Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I
Rezultatele 2311 - 2320 din aproximativ 2873 pentru ��N��I.
Nicolae Filimon - Lucia di Lammermoor. Dramă în trei acte de Salvatore Cammarano
... părțile cele mai contrarii meziilor vocei sale. Astfel și acum reuși a susține binișor această dificilă parte și a trage asupră-i favoarea și aplaudele publicului întreg. Între părțile care fură mai bine esprimate și atraseră mai mult atențiunea publicului numărăm primul period în modul minore de ... luxul scoțez. Înainte de a închide această revistă muzicală, ne permitem a zice două vorbe spre justificarea ei, pentru taxarea ce i se face de foarte pasionată. Noi nu criticăm ca să scrim, nici scrim ca să facem paradă de noi, sau spre a ne ... scris, și scriind am arătat ranele teatrului și nu vom înceta pînă le vom vedea vindecate. ↑ Va suferi în lacrimi… va lîncezi în durere (n. ed.) . ↑ Și dragostea blestemată (n. ed.) . ↑ În sfîrșit, sînt a ta (n. ed.) . ↑ Românii sînt o turmă de ignoranți (n. ed.) . ↑ Frumoase zori prevestitoare (n. ed.) . ↑ Cei mai frumoși ochi (n. ed.). ↑ În catigoria aceasta nu intră artiștii primari, ale cărora merite sînt foarte bine aprețiate de public. ↑ În anul trecut a cutezat ...
Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare
... Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare Culegătorul de stele căzătoare de Dimitrie Anghel Publicată în Flacăra , I, 3, 5 nov. 1911. p. 22. De la fereastra lui, Enric, în fiecare seară privea nemărginirile cerului, așteptînd să vadă ploaia de artificii, jocul nebun ... ar fi încumetat măcar să străbată atîta drum, virgine de viață încă și străine de fericire ori de nefericire. Tăcut se cumpănea universul cu miile-i de astre deasupra căsuței lui. Tot mai alb și mai licăritor se arăta drumul robilor de-a lungul căruia, în fiecare noapte, se ... mari pictori, ce sînt anotimpurile, vin pe rînd s-o zugrăvească cu penelele lor înmuiate în aur și purpură, în lumină și întuneric, lui nu-i mai spunea nimic. O ură împotriva orînduielii acestea veșnice, care pune același verde pe copaci primăvara și amestecă același albastru spălăcit în fundul izvoarelor, îi ... florile amirosiră și mai tare. Impasibila natură își încremeni din nou variatele contururi pe orizont, ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut și n-ar fi venit un oaspe străin din cine știe ce depărtări insondabile să povestească de alte lumi, de alte întîmplări, de altă viață. Nepăsătoare, natura ...
... Mihai Eminescu - La Heliade La Heliade de Mihai Eminescu De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aș alege-o de flori plăpînde, june, Ci falnica cunună a bardului bătrîn; Eu n-aș alege lira vibrîndă de iubire, Ci ceea care falnic îmi cîntă de mărire, Cu focul albei Veste aprinde al meu sîn. Ghirlanda ce se ... vin jalnic prin lilii să se culce, Să doarmă somn de îngeri pe sînul alb de flori, Sublim însă e cîntul cînd țipă și ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor. Astfel îți e cîntarea, bătrîne Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade ...
Ion Luca Caragiale - În Nirvana
... ciudat — o izbitoare asemănare în toate. Acela a mers la Berlin; în cîteva luni a speriat Academia militară cu talentele-i și a dat un examen care l-a făcut pe mareșalul Moltke [1] să se intereseze foarte de aproape de soarta ... ani a venit în București tata lui Eminescu. Era un bătrîn foarte drăguț, glumeț și original. Făcuse o bună afacere și venise să-i cumpere fiului haine și ceasornic și să-i deie „din viațăâ€� o sută de galbeni, partea lui de moștenire din averea părintească. L-am întrebat atunci pe Eminescu dacă mama lui trăiește ... mai-nainte Luceafărul. A pornit înainte, tot înainte, pînă ce a căzut sub loviturile vrăjmașului pe care-l purta în sînu-i încă din sînul maicii sale. Copil al unei rase nobile și bătrîne, în el se petrecea lupta decisivă între flacăra celei mai înalte vieți și ... mîhnit suflet, în trupul cel mai trudit! Și dacă am plîns cînd l-au așezat prietenii și vrăjmașii, admiratorii și invidioșii sub „teiul sfîntâ€�, n ...
