Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE��I
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 2247 pentru DE��I.
... încimpite, Privea sub țărmuri noianul de groază încremenite! Atunci Safo, luând lira, sună în ea cu putere Și cântă aceste versuri cu un glas plin de durere: “O, grozave țărmuri, o, noian cumplit! Iată, făr’ de frică aici acum șez, Căci eu Afroditei vreau să m-oferez, Defăimându-i templul unde am servit... O, Posidoane puternic, cred că-mi vor fi mai plăcute A tale ape amare decât un trai osândit. Privește ... Și cu câtă mulțumire îl priveam încălecat Pe un cal de al Eladei, fugar întocmai ca vântul, Zburând el mai înainte la hotarul însemnat, Și de-acolo cu cunună și cu pompă întorcându-l. Ah! de-a lui fapte celebre sufletul meu se umplea, Și de-aș fi putut eu șterge cu această mân-a mea De colb, de sudori frumoasa lui față, Eu aș fi dat orice, viața răpuneam, Să-i fiu lui amată, și să-l țin pe brață Măcar o minută, și mă mulțumeam. Voi, ce nici odinioară nu mi-ați fost folositoare, Măcar ... muze, dar în zadar v-am rugat, Căci eu de voi insuflată de ...
... încimpite, Privea sub țărmuri noianul de groază încremenite! Atunci Safo, luând lira, sună în ea cu putere Și cântă aceste versuri cu un glas plin de durere: “O, grozave țărmuri, o, noian cumplit! Iată, făr’ de frică aici acum șez, Căci eu Afroditei vreau să m-oferez, Defăimându-i templul unde am servit... O, Posidoane puternic, cred că-mi vor fi mai plăcute A tale ape amare decât un trai osândit. Privește ... Și cu câtă mulțumire îl priveam încălecat Pe un cal de al Eladei, fugar întocmai ca vântul, Zburând el mai înainte la hotarul însemnat, Și de-acolo cu cunună și cu pompă întorcându-l. Ah! de-a lui fapte celebre sufletul meu se umplea, Și de-aș fi putut eu șterge cu această mân-a mea De colb, de sudori frumoasa lui față, Eu aș fi dat orice, viața răpuneam, Să-i fiu lui amată, și să-l țin pe brață Măcar o minută, și mă mulțumeam. Voi, ce nici odinioară nu mi-ați fost folositoare, Măcar ... muze, dar în zadar v-am rugat, Căci eu de voi insuflată de ...
... lunii, stăpânitor de mare. Din umbra de la maluri s-a desfăcut la larg O luntre cu-a ei pânze sumese de catarg. Tăind în două apa, ea poartă o păreche: Pe Sarmis, craiul tânăr din Getia cea veche, Mireasa-i în picioare, frumoasă ca o zână, Stetea și pe-a lui umăr își sprijină o mână. Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitându-se în jos, Iar tei cu umbra lată și flori până-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. ,, De câte ori, iubito, mă uit în ochii tăi, Mi-aduc aminte ceasul când te-am văzut întăi. Ca marmura de albă, cu mâni subțiri și reci, Strângeai o mantă neagră pe sânul tău... În veci Nu voi uita cum tâmpla c-o mână netezind Și ... amor din alte vremuri. Și ochiul tău adânc e și-n adâncime tristu-i, Cu umeda-i privire tu sufletul îmi mistui! O, dă-mi-i numai mie și nu-i întoarce-n laturi, De
George Coșbuc - Nunta Zamfirei
... George Coşbuc - Nunta Zamfirei Nunta Zamfirei de George Coșbuc Publicată în Tribuna , Sibiu, 1889, nr. 108 (12/24 mai) E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Și-avea o fată, fata lui Icoană-ntr-un altar s-o pui La închinat. Și dac-a fost pețită des, E lucru ... casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales. El, cel mai drag! El a venit Dintr-un afund de Răsărit, Un prinț frumos și tinerel, Și fata s-a-ndrăgit de el. Că doară tocmai Viorel I-a fost menit. Și s-a pornit apoi cuvânt! Și patru margini de pământ Ce strimte-au fost în largul lor, Când a pornit s-alerge-n zbor Acest cuvânt mai călător Decât un vânt! Ca ... alături privitor, L-a pus la joc! Și-ntre popor Sărea piticu-ntr-un picior De nu-și da rând! Sunt grei bătrânii de pornit, Dar de-i ...
