Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru D��UNA
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 427 pentru D��UNA.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Micuța
... am uitat numai că Micuța mea mi se părea a fi foarte frumoasă, neînchipuit frumoasă, frumoasă strașnic! Contractul de chirie se rostea așa: "D. Ghiță Tăciune va plăti d-nei Ana Pacht câte patruzeci de fiorini pe lună pentru trei odăi și pentru câte cinci feluri de bucate la prânz pe zi, între cari ... aseară la teatru? - Am fost. - Cum vi s-a părut Maria mea în rolul Gertrudei? - Nu mi-a plăcut. - Pentru ce? - D-șoara joacă cu prea mult foc. - Și de aceea nu vă place? - Da; artistul ar trebui să fie totdauna răce, răce ca dreptul pozitiv, răce ... sau pentru că aveam cam adesea nevoie de felurite doftorii, ca unul ce mă deosibeam din copilărie prin slăbiciunea constituțiunii; sau pentru că curtasem pe d-na Benedeck, frumoasă spițereasă văduvă, de la care mi-au rămas până acum, ah! drept suvenire, treizeci și șapte flacoane, mari și mici, colorate și ... a fost pronunțată cu o naivitate perfectă. Duduca tăcea, dar ochii ei, trecând de la mine la mumă-sa și viceversa, exprimau o curiozitate tragicomică. - D ...
Ion Luca Caragiale - În Nirvana
... teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfîrșise: era toamnă, și aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor. Văzîndu-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mîndrie: — Îți place să te ocupi cu literatura... Am și eu un băiat în trupă care citește ... și mie o poezie de dumneata. Eminescu s-a executat numaidecît. Era o bucată dedicată unei actrițe de care el era foarte înamorat... D-abia mai țiu minte. Știu atîta, că era vorba de strălucirea și bogățiile unui rege asirian nenorocit de o pasiune contrariată... cam așa ceva. Poezia ... l-a regăsit pe excentricul fugar și, mai cu binele, mai cu de-a sila, l-a luat acasă, și d-acolo l-a trimis la Viena. Am văzut mai tirziu: „Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este...â€� Eminescu ... multe, a suferit și de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, și nu dintr-una care se găsește pe toate cărările. Generații întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Șerban-vodă, după ce vor fi umplut cu ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Dl Panu asupra criticii și literaturii
... și importanța unui articol de multe ori se judecă nu atâta după conținut, cât după iscălitură. Să vedem deci ce spune dl Panu în articolele d-sale. D-sa ia ca punct de plecare un fapt de atâtea ori constatat și dezbătut: starea tristă a literaturii noastre de azi. Mulți au ... original decât inspirându-se de la un singur poet", adică Eminescu. În esență, acestea sunt afirmările dlui Panu, afirmări care se repetă în toate articolele d-sale. Una din atracțiile originale ale acestor articole e, dacă putem să ne exprimăm așa, alura lor misterioasă. Autorul vorbește despre literați, despre critică, de criticul care ... A doua originalitate e vocabularul literar al articolelor. Dl Panu, jurist și om politic distins, introduce dialectul juridic și administrativ și în literatură. Astfel, d-sa ne spune că ,,criticul este un judecător înainte de toate, el trebuie să-și cunoască meseria, să cunoască legile criticii". Criticul ,,pronunță deciziuni irevocabile ... care și-o face dl Panu despre critica modernă, poate mai ales de aceasta. Pentru dl Panu toate aceste expresii juridice nu sunt tocmai metafore; d ...
Ion Heliade Rădulescu - Corbul și vulpea (Heliade)
... puse Ca un bun industrial. Vulpea, tot ca jupâneasă Ce cam rar o dă p-acasă, Iar ieșise la primblare; Și bunul miros ce are D-ici, de colo o-ndreptă Sub copac, și-n sus cătă: "Jupân corb?... o! plecăciune!... O, Doamne! ce frumusețe! Ce pasăre! ce minune! Ce splendoare ... N-a fost bun ăst cașcaval?" Dacă știi că de demult Din punga celor ce-ascult Lingușitorii trăiesc, Să-ți spun și eu una
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ștefan și Radul
... câmpia, Cetele sale Din Muntenia. Mare-i și-i mare Din ei orcare Și samăn n-are Sub sfântul soare; Dar din păcate, Doi fii d-un tată, Meniți a bate, Lifta spurcată, Frate cu frate Stau să se bată... II Ștefan-Vodă pleacă-n zbor Pe cea iarbă ... oțelit, Pe unde-i mai ascuțit, Măciuca s-a poticnit; Ș-apoi iată Că dodată Dintr-o singură bucată Două țăndări se făcea, Una-n dreapta se ducea, Alta-n stânga rătăcea, Și pe locul ce cădea Toate-n țărnă le trântea Și-n pământ se mistuia! Vezi că ...