Ion Luca Caragiale - Imaginație, stil și clistir
... „Circulară — către domnii medici primari de județe, medici de orașe, medici de spitale, medici de plăși și către toți vetermarii oficiali", pe care n-o putem îndestul recomanda și profanilor iubitori de lecturi interesante. Din această admirabilă circulară rezultă adevăruri nouă, necunoscute până astăzi; astfel, rezultă că: „ ... principală a serviciului sanitar a fost întotdeauna scăderea morbidității și mortalității..." Prin ce însă s-ar putea scăde amorbiditatea și mortalitatea? Nimini n-a știut-o până acuma, nici chiar medicii, nici chiar veterinarii. Astăzi toți o putem ști, toți, chiar medicii, chiar veterinarii. Iată prin ... — Prin ce? întreb eu. D. director general al serviciului sanitar răspunde îndată: „...prin îndeplinirea exactă și conștiincioasă a funcțiunii ce-i este încredințată și printr-o conduită exemplară." A! care va să zică ceilalți funcționari... „Vedeți dar, domnule medic — adaogă îndată circulara ...
... Ion Luca Caragiale - Savant Savant de Ion Luca Caragiale Publicată în Convorbiri Critice , an I, nr. 15 Ianuarie 1908. Toate cărțile din lume, de când lumea, câte-au fost, Minunatul meu prieten le cunoaște pe de rost; Tot ce mintea ... astăzi a știut, În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat și... a-ncăput: Bibliotecă vestită! așa plină, că-n
Vasile Alecsandri - Sfârșit de toamnă
... Alecsandri Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele, Părăsit-au a lor cuiburi ș-au fugit de zile rele; Cârdurile de cocoare, înșirându-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită, Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită; Frunzele-i cad, zbor în aer, și de crengi se deslipesc, Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc. Din tuspatru părți a lumei se ridică ...
Gheorghe Asachi - Sălbaticul și călătoriul
... călătoriul de Gheorghe Asachi În adâncul unei stânce, În deșertele pustii, Un sălbatic ș-ai săi fii Au pus mursa lor să mânce; Cu femeia-n giur șădeau Peste-o piatră, Lângă vatră, Și copiii lor sorbeau. N-avea șervet, nici cuțit, Dar bun foarte apetit. De fortună ca să scape, Un nemernic călători, Răzbătut de a ploaiei ape, Au intrat ... în aceea zamă, Fiind caldă, suflă iară. Sălbaticul mult se miară, Zice: Asta cum să cheamă? Una zama-mi răcorește, Alta mâna-mi încălzește. Di-i așa, oaspelui zice, Poți să mergi de-acum de-aice! Zău! drept mă va feri Cu un om a locui Carele din a ...
George Coșbuc - Graiul neamului
... se sculară Să ne vremuiască traiul Câți dușmani aveam pe lume! Graiul ni-l cereau anume, Să-l lăsăm! Dar nestrămutați strămoșii Tot cu arma-n mâini au stat: Au văzut și munți de oase, Și de sânge râuri roșii, Dar din țara lor nu-i scoase Nici potop și nici furtună. Graiul lor de voie bună Nu l-au dat! Astăzi stăm și noi la pândă, Graiul vechi să-l ...
Ștefan Octavian Iosif - În treacăt
... părut că-mi povesteau o rugă... O sărutare le trimit din fugă, Căci trenul zboară iar, bătu-l-ar focul ! Stau trist la geam... Departe-n văi se pierde Căsuța albă cu podoaba-i
Ștefan Octavian Iosif - Despărțire (Iosif)
... Sunt ofițeri cari vin să-l ducă Pe fecioraș în cătănie. Cu păr bălai, cu-obrajii rumeni, Cînd îl vedea, rîdea cîmpia; Și, ridicîndu-se-n văzduhuri, Cînta voioasă ciocîrlia. Și ce-i stă acum alături? Stă mîndra. Plînge și suspină: — Nu suspina și nu mai plînge, Tu, mîndră floare de grădină. Ți-oi scrie un răvaș ...