Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CAI
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 444 pentru FĂRĂ CAI.
Alecu Russo - Studie moldovană
... noștri. Viața părinților a trecut ca și viața strămoșilor lor, adică lină ca unrâu ce cură prin livezi și grădini și se pierde fără huiet în Siret.Întâmplările lumii de primprejur mureau la graniță, vălmășagulveacului îi găsea și-i lăsa liniștiți. Viața noastră nu are legătură cua lor, am ... cea iute a trecutului mă pătrunde de jale; lupta intereselor, nevoile vieții nouă, iuțeala sângelui au năruitrisipă peste risipă în societatea moldovenească casnică, fără să neuităm înapoi, fără să ne simțim! dar sunt ceasuri când inima seîntoarce în urmă și ș-aduce aminte de câteva fizionomii, de câtevaobiceiuri ce plutesc pe nămolul risipilor ... o parte din viața noastră zilnică, se rărește, Moldova veche mi se înfățișează ca opădure deasă și mare, unde toporul a tăiat iute, fără a avea vremede a curăți locul. Plugul, adică civilizația, stârpește zi pe zi rădăcinileși preface codrul în curătură , curătura — în ... casnică, viorelele și toporașii îngropați în risipa codrului. Nunumai le doresc, dar i le găsesc de neapărată nevoie. Nimica nu nemai leagă cu trecutul, și fără ...
Ștefan Octavian Iosif - Visează codrul
... ceața nopților tăcute Îi sună-n vis ca o poveste... Deodată-n urma unei ciute Răsare-n luminiș Diana, Și-n adîncimi necunoscute Se prăpădește fără veste... Suspină apele sfioase În fund de peșteri depărtate Și plîng în șipote sonore... La pîndă, răzemați pe coate, Stau satirii și zic din naiuri ...
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului
... moartă ca marea. În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... ca glasuri  departe. Și spiritul morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine. Orașul pe ape-i al zeilor nordici, Cu strade de temple, cu dome și portici; Dar astăzi sunt frânte boltitele porți, Pustiu e ...
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio)
... moartă ca marea. În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... ca glasuri  departe. Și spiritul morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine. Orașul pe ape-i al zeilor nordici, Cu strade de temple, cu dome și portici; Dar astăzi sunt frânte boltitele porți, Pustiu e ...
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... munte Ce purta prăștii și lănci, Și sărea ca niște ciute Peste șanțuri și pălănci? Și a arcașilor ceată Ale cărora săgeată Pătrundea fără de greș Dușmanii cei mai aleși? Unde-s cete cu sinețe A ghibacilor plăieși Ce la războaie-ndrăznețe Bătea numai în cămeși, Cu ...
Vasile Alecsandri - Bogatul și săracul
... nu-ți vreau nici rău, nici bine, N-am ce împărți cu tine. Tu ai care cu opt boi, Ai coșar cu păpușoi, Eu, un cal bun de nevoi! Tu ai bani de vânturat, Galbeni mulți de semănat, Eu am numai un topor Care mi-e bun frățior, Dar ce-aduni ... când cinstește Varsă sânge și plătește!" [4] [1] Carul țărănesc ce purta la romani numele de carrum se numea și sarracum . Este dar de presupus fără amăgire că cuvântul de sărac, adică neavut, a denumit din vechime pe oamenii însărcinați cu ducerea carelor, oameni cu simbrie și lipsiți de ...
