Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru A(CEL)

 Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 2481 pentru A(CEL).

Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii

... calcă, seamănă morminte, De creștine corpuri luncile-s velite; Brățele sunt rupte ș-armele zdrobite. Însă pretutindeni bravii ce s-abat, Sprijină cu pieptul vântul cel turbat. Dar Mihai așteaptă corpu-ajutător... Va veni-nainte de pierirea lor? Soarele-i aproape sceptrul a-și depune. Domnul îngenunche, face rugăciune ... cade peste păsărele, Le fărâmă-n gheare și-aripile-i grele, Astfel cade domnul peste-un corp osman. Vede de departe pașa Caraiman, Ce cu cel mai tare cere a combate. Sabia-i lucește... mulți creștini abate. Între alte prade vede trei copii, Frați d-același sânge, juni frumoși ... zboară și s-opresc. Armele, lovite, scântei și lucesc. Lupta este scurtă. Sub o lovitură Pașa cade, varsă sângele pe gură. Dar Mihai răpește steagul cel vestit Și l-ai săi se-nturnă fără-a fi rănit. Când se-nalță-un suflet mai presus de lut, Temerile morții rușinos ... cad pe jos. Domnu-nvită pașa piept la piept să vie, Dar Hasan dă dosul prins d-a lui urgie. Sângele desfundă lutul cel uscat. De turbane, d-arme câmpul e-ncărcat. Leșurile rânduri zac în lac de sânge... Corbu-n nerăbdare de plăcere plânge. Noaptea scapă restul turcilor ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Mihai în Transilvania

... aripiori d-aur ies, se cerc în zbor, Zorile făramă valurile-umbroase Și se vărs în aer dulci și auroase. Dar Mihai vorbește: — ,,Jugul cel de dor Spartu-s-a sub brațul cel triumfător; Dar creștinii popoli din această țară Mai amare lanțuri astăzi ne prepară. Astăzi vingătorii din Călugăreni Au ajuns să fie sclavi la ungureni. Eu ... mor Mincinoase roze râură ușor." Zice, dă semnalul. Trumbetele sun'; Tabăra se mișcă... Cetele s-adun. Avangarda noastră spre vrăjmași pornește. Cum pe căi pierdute cel ce rătăcește Află-un râu, s-oprește și cu gândul său Măsură puterea-i cu fatalul rău, Apoi cu tărie se aruncă-n valuri, Îndreptându ... a lovit, Astfel domnul nostru trece neprivit, Sparge tot ce poate pe fatala-i cale, Fără să-și oprească pasurile sale. Ungurii pierdură semeția lor; Cel fugar atacă pe cel vingător. Pe sinistra cale ce Mihai își face, Șire de cadaveri-n lac de sânge zace. Au turbat românii! Ungurii slăbesc... Ale nopții umbre lupta ...

 

Dosoftei - Din Molităvnic de-nțăles

... mie fără greață să-m laș svintele-ț picioare ’ Să le țâi, să țî le sărut, și cu izvorul de lacrămi, Ca cu mirul cel de mĂșlt preț, să țî le ung cu-ndrăznire. Lă-mă-n lacrămile mele, cu dânse mă curățește, Iartă-mi, Doamne, de greșele și mila ... Și-ncă-m vez și nevoința, și-m auz și de suspinuri. Nu s-ascund de cătră tine, tvĂ³rețul mieu, Doamne svinte, Nice picul cel de lacrămi, nice de suspin vro parte, Că și cele negătate sunt de ochii tăi văzute, Și la cartea ta sunt scrise celea ce nu ...

 

Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei

... soiul acestui ceva a fost întrupat de un altul mai mare decât tine, numaidecât îți va veni în gând chipul, mijloacele cu care cel mai mare decât tine a exprimat lucrul asemănător cu acel ceva al tău, și atunci vei împrumuta forma, chipul de exprimare al celui ...

 

George Coșbuc - Patru portărei

... corb: Ca pajură pe Surgă, zdrobit, am eu să-l sorb! Ți-l strâng, până ce-mi urlă că nu-i mai trebe fete. Vorbește cel ce fuge pe cal stropit cu pete. Și cel pe calul muced răstește vulturel: Așa să trăiesc! Astăzi îngrop sulița-n el! De nu-l fac eu cenușă, să n-am de mamă parte ... cal e corb: E nalt, cât e nalt cerul, cât iadul e de orb! Hu, tot îs de cutremur, și gheață simț în spete, Suspină cel ce fuge pe cal stropit cu pete. Și cel pe calul muced oftează tulburel: Să-mi dai pe Cosinteana, eu tot nu lupt cu el! Nu, da să-mi dai tot cerul și, și ...

