întind trecătorilor. Ele creșteau sălbatice în grădina unui castel, astăzi părăsit și ruinat de năvala războiului. Castelanul ospitalier de odinioară e nevoit să rătăcească stingher prin colțurile parcului părăginit și să culeagă florile împrăștiate pretutindeni, să-și zgârie mâinile zmulgându-le dintre bălăriile înalte și grase, pentru ca din prețul acestor mănunchiuri însângerate să-și ridice iar turnul năruit, în care păstra cu sfințenie portretele părinților, cărțile rare, relicvele copilăriei, nimicurile scumpe toată comoara de poezie și de amintire a unei vieți închinate frumosului. Sunt bona, sunt quaedam mediocra Sunt mala plura quae legis, hic alter non fit, Avite liber ...

 

Matilda Cugler-Poni - Din trecut

... a o uita. Acuma nu mai știu cum sună Nici glasul ce-am iubit; Vezi, anii care se adună, De tot mi te-au răpit! Și din trecuta fericire Se stinge ca un vis Și cea din urmă amintire Și

 

Alexandru Vlahuță - Supt legea tunului

... Alexandru Vlahuţă - Supt legea tunului Supt legea tunului de Alexandru Vlahuță I Ard, zi și noapte, marile furnale, În vastele uzine ale morții. Din mii de coșuri funerare torții Se-nalță limbi de flăcări infernale, Ce spun că toate-s ... Că vremea-și sparge formele ei goale, Dând celui tare dreptul să se scoale Asupra celui slab și să-l zugrume. Se prăbușesc cetăți, credinți și pravili, Ce ni le-nchipuiam nestrămutate: Un vânt turbat asupra lumii bate, Pieire e, și rupte-s orice stavili... II Ce tristă și amară-nvățătură Din viforul acesta se ridică! Iar vei trăi, sărmane om, în frică, Iar te-a supus întunecata ură. Popoarele-nvrăjbite între ... să se-nșele. Căci răni adânci, în veci nevindecate, Vor sângera-n tăcerea așteptării; Copii crescuți în setea răzbunării Vor duce-n luptă proaspete armate, Și iarăși vor acoperi pământul Mormanele de morți și de ruine, Și toat-a lumii trudă spre mai bine Ca pulberea va risipi-o vântul... III Lanț ruginit, verigă cu verigă, Iubirea dintre oameni se desface: Când fiara ostenită-n Cain tace, E sângele lui ...

 

Alecu Donici - Cheltuitorul și rândunica

... Alecu Donici - Cheltuitorul şi rândunica Cheltuitorul și rândunica de Alecu Donici Un tânăr foarte bun, dar prea cheltuitor, Luând în stăpânire O bună moștenire, În vreme de un an, rămase pe ușor ... de mic cu frigul învățat În blană foarte crede. Dar într-o zi mergând după împrumutat, Din întâmplare el o rândunică vede. Găsește-ndată negustori Și ia pe blană bănișori. Căci rândunelele, cum zic din însemnare: A primăverii dulci sunt bine-vestitoare. El însă au uitat proverbul bătrânesc: Că ... o floare nicidecum nu face primăvară. Și iată, se stârnesc Furtune, viscole cu ger cumplit afară; Pe uliți scârțâie omătul făinos; De prin ogeaguri fum ca iarna gâlgâiește; Și cel mai sărăiman la foc se încălzește. Iar tânărul meu, trist, flămând și friguros, Pornește în surtuc de-acasă Să capete vro masă. Dar cum la uliț-au ieșit, Pe rândunică el o vede înghețată Și, tremurând de frig, îi zice: "Blestemată! Pe faptă-ți ai pierit! Așa ți se cuvine; Căci fără blană eu sunt astăzi pentru tine." Nu vreau ...

 

Alexandru Vlahuță - No. 2

... Alexandru Vlahuţă - No. 2 No. 2 de Alexandru Vlahuță Publicată în Naționalul , an II, nr. 28, 14 iulie 1891 Mișu iese la plimbare Parfumat și sclivisit, În costum ușor de vară, Vesel, mîndru, fericit. Nalt și mlădios pășește. Legănându-se ușor, Și salută-n dreapta,-n stînga, Grațios, surîzător; Căci, băiat purtat și fercheș, Știe traiul pe la băi: Cunoștinți nenumărate Și-a făcut din ziua-ntăi. Iat-un grup de dame-n cale-i, Ce surpriză, ce noroc ! Iute-și scoate pălăria, Intră-n vorba lor pe loc; Și mustața răsucindu-și, Spune hazuri fele de fel, Rîd cocoanele în hohot, Cu ochi dulci cătînd la el. "M-am trezit din somn în friguri; Cine mi-a ... — Bacaraua de ieri noapte Strașnic l-a descurajat !... Dar migrena dumneavoastră Ce mai face, v-a trecut ? O-ntîlnii adineaorea Și-mi fu frică s-o salut. Apropo, știți că Margulis Cu nemțoaica a fugit, Și-a uitat, în grabă, birtul Și otelul neplătit... Ia priviți cum șade domnul, Ca ...