Antim Ivireanul - La Dumineca Vameșului, cuvânt de învățătură
... adecă în adunarea și în inima celor credincioș. Și are datorie fieștecare creștin a le ținea și a le face, căci fără acĂ©ste trei bunătăț nu iaste cu putință nici cu un mijloc să se mântuiască creștinul, măcar de ar zice cine ce va vrea, căci ... stĂ©a sunt temĂ©ele creștinătății. Că precum nu iaste cu putință a trăi neștine pre pământ fără de hrană trupească și fără de îmbrăcăminte și fără de somn, așa nici fără de acĂ©ste trei bunătăț carele sunt, precum am zis și mai sus, credința, nădĂ©jdea și dragostea. Ce întâi voiu zice puține cuvinte pentru ... ca să nu ne spurcăm auzul. Credința iaste ființa celor nădăjduite și lucrurilor celor ce nu să văd dovediri, după cum zice apostolul Pavel: Și fără de credință nu iaste cu putință nimeni să se mântuiască, precum vedem aceasta la toț sfinții și la toț drepții cei mai înainte de lĂ ... cu totul, ca niște dobitoace necurate, tăvălindu-ne în răsfăciunile cĂ©le spurcate și de nimica. Și acĂ©stia toate nu să trag dintr-alta, fără ...
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paşte O făclie de Paște de Ion Luca Caragiale Apărut în 1899 Leiba Zibal, hangiul de la Podeni, stă pe gânduri la o masă subt umbrarul de dinaintea dughenii, așteptând dilijența, care trebuia să fi sosit de mult; e o întârziere de aproape un ceas. Este lungă și nu prea veselă istoria vieții lui Zibal; dar așa cum e prins de friguri, tot e o petrecere pentru el să ia pe rând una câte una fazele ei mai însemnate... Precupeț, vânzător de mărunțișuri, samsar, câteodată și mai rău poate, telal de straie vechi, apoi croitor și ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Ieși - toate le încercase după accidentul care-l făcuse să-și piarză locul de băiat într-o mare dughiană de vinațuri. Doi hamali coborâseră în beci un boloboc sub privigherea băiatului Zibal. O neînțelegere se ivi între dânșii la împărțeala câștigului. Unul din ei luă un crâmpei de lemn ce-l găsi la-ndemână și lovi în frunte pe tovarășul său, care căzu amețit și plin de sânge la pământ. Băiatul, văzând sălbătăcia, dete un țipăt de alarmă, dar mizerabilul se repezi să iasă din ogradă și, trecând pe ...
Petre Ispirescu - Balaurul cel cu șapte capete
... ca să-l bage în cazan, dară voinicul îndată puse mâna pe un tăciune și-l azvârli drept în ochiul bătrânului, îl orbi, și apoi fără să-i dea răgaz a zice nici cârc! îi puse o piedică și-i făcu vânt în cazan. Luă focul după care venise ... se frământa deloc cu firea, fiindcă se știa curat la inimă, și porni către curtea împărătească, ca să vază ce s-o alege cu capetele fără limbi, căci el înțelesese că aici trebuie să se joace vreo drăcie. Pasămite, bucătarul împăratului, un țigan negru și buzat, se dusese d-a ... a minune să vază ce mai ala, bala, pe la flăcăii ce stau la pândă. Și daca dete peste dânșii dormind și peste dihania spurcată fără răsuflare, el se aruncă cu satârul de la bucătărie și-i tăie capetele. Apoi merse la împăratul cu capetele și i le arătă, fălindu-se ...
Mihai Eminescu - Povestea teiului
... de pe dealuri Luna blîndă ține strajă. — Ca din farmec Ea tresare, Și privind uimită-n lături, Vede-un tînăr chiar alături, Pe-un cal negru e călare… Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un ... durere, de-o dulceață Pieptul, inima-i se strînge. Ar striga… și nu se-ndură, Capu-i cade pe-a lui umăr, Sărutări fără de număr El îi soarbe de pe gură; O desmiardă ș-o întreabă, Iar ea fața și-o ascunde, Și așa de-ncet răspunde Cu ...
Costache Negri - Cîntic haiducesc
... cu opt boi Și cu șaptezeci de oi Tot mulgea, mereu mulgea, Habar de nimic n-avea Și birul ușor plătea. Dar acum, măi băiețele, Fără fir de mustețele, Mîncași nevoile grele... Dare-ar dracii printre ele, Să scăpăm de măgurele ! Căci găsim prin codrii verzi Potici, cărări de te perzi ...