George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc
... vindece, să te facă să râzi, eu unul nu mai am nici o putere, nu mai știu ce să-ți recomand — înseamnă că melancolia d-tale este incurabilă. — Și.. ăsta e ultimul d-tale cuvânt? întrebă pacientul. — Da. — Atunci s-a isprăvit cu mine. Trebuie să mă sinucid. — Pentru ce? — Pentru că ... simplă atitudine intelectuală. Dacă ar fi așa, atunci orice om ar putea să aibă humor, numai să vrea — căci o atitudine intelectuală, că și una fizică, materială, poate fi luată sau imitată de oricine, după voie. Dar se știe că, în realitate, <știți bine că > lucrurile nu stau tocmai așa ... sub un unghi particular, ca acei pictori care găsesc atitudinea cea mai potrivită ca să-și așeze modelul într-o lumină nouă.â€� <...Ați înțeles d-voastră acum, din aceste cuvinte ale lui Lautrec, ce e humorul? Vă mărturisesc că nici eu...> Ceea ce francezul pare să afirme aici mai clar ... să putem vorbi despre ele cu folos, când avem nevoie, și cu legitimă încredere. Toată lumea știe ce e un cățel — dar câți dintre d ...
Mihai Eminescu - Iubită dulce, o, mă lasă...
... lasă... Iubită dulce, o, mă lasă... de Mihai Eminescu Iubită dulce, o, mă lasă Să privesc fața-ți, ochiul tău ceresc, Să mângâi păru-ți d-auree mătase, Privindu-te, de-amor să nebunesc! Ah, brațul tău rotund e alb  se lasă Cu grație pe umerii-mi  privesc În ... o noapte e măreață, Pierdută-n stele ce în ceri înot, Prin ele trece melancolic luna  O gură dă-mi, iubito  și-ncă una! Spre sărutare gura-ți se încreață Și ochii tăi privesc întunecat Și visători.  Iubito, tu, glumeață, Nu știi c-a săruta e ...
Mihai Eminescu - Iubită dulce, o, mă lasă
... lasă Iubită dulce, o, mă lasă... de Mihai Eminescu Iubită dulce, o, mă lasă Să privesc fața-ți, ochiul tău ceresc, Să mângâi păru-ți d-auree mătase, Privindu-te, de-amor să nebunesc! Ah, brațul tău rotund e alb  se lasă Cu grație pe umerii-mi  privesc În ... o noapte e măreață, Pierdută-n stele ce în ceri înot, Prin ele trece melancolic luna  O gură dă-mi, iubito  și-ncă una! Spre sărutare gura-ți se încreață Și ochii tăi privesc întunecat Și visători.  Iubito, tu, glumeață, Nu știi c-a săruta e ...
Mihai Eminescu - Rime alegorice
... mort eram și fără vrere. Pleoapele-mi pe ochi erau lăsate, Deși prin ele eu aveam vedere. Iar umbra-n vălu-i de mătase sură D-urechea mea și-apropie-a ei gură Și-mi spune lin și-ncet povestea mare, Ce ca un râu etern în minte-mi ... și bălaie Ce lasă-ncet să cadă a ei straie; Zâmbind rămâne-n mijlocul mulțimei Precum ar fi ieșit din caldă baie. Ici una oacheșă se-ntinde-alene În brațu-unui bărbat ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar ...
Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească
... umbră neocolită, O vezi în aer albind. Să zic că a ei zidire E lucru cu osebire, Că e de-o arhitectură Cap d-operă în natură, Deloc nu mi-ar părea greu: Însă această minciună, Deși îndestul de bună, Apasă cugetul meu. Așadar, iau îndrăzneală Și spui că ... nvelea Gândiri de melancolie În inimă-mi învia, Și florile tinereții, Visuri, nădejdi, amăgiri, Acea ghirlandă-a vieții Țesută de năluciri, Care, câte una-una, Treptat s-au desființat, Ca frunzele ce furtuna De verzi le-a smuls, le-a uscat, Mi s-arăta înainte; Cu ...
Constantin Negruzzi - Negru pe alb
... dughene le lemn, mucede de vechie, cu lungi și spânzurate streșine, în care pentru toată marfa un rufos judan întinde traiste, frânghii și băuturi, alcătuiesc una și singura uliță a Romanului. Odată însă acest târg a fost mai locuit, cum se cunoaște din multe case ce sunt ... muzica din califul de Bagdat. Osian cânta între zăpezile Nordului, sub un cer brumos și posomorât. Vale e me ama. Scrisoarea II (Rețetă) April 1838 Una din cele mai mari supărări a traiului din provinție este curiozitatea care un iașan deșteaptă, când, din nenorocire, vro nevoie îl silește a ...