... Vasile Alecsandri - Mioriţa Miorița Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri . Soveja, Județul Vrancea. Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei, Cu trei ciobănei. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrâncean. Iar cel ungurean Și cu cel vrâncean, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l-apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mândre și cornute Și cai învățați Și câni mai bărbați. Dar cea mioriță, Cu lână plăviță, De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place. — Mioriță laie, Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ți mai tace! Ori iarba nu-ți place, Ori ești bolnăvioară, Drăguță mioară? — Drăguțule bace, Dă-ți oile-ncoace ... i iarbă de noi Și umbră de voi. Stăpâne, stăpâne, Îți cheamă ș-un câne, Cel mai bărbătesc Și cel mai frățesc, Că l-apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul ungurean Și cu cel vrâncean! — Oiță bârsană, ...
Vasile Alecsandri - Novac și corbul
... iute-l cuprindeau Și-ntr-un beci îl închideau, Lumea să n-o mai privească, Soare să nu mai zărească! II Grue zace la-nchisoare De trei ani lipsiți de soare Și prin gratii lung privește Cerul care strălucește Și de dânsul nu-ngrijește! Dor cumplit inima-i seacă, Plâns de jale mi-l îneacă, Când zărește despre soare Cârduri, cârduri de cocoare, Călătoare zburătoare Și de el nepăsătoare. Iată, mări, cum plângea Că departe, sus zărea Un corb negru, corbișor Ce zbura încetișor Și din aripi tot bătea Și cu jale ... însă pe acei din Valahia îi cheamă cara-iflac , români negri, și pe cei din Moldova ac-iflac , români albi. ↑ Cuca era un soi de coifură împodobită cu pene de struț, cu care domnii Moldovei și ai Valahiei erau încoronați când ei mergeau de se închinau sultanului ca să primească învestitura. Obiceiul era ca până a nu intra în sala de audiență a sultanului, arzodași, cel întâi ușer numit capusilar kiethudași să îmbrace pe domn cu caftan și muhzur-aga să-i puie pe cap cuca domnească. Mai erau însă și alte cuce mai mici pentru solaki. ↑ Monedă turcească
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V
... Când și făr-de ocheană puteți a vă vedea. Acel ce se ferește de sfezi, de gâlceviri, Și la-ntâmplări de-aceste scăparea-i este fuga, Deși de-nțelepciune povățuit se pare, La voi, la oameni, trece cu nume de fricos; Iar altul ce e gata de sfadă-n orice ceas, Și pentru o ochire sau pentru-o vorbă numai, Adese nu își cruță chiar însăși a sa viață, Voind ... beți. Unii amețiți numai se-mpiedica-n picioare, Mergând fără să știe în care parte-aleargă; În danțuri desfrânate alți spulberă gunoi, Pre trecători mânjindu-i, în glod se tăvălesc. Uitând rușinea toată și buna cuviință, Se dezgolesc de haine și cu obrăznicie, Nu dau măcar cinstire la sexul rușinos. Ici unul plin de drojdii pășește șovăind, Picioarele lui slabe nu pot să-l sprijinească. Cu capul se izbește de-un zid ce-i stă nainte, De sânge umple locul și toți de dânsul râd. Iar dincolo un sfadnic se-ncaieră la pumni Cu cine se-ntâlnește; în luptă-și scuipă dinții, Cu vinul de-mpreună, din gura- ...
