Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I(CEEA) CE
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 1462 pentru I(CEEA) CE.
Petre Ispirescu - Poveste țărănească
... în mijlocul luminișului zărește un foc mare și pe foc o crăcătiță, din care ieșea un fel de glas, dară fără să știe el ca ce să fie. Stete locului, și mai ascultă. Auzi ca și întâi. Se mai uită o dată, dară nu văzu pe nimeni. Ce să facă? Să se ducă acolo, nu-i da meșii, că nu știa ca ce drăcovenie o fi aia. Atunci întinse și el arcul, dete drumul săgeții și tranc! lovi drept în capacul crăcătiței, și îl dete jos. Într-aceeași ... stropite. El își umpluse satârul și hainele cu sângele unui cal al său, stătu de bătrân și plin de tecnefes, cu care nu mai avea ce face, și-l ucisese ca să-i ia pielea. Împăratului nu-i prea venea la socoteală să aibă ginere pe un țigan, dară fiindcă apucase de-și dedese cuvântul, voia acum ca să și-l ție. Și ... scăpat și cel de-al șaptelea. Atunci împăratul răsuflă de bucurie că a scăpat cu față curată pe fie-sa de o însoțire ce nu-i venea la socoteală de loc, de loc. Și înfruntând pe țigan, după cum ...
... multă-n mîna sa cum l-a luat, Totdodată fără veste la un deget l-a-nțepat Și întîia sa plăcere ce asupra-i o avea I s-a-ntors în supărare, cu acel gust n-o privea; Cum și către grădinarul zise: — Iacă un cusur Care n-ar fi cuviință ca să-l aibă un răsur; Tu ... să leagă unde îl doare. (Spun c-a fost odată un crai oarecare) Spun c-a fost odată un crai oarecare Ce avea din fire un nas foarte mare; El își vedea bine cusurul ce-l are, Dar tot gîndea cum că poate i să pare. Supușii și alții, carii întrebase, Că îi șade bine îl încredințase. Căci cine-ndrăznește la unul mai mare Să-i spuie de față cusurul ce-l are? Tot pe acea vreme ș-în acea cetate Era ș-o cocoană gheboasă în spate, Ce o amăgise lingăii să crează Că ea e în lume cea dintîie rază, Cu poezii, versuri o încorunase Ș-a se ținea zînă ... înfumurase. Aceasta se duse la craiul odată, Cu alt oarecine avînd judecată, Și văzînd că craiul hatîr ei nu- ...
Radu Greceanu - Începătura istoriii vieții luminatului
... au împreunat cu domnul la Drăgănești 12 Cap. XII - Cum au venit domnului vĂ©ste de calga-sultan că vine în țară cu tătarii și i-au trimis boiari înainte, apoi și măriia-sa au mersu de s-au împreunat cu el 13 Cap. XIII - Cum, după ce au făcut domnul Bobotează la piscupia de la Buzău, s-au sculat de au venit în București la scaun pentru că ieșindu nĂ©mții den ... Costandin Brîncoveanul vel-logofăt de domnie au numeit, carele nefiindu-și de față, lîngă oasele lui Șărban-vodă aflîndu-să și de cele ale morții ce trebuia grijind, iar sfatul și toată adunarea boierimei ce să afla la Mitropolie au trimis pre Preda Brătășanul vel-pitar, i Radul Golescul, de l-au poftit ca să meargă acolo, a carii chiemări măcar că pricina nu o știia, iar nici den obște ... în bisĂ©rică au mers și, ducîndu-l părintele patriiarhul în oltar, molitvele de domnie i-au cetit, sfîntul prĂ©stol înconjurîndu-l după cel ce domnii dup-obiceiu să încoronează. DĂ©cii ieșind den bisĂ©rică, îndată și calul domnescu
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect
... clopotnița cea mare, în care până astăzi sunt cinci clopote din deosebite timpuri. Pe urmă, a luat și vătavul arma, și acolo unde i-a lovit aruncătura se așeză poarta mănăstirii. În sfârșit, a tras și Ștefan cel Mare cu arcul și "unde i-a ajuns segeata, acolo a făcut pristolul în altar, și este mult loc de unde au tras până în mănăstire", zice ... sfeșnicele și celelalte lucruri de spijă, spre a face clopotul mai mare [1]. Spre vecinică aducere-aminte, Ștefan lăsă în mănăstire arcul care-i slujise de plan, împreună cu un pahar de iaspis din care domnul obicinuia să beie apă în vremea războaielor. Acel arc, care, zice Neculce, se trăgea cu vârtej și prin urmare era o arquebuse , cum o numesc franțujii, se păstră în visteria mănăstirii până în ... anume Mihail Chisăliță, "scoțându-l din turn, adauge Neculce în limba sa cea pitorească, vrând să se fălească, a băut la masă cu acel pahar al lui Ștefan vodă, cu niște slugi boierești ce era zlotași, și, bând mult cu ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul de Dimitrie Bolintineanu Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut? Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut; În care sub cununa-i se-nalță palmierul Și pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul Așa ca o columnă de marmur minunat Ce sprijină un templu cu aur înstelat? În care dulcea Ibis de zefiri legănată, În silvele de cactus suspină amorată, În care zea Isis c-un ... că mormântul Se crapă, te înghite. Se îndoiește vântul, Și valul îi răspunde prin mugetu-i duios... E cântecul funebru... Un strigăt fioros Al celui ce comandă s-aude-n vijelie, Spăimântător; e geniul uman ce tot învie, Ce dă direcțiune, ce apără, prevede. Speranța e busola, e harta; el o vede, O cercetează, știe de este de temut. Foc! foc în cală! strigă și totul s ... vale însmăltez. Maiestuoase umbre! Voi viețuiți în lume, Vă răsfrângeți pe secoli cu ale voastre nume, Cu ale voastre fapte; dar în închipuiri, În umbra ce-nvelește atâtea suveniri. Mișcarea se produce de umbrele respinse De raze; șoapta naște din vânturile stinse Ce-adorm în aste locuri, din gemetul duios Ce ...
