Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru C��CI
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 432 pentru C��CI.
Grigore Alexandrescu - Toporul și pădurea
... bătrîn pe care îl cinstesc Și care îmi zicea Că și el o știa De la strămoșii lui, Care strămoși ai lui zicea și ei c-o știu De la un alt strămoș, ce nu mai este viu Și p-ai cărui strămoși, zău, nu poci să vi-i spui. Într ... d-o fi adevărată, Îmi pare că arată Că în fieșce țară Cele mai multe rele nu vin de pe afară, Nu le aduc streinii, ci
... ne paști fânațele?" ,,Ce poiene, măi Păune? Ce fânațe, măi nebune? Doar pământul nu-i al tău, Nici al tău nu-i, nici al meu, Ci-i tot al lui Dumnezeu." ,,Hei Stoiene, bărbărie, Vorbă multă, sărăcie! Dă-mi juncanii tăi drept vamă Și îți cată-apoi de seamă." ,,Ba, juncanii ... În coadă cudălbei, În frunte țintați, În coarne-nfierați, Pe pânteci balani, Pe spate plăvani, Fiecare de câte cinci ani. Mânați măi, hăi, hăi! Badea c-un plug bine-mpănat Și tot cu fier ferecat Tras de boi bourei, Voinicei ca niște zmei, S-a apucat de arat Zi ... Și mi-l îmbrăcă pe dos Cu tărâțe, cu cojițe, Prinse moara de cosițe, Ș-o apucă de călcâi Ș-o puse pe căpătâi. Lovi c-un ciocan în șele De o dete pe măsele; Atunci moara s-a pornit, Roțile și le-a-nvârtit Și pe ... măi, hăi, hăi! Frământat-a ș-a dospit Și cuptorul l-a umplut Și colacii au crescut. Apoi lelea c-o lopată Tras-a unul mare-n vatră, Un colac rotund, frumos, Alb ca fața lui Hristos, Și mi l-a rupt ...
Mihai Eminescu - Viața (Eminescu)
... pune pânzele-nainte, Lucrul scump și harnic unor ceasuri sfinte, El are briliante pe degete groase Din nopțile celor care pânza-i coase; Desface ducesei, c-o galantă grabă, În cusut în lacrimi de o mână slabă: Pânze moi în care se țesură zile, Vederea și somnul sărmanei copile, Albe ca ... Ce nobil transpare din giulgiul de in! Fereastra-i deschisă: primăvara plină Pătrunde printr-însa; dar biata albină În câmp nu mai fuge, ci-mprejur se poartă, Încunjură capul și gurița moartă; Ea zboară aproape și tot mai aproape, Și vrea cu amica-i deodată s-o-ngroape... Deci ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)
... că adevărata operă a lui Caragiale s-a irosit în conversațiile lui zilnice și în discuțiile cu prietenii, unde își cheltuia c-o dărnicie de nabab resursele unei elocințe fără precedent în marea familie intelectuală a contemporanilor. Nici chiar Titu Maiorescu, a cărui ... eram student la Drept. Venea deseori la dejunurile profesorului Const. Dissescu, care-i era prieten și avocat. La aceste dejunuri luau parte fundatorul Ateneului român, C. Exarcu, Costică Arion, Take Ionescu și alții. Joia trebuia să citesc totdeauna două-trei poezii sau epigrame inedite, Caragiale făcea critica justă și uneori chiar ... epigramă de șase versuri contra mea și contra foiletoanelor mele din Universul, dar cele trei versuri de la început să nu rimeze deloc între ele, ci versul întâi să fie rimat cu al 4-lea, al doilea cu al 5-lea și al treilea cu al 6-lea? Toate versurile de ... în versurile mele numai un singur cuvânt, sub pretext că vorba schimbată o să le dea o ironie superioară în genul ideilor lui Heine. Bineînțeles c-am consimțit. Subiectul poeziei era setea pe care o simțeam în dezordinea iubirilor facile și a sărutărilor venale, de imaculata puritate a ...
Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur
... corn. Avea o fată dulce, mândră, pruncă, Cu cari basme vremile ș-adorn, Când trece ea, frumoase flori se pleacă-n Ușorii pași, în valea c-un mesteacăn. În van i-o cer. Bătrânul se gândește, Prea e frumoasă, prea nu e de lume  Mă mir cum cerul nu s ... jale. Atunci din nou el o luă pe mâneci Să ceară sfat acum sântei Dumineci.  Ai stat în valea desperărei iară, Îi zise sfânta, ci din nou pornește! Îți dau o pasăre cu tine  zboară Cu calul tău, unde norocu-ți crește. Când ai vedea frumoasa ta fecioară Că ... van se-ncearcă calea-i s-o-ntrerupă Vuiri, murmure, s-o oprească n-o pot. O umbră zboară, pân- se vede după Atâta mers c-aude zvon de clopot; Atunci văzu în zarea lui palatul În care-nchise fata-i împăratul. În ziduri de oțel lucea castelu-i Cu streșini ...
Ion Heliade Rădulescu - Odă la pavilionul grecesc
... Urlă lung și răsurlă în bolțile-nfernale, Tot duhul rău serbează nașterea cea fatală Aceștii iezmi spurcate la rău îndemânatici. Ea dă un ocol lumii, c-un ochi pătrunde toate, Nu se sperie ochiu-i d-atâți viteji creștini Care cu crucea-n frunte disprețuiesc și chinuri, Și foc, și însăși ... făgăduinței tale. Tu ești păstorul nostru, și lumea, a ta turmă; Unește-o în pășunea de tine preursită. Nu cu de fier toiege, ci cu-nsăși a ta lege Fă-ne ca să ne paștem sub umbra crucii tale. Pe dâns-a ridicat-o norodul ...
Anton Pann - Tăcerea e ca mierea
... cea îngrijată Veni la ulcior îndată. Baba cum o văzu-l scoase Cu niște vorbe șoptoase, Zicînd : -Dragă, iată-ți leacul. Numai dă babii colacul, C-am descîntat-o de pace Și să vezi ce minuni face. Atît numai, mamușoară, Are o pază ușoară, Adicăte : mă pricepe, Cînd vezi că bărbatu ... mai face. Iar ruda ei cu zîmbire Zise la a sa vorbire : -Nu, draga mea, acea apă, Cum zici, de bătăi te scapă, Ci tăcerea ta te face Să aibi cu bărbatul pace. Că țiind, cum zici, în gură. Din acea descîntătură, Vezi tu bine că, ferește, Orcum să ...
Alexandru Dimitrie Xenopol - Istoria ideilor mele
... a celor ai fratelui meu, omul politic [3] , că noi am fi de origină Evrei. Tatăl meu fusese în adevăr botezat, însă nu din Evreu, ci din protestant și întors la credința ortodoxă. El se strămută la Iași, unde fu mai mult timp dragomanul consulatului prusac de aici, încă o dovadă ...
Dimitrie Bolintineanu - Codrul Cosminului
... sublime! Plângerea purcede din suflet robit Unei vieți trândave ce l-a umilit! Cel brav nu s-abate când cel rău îl frânge, Ci cu arma-n mână se îmbată-n sânge." Astfel strigă Ștefan și cu bravii săi Pleacă cu urgie la Cosmin în văi. Au intrat polonii ... pământ țâșnesc, Codri-n fum și-n umbră saltă, clocotesc!... Ștefan însă vine cu a lui armie. Ce mai e cu viață, sfărâmă c
Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul
... Și viclenia zboară; O ia după poiană, Prin tufe se strecoară Și iese înainte, când calul se oprește, Și-ncepe să-i vorbească, nu aspru, ci vulpește: "Stăpâne, plecăciune! Sunt roaba dumitale. Ești slobod și e jale Cu-atâta-nțelepciune Să umbli preste câmpuri. Îți spun, drept datorie, Că noi, câteva ... secase Și mațu-i leșinase Și burta începuse să tot îi ghiorăiască, Se duse să citească. Iar calul, ce sta gata cu numele-n picior, C-o bună lovitură ți-l culcă binișor. Avântă iarăși capul și fuge ninchezând; Iar vulpea o tulise republica plângând. Deslușit ne dovedește Fabula ce am ...
... avut Prin crîncenă sîlnicie că a-l răpi am putut. Pe patria-mi ticăloasă, aceea ce m-au născut Ce m-au adăpat ci șaăte și-n sînul ei m-au crescut. Să o vînd la orișicine va voi a o prăda, Obezile ca s-o lege ... durelnic valmașag De cruzimi, de prigonire și de cumpliri înșirat. Un suflet plin de păcate, la giudețul strașnic duc. Ce Mi-a folosi c-a zice, după vreme, un nepot, Dobitoc fără sîmțire, fără carne, fără bot : „Dovedesc prin documenturi că de-a dreptul ...