 

Gheorghe Asachi - Iubirea de patrie

... deprinde a se făli cu filantropia sa pentru a desprețui iubirea de patrie. El zice: „Patria mea este lumea. Ungheriul cel mic, în carile sunt născut, nu poate avea drept de a fi preferat înaintea alegerei mele, fiindcă nu este mai presus de atâte ... o fracție a unei familie numeroasă, care pentru întinderea sa nu poate fi povățuită de un singur guvern, deși are pre Dumnezeu de cel mai înalt domnitoriu. Când privim ființele noă asemene ca pe o singură familie ne facem binevoitori cătră toată omenirea în general. Dar o asemene socotință ... popor este o întrunire de oameni, pre care unimea religiei, unimea legilor, deprinderile, asemănarea limbei, originea, faima, nefericirile, nădejdele, în sfârșit, toate aceste elemente sau cel puțin măcar o parte din ele îi unesc într-o de-asemene simpatie. A se da numele de egoism obștesc acelei simpatii și ... ajunse a fi popoare deosebite, încât adeseori au venit în împregiurare a se și război între sine. Însă ei vorbesc sau cel puțin scriu în aceeași limbă, cinstesc tot pre acii strămoși, au tot aceeași literatură, cu care se înmândresc, au gusturi deopotrivă, nevoie de prietenie, de ...

 

Gheorghe Asachi - La a mea pungă

... A domnului tău ascultă zicerea cea de pe urmă. Vine clipa despărțirei, timpul tău nu-l pierde-aice; În darn tu țintești în mine ochiul cel înlacrimat. Du-te-n lume, alt domn cată, decât mine mai ferice, Eu rămân sărac c-atunce când dintăi m-ai fost urat. Neputând a ... prin intrigi, nedreptate, l-alți averea a răpit. Vei intra la acel giude care tot prin acea lege Despoiat-au pe orfanul, pe cel tare a înavuțit. La avarul poate-ntra-vei sau la casă camătară, La prodotul cel fațarnic, care vinde a sa țară. La aceștia de galbeni face-te-vei închisoare, Pe încet te-i îngrășe-te, păn din pungă ... depune. Acolo mergi, că eu da-voi ție știrea cea deplină Cum să poci a recunoaște pe al tău domn viitori; Vezi pe cel ce cu modestie mare inimile-mbină, Cela ce de laude fuge, de venin lingușitori, Ce virtutea prețuiește mai presus de toate-n lume, Pe cest ...

 

Gheorghe Asachi - Pleiada

... soartă, Deamnă chiar să se arăte și de numele ce poartă. Acordați române versuri p-armonioase alăute, Într-un rost, ca și poporul, geamăn cu cel italian, Să învețe amor de patrie, dor de glorie, virtute, Și românul de pe Istru, ș-al Carpaților muntean, Cel ce bea-n Siret, în Nistru și-n a Murișului unde, Cel l-a cărui triste doine plaiul Pindului[2] răspunde. Când românul va cunoaște, prin a cântului putere, A sa ...

 

Grigore Alexandrescu - Polovraci

... parte la biruința lui Radu XI și asupra lui Vasile Arnăutul, domnul Moldaviei. Puțină vreme ne trebui ca să ne îndestulăm de vederea bisericii; lucru cel mai însemnat ce găsirăm într-însa fu un mormânt, pe piatra căruia este săpată o ghirlandă, în ea o mână care ține o sabie, și ... de ciobani din același neam. Despre aceasta putem fi înșine chezași, căci am petrecut o noapte în stâna familiei lui Scorei și am băut acolo cel mai dulce lapte. La anul 1687, când Șerban al II-lea se gătea, prin alianța sa cu Ioan și Petru, țar al Rusiei, a ... blânde, posomorâte sau zâmbitoare, după cum le privești, de aproape sau de departe, la lumină sau întuneric; toate îți cuprind cu putere simțirile, și omul cel mai fără iluzii se crede transportat într-o altă lume. Ca să lăsăm un suvenir de vizita noastră, ne scriserăm numele pe o coloană care ...

 

Ioan Cantacuzino - Satiră Omul

... cea mică,     Nici[ oda ]tă ia nu-s strică.     Omul, mîndru, să fălește.     Că el toate stăpînește.     Ceriul însuș s-ar fi dresu,     Pentru dînsul, cel alesu     Soare, lună, stele gloată,     Cele dă sus, firea toată,     Lui sînt gata spre slujire,     Și rai are iar gătire.     Să petreacă mult trufos,     Dăcît ... pă ușor ca pre un pui.     Mulțumească soartei sale,     Ca să afle la cea cale.     Nu cuprinză nici în sine     Gînduri ce nu ies bine.     Cel ce lumea au așezat     Tot prea bine au vrut d-au dat,     Ca ver care p-a lui ființă,     A avea ...

 

Mihai Eminescu - Ca o făclie...

... inimă de rând. Demult de vorbe goale nici voi să mai ascult. Nimic e pentru mine ce pentru lume-i mult. Ce este viitorul? Trecutul cel întors E șirul cel de patimi cel pururea retors. Am azvârlit în laturi greoaie, veche cărți, Cari privesc viața din mii de mii de părți Și scrise în credința că lumea tot ... vieți-mi în șiruri le desfac, Iar visurilor mele le poruncesc să treacă Iar ele ochii-albaștri asupra mea și-i pleacă, Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Trec, pier în adâncimea iubirii ș-a genunii, Icoanele frumoase și dulci ... câți fură cu putință: Numele lor e nimeni, nimic a lor ființă. Ei dorm cum doarme-un haos pătruns de sine însuși, Ca cel ce-n visu-i plânge, dar nu-și aude plânsu-și Ș-a doua zi nu știe nimic de acel vis. Vai de ... sfințiți Trecând atât de singuri prin secolii robiți, Sunteți ca acei medici miloși și blânzi în viață Ce parcă n-au alt bolnav decât pe cel ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>