Ion Luca Caragiale - Scrisoare (Caragiale - 2)
... capul în sus spre cer cînd este mai adânc umilită de bătăile naturei oarbe; o poate face a întrezări o clipă adevărul vecinic, ce nu-i e dat să-l vază vreodată... Toate astea le poate face poezia, fiindcă ni-se înfățișează învăluită din creștet până 'n călcâie în acel prestigiu mistic pe care nimeni nu l-a definit pân'acuma; fiindcă este fiica luminii; fiindcă, într'un cuvânt, este... frumoasă; iar frumusețea ... unde ar veni el, nu și-ar permite a înfrunta legile Statului dv., sau turbura ordinea politică, ori nesocoti buna-cuvință socială, de ce nu s'ar amesteca și el, cu deplină politeță firește, în desbaterile dv. ?... De ce ar fi considerată ca o indiscreție condamnabilă - bunăvoința lui de a da, în marginile celor mai modeste mijloace, o mână de ajutor la ... pot pune despre un scriitor ori-de-unde, firește ele se pot pune și despre unul din regatul vecin și aliat cu al dv. De ce v'ar părea ciudat și inadmisibil să-i treacă prin minte unui scriitor român, că ar face o faptă bună încercând a vă ajuta în străduințele dv. după puterile lui fie
Ion Heliade Rădulescu - Visul (Heliade)
... ca trăsnet în sufletu-mi izbea. Ca cugetul, ca umbra era nedezlipită, Vrăjmașă pe odihna-mi era neîmblânzită; Zicea că mă iubește, și-n dragoste-i turba. Ura-i îmi era pace și dragostea-i osândă, Rece-ntr-a ei mânie și foc când era blândă; Ce-amestec și într-însa, și-n mine volbura! Eu o iubeam, — o groază mă trăgea înapoi; Ea era a mea viață! și ... lumea-l vedea-ntocmai ocară, viclenie; Și când afla că-l știe, atuncea se-ndrăcea. XIII Parcă era femeie... trăsuri amestecate Se gâlcevea pe fața-i de nevoiaș bărbat: Lungă, lungă, subțire și oase înșirate, O sprintenă momâie forma grozavu-i stat. Ochii îi erau negri ș-un foc în ei de sânge, Sub ei un nas 1ung, groaznic umfla fatale nări; Gura-i, un iad de largă, voia cochet a strânge; Scălâmbu era-n fața-i, în trupu-i, în mișcări. Galbenă și uscată fața-i cea lunguiată, Până la urechi buza-i d-ocară-nveninată, Un rumen de strigoaică în veci se-mprumuta. Picioare de insectă ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie
... Macedonski Musset a cugetat-o sorbind a ei răcoare Și stelele de aur din cerul luminos, Și tainica natură în falnica-i splendoare, Și tot ce se-ntrevede în haos, sus și jos, Și tot ce este-n suflet ca sfântă inspirare, Și tot ce este-n creier ca vis sau cugetare, Și tot ce este-n inimi ca patimi ori simțiri, Pe când, pe rând, veniră cu dulci însuflețiri S-alunece pe harpă-i, încet, ca o suflare Ce-mprăștie prin aer parfum de trandafiri; Musset a cugetat-o, dar el n-a scris-o. Oare Voi-va astăzi Muza ... nume să rămână! Sublim poet, ca mine tu n-ai trăit în lume, Să simți indiferența cum vine să sugrume Din inimile noastre, cerescul simțământ, Ce sparge închisoarea-i de humă, ca să zboare Spre tot ce este rază, scântei, parfum, splendoare, Spre tot ce te ridică în cer de pe pământ! Ai suferit, desigur, dar niciodată încă, Oriunde te conduse destinul tău incert, Tu n-ai murit de foame ... zis: ,,Mănâncă!" Cântași cu toate-acestea un imn de-amărăciune, Sarcasmele rânjinde pe buze-ți se-ntâlnesc, Dar spune-mi oare-atuncea, izvor de goliciune, ...