Dimitrie Bolintineanu - Căprița de aur
... mai bune! Să mori când ești mândru, puternic și june E mare păcat!" — ,,Fii bună și-mi spune, ce pot ca să fac, Turbatele-i gânduri în flori să prefac?" — ,,Te du de găsește, sub plopul ce plânge, Fugaru-i ce-adapă cu tânărul sânge De fii de-mpărați! El poate să-ți spuie misterele sale... Dar tot e mai bine să pleci p-a ta cale, Spre junii tăi frați ... i nu vede, deși strălucește, Frumos călător. Odată ce buza-ți de frunte-i v-atinge, Magia fatală pe loc se va stinge Ca visul de dor." Străinul pătrunde prin vechiul castel. A morții tăcere domnește prin el. Iar steaua durerii, tăcută și plină, Ieșind de sub neguri, revarsă lumină Pe tristul palat. Ici-colo prin curte zac oase-aruncate, Zac oase de tineri ce-n nopți furtunate Azil au cătat. Pe patu-i molatic domnița dormea, Cu sabia-n mână și cu ochii privea Ca valuri de raze ce splendidul soare Răsfrânge voioase p-a zilei ninsoare, Ce parcă-o pătrund. Cosițele-i late cădeau despletite În valuri dulci d-aur, voios risipite Pe sânu-i ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... păstorii sufletești S-ar cuveni să aibă, și datoria lor Neapărată este năravuri să-ndepărteze, Dar ei păzesc tăcere, nu vor să-și bată capul; De ce dar noi cu lumea să batem tot război? Când prin așa urmare nu poți a căpăta Nici lemne de ars iarna, nici ghiață-n timp de vară. De-i vrea să-mi arăți însă c-acei vestiți satirici — Pers, Juvenal, Orațiu, francezul Boalo -- Nu numai nu avură din scrieri neplăceri, Ci câștigară încă ... ca dânsul mulți aflăm; Se pot ușor cunoaște deși n-au semn în frunte. Iar dacă pentru tine nu sunt nici aste versuri, Apucă-te de cântă plăcerea lui Titir În brațele-Amarilei, sau tristului Filen Amor către Irisa. Titir viața-i dulce Nu schimbă pe coroană și slavă-mpărătească. Filen cu fața tristă și deznădăjduit, Când turma își adapă sau o păzește-n câmp, Nemângâiet se ... va zice cineva, Și altele compuse, prefă-le și le-ntoarce. Pare că nici o trudă nu dă acea lucrare; Dar cerce-se el singur de-i pare că-i ușor. Eu însă știu că dacă m-apuc
... cătat, Nouă ani și jumătate L-a cătat tot ca pe-un frate. Zi și noapte l-a vegheat, Perne albe i-a mutat Când la cap, când la picioare, Când la umbră, când la soare! Într-o zi el o vedea Că de plâns se ascundea Și cu jale-așa-i zicea: ,,Ce-i, Ancuțo, draga mea? Ochișorii tăi frumoși Sunt ca doi luceferi roși: Poate că ți-a venit greu De când tu mă cați mereu?" ,,Ba, ferească Dumnezeu! Nu-i asta, drăguțul meu. Dar un plâns m-a apucat Că pe fetele din sat Grea urgie a picat! Că știi, frate ... pe soră-ta, Că nu doresc pe alta." ,,Îti aduc altă mireasă, [5] Mai frumoasă, mai aleasă, Care, când te-a săruta, Halal de viata ta!" ,,Cine-i, bre Doncilă, cine? Unde, unde-i s-o văd bine!" Iat-o ici în brâu la mine! Ian vezi cât e de frumoasă, De subțire, de lucioasă, Ce glăsuț zângănitor Scoate când o prinde dor, Dar mănâncă om ...
... argint a unui elf de nea! Păr blond deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperea, Un strai de-argint strâns de-un colan auros Strângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai, Sâni dulci și albi ca neaua cea curată, Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai; Abia se ține haina cea bogată Prinsă ușor cu un colan de pai, Astfel adesea mă găsea veghind Nori străbătea o umbră de argint. Crinul luminei strălucea în mână Reflectând dulce mândrul ei obraz, Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz; Părul lucea ca auru-n lumină, Straiul cădea de pe-umeri de atlaz, Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur Și fruntea-i albă-ntunecată-n laur! O dată-n viața-i muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu... fericit c-amantul blondei Lede, Nebun de-amor, eu o vedeam ades, Venea-n singurătatea mea pe îndelete, Rătăceam mâna-n păru-i blond și des, De pe-umeri haina-i luneca ușor  Vedeai rotundul braț pân-subsuori. Părea c-așteaptă de a fi cuprinsă, De ...