 

Ioan I. Ciorănescu - Lui Dumnezeu

... I. Ciorănescu - Lui Dumnezeu Lui Dumnezeu de Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție     Tu care-ai plămădit din colbul ud     Un suflet cu verigi și cu inele,     O râmă ce-o târăsc pe cerul crud,     De ce-mi făcuși, din plumb și gânduri grele ?     Ah, patimile-mi colcăie în trup     Și carnea lor de faguri vor s-o spargă,     Să iasă ca albinele din stup     Și-n voie să colinde lumea largă.     Eu te-am închipuit bogat, în cer,     Cu stelele cununi și pietre scumpe,     Dar nu-ntări-ndoiala mea cu fier,     Căci marea din păcate va inrumpe.     Și de exiști în haos fără zi     Și-mi sfarămi veșnicia de zăpadă,     Urechea ta mă poate auzi?     Și

 

Constantin Mille - Veacul nostru

... Din volumul Caietul roșu Veacul nostru de lumină, eacul nostru de lumină! Oh! cu manta, fața voastră o ascundeți, farisei, Pe cap puneți azi cenușă și cu-a bâlciurilor tină Vă mascați, voi, purtătorii luminoaselor scântei!… Unde, unde vi-i lumina? Când popoarele ´nvrăjbite De tirani, ca ... o, nemernici, arme nou descoperite La picioarele acelor ce duc vrajba în popor, Și când fabricile cântă fabricând a lumii moarte, Când fanfarele și tunul pretutindene răsun, Când înalta chibzuință stă ´ntr´aceea, de se poate Să hrăniți cu oameni veșnic, flâmânzitul vostru tun, Când Europa clocotește de ... neagră profeție ca aceea a Casandrei Nu vă moaie învrăjbirea – veacul nostru-i luminat?… Nu; ascundeți-vă fața în veșmântul desfrânării, Și în glodul mascaradei, comedia vă sfârșiți! Oh! veni-va și șuvoiul ce cu furia-așteptării Va spăla glodul în care voi vă nașteți și

 

Traian Demetrescu - Idilă (Traian Demetrescu)

... cuvântul       Să ne-ntîlnim, — Căci ne-am jurat în toată viața       Să ne iubim. A mea a fost întîia oară...       Și dracului S-a dat că n-are să mai fie       A nimănui. Duminică am așteptat-o,       Dar n-a venit ... a spus curat O vorbă ce m-a scos din fire,       M-a-ntunecat. Azi noapte i-am bătut în ușă,       Și mi-a deschis; A vrut să mi s-arunce-n brațe, —       Nimic n-am zis. De piept am luat-o ...

 

Alexandru Macedonski - Epoca

... Trebuiește-ntotdeauna spre a fi-n moralitate Să te faci apărătorul caselor de sănătate; La nebun să zici cuminte, pe neghiob să adorezi Și de s-află în Mărcuța geniu să-l decretezi. În nimica, de-azi-nainte, răul nu-și mai are leacu, Și o nație mai bine nu s-a dat de-a berbeleacu, Iar desigur niciodată dezmățarea n-a domnit Într ... și-ți vorbește de morală... Cine crezi că ți-e prieten ți-e dușman neîmpăcat... N-ai să faci un singur bine, c-ai făcut și ... că e mai nobil e mai plin de lașitate... Tot netrebnicul se crede scriitor de-nsemnătate... Nu e om care sub masca unui vecinic carnaval Ca lozincă să nu poarte: ,,Interesul personal". Legile sunt o minciună: slove puse pe hârtie... Ziaristica mai toată cuib nerod de mișelie. Cei de sus își ...

 

Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviștii

... martie 1830 în Curierul Românesc cu o prezentare a lui Ion Heliade Rădulescu O, ziduri întristate! O, monument slăvit! În ce mărime naltă și voi ați strălucit, Pă când un soare dulce și mult mai fericit Își răvărsa lumina p-acest pământ robit! Dar în sfârșit Saturnu, cum i s-a dat de sus, În negura ... vă privește în liniștit minut: De milă îl pătrundeți, de gânduri îl uimiți. Voi încă în ființă drept pildă ne slujiți Cum cele mai slăvite și cu temei de fier A omenirei fapte din fața lumei pier; Cum toate se răpune ca urma îndărăt, Pe aripile vremii de nu se mai arăt; Cum omul, când să fie în toate săvârșit, Pe negândite, cade sau piere în sfârșit ... de necazuri, de trude ostenit În liniștirea nopții se află adormit, Eu nici atunci de gânduri odihnă neavând, La voi fără sfială viu singur lăcrămând Și de vederea voastră cea tristă însuflat A noastră neagră soartă descoper nencetat. Mă văz lângă mormânt al slavei strămoșești Și simț o tânguire de lucruri omenești; Și ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>