Constantin Stamati-Ciurea - Luxul
... respundă chipurilor de a le avea; pentru că luxul desfrânat se dărâmă singur de sine, trăgând cu el în desființarea sa pe aceia ce-i poartă cultul fără calcul și rațiune. Deci luxul legislativ ar trebui să fie condus ca un element neapărat spre înălțarea civilizației și dezvoltarea unei națiuni ... răsfoind scrierile lor venim la concluzia, fără îndoială adevărată, că luxul romanilor întrecea pe al tuturor națiunilor antice. Luxul potentaților romani molipsea pe toți aceia ce-i înconÂjurau, pătrunzând nu numai în obiceiurile națiunii, ci până și în armii în care soldații purtau cu sine saltele și perine de puf. Ro ... tul, adunând în capitală bogățiile Asiei Mici, Arabiei, Mediei, și tot ce produceau acele țări se înghițea și se mistuia în bâlciul colosal al Romei, ce era în acel timp centrul Universului plin de covoarele Babilonului, fimiamurile și mirodeniile Arabiei, aurul, sticla, vasele și pietrele scumpe, mărgeanul, mărgăritarul și saÂdeful Indiei. Toate acele ... putrede, brânzeturi de miros grozav și alte producte de gust nesuferit și nepriincios pentru pălătușul gurii noastre. Gastronomul Apiciu, socotindu-și capitalul și văzând că i-au rămas numai trei milioane, s-a otrăvit de ciudă că nu-i ...
Constantin Stamati-Ciurea - Testamentul și memoriul unui nebun
... Cât timp voi fi zăcut în nesimțirea aceasta letargică, nu știu, căci abia atunci deschisei ochii, când simții în nas un miros acru și intensiv, ce-mi ardea în nări, făcându-mă să strănut. Atunci mă trezii cu desăvârșire. Ridicând capul, rămăsei uimit de priveliștea ce mi se înfățișa: pe perina, pe care am fost culÂcat, era o baltă de sânge, iară lângă mine sta un om ce mă ținea cu o mână de puls, pipăindu-mi cu cealaltă pieptul. Lângă ușă observai un polițian și un amploiat, care era, precum putui înțe ... poliției. Sărind în picioare și respingând pe acela ce-și pusese mâna pe al meu piept, mă uitai în jur, neputând să-mi dau seama ce vor ei de la mine. Atunci ca fulgerul îmi trecu prin gând, ori de nu cumva necunoscuții aceștia sunt niște pungași, ce vor a-mi scoate de la sân portofoliul cu banii ce-i purtam cusuți în căptușeala jiletei. Dar polițianul? Ce caută el aici? Să fie el un camarad al prăÂdătorilor? Iată întrebările, ce-mi frământau mintea în acel ...
Mihail Kogălniceanu - Viața lui A. Hrisoverghi
... A. Hrisoverghi s-a născut în lași, la 27 februarie l8ll; el era al doilea născut din patru fii ai vornicului Neculai Hrisoverghi, ce se trăgea din o familie veche, venită de mai multe veacuri din Constantinopol în Moldavia și care figură în lista ce ne dă domnul Dimitrie Cantemir de familiile boierești ale țării noastre, cele mai cunoscute din vremea sa. Hrisoverghi nu se mândrea nicidecum de această deșartă ... negreșit către Poartă, ei rămaseră credincioși; însă oștile turcești, intrând în principat, nu făcură deosebire între vinovați și nevinovați și bieții locuitori, părăsiți de acei ce ar fi trebuit să stea să-i apere în primejdie, plătiră cu viața și cu averea lor o prea mare credință către sultan. Însă măcar că românii nu știură a se ... a-și desăvârși educația în țările luminate a Europei nu se primise încă de către tineri. Hrisoverghi, dar, se folosi numai de îndemânările ce găsi în patria sa și urmă și el metodul primit atunce obștește de toți dascălii. După ce doi ani întregi învăță t© 'Aljbhton, t© 'OtĂ„hcon, și tĂ–n 'ApoqŇhn tĘn paidĘn, la 1824 se întoarse din Basarabia în patria sa ...