Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CEI

 Rezultatele 2281 - 2290 din aproximativ 2481 pentru CEI.

Mihai Eminescu - Învierea

... dragostea îi este mare; Ea adevărul îl prevede, Luptând cu-ntâia necrezare. Miresme strânge și aduce Ea la mormânt: într-însul — nime... S-aude: ,,Cel murit pe cruce A fost furat de jidovime!" Atunci, amarul ca să-i stingă, I se arată Iisus; Dar nu-L cunoaște și ...

 

Mihai Eminescu - Și era ploaie cu senin...

Mihai Eminescu - Şi era ploaie cu senin... Și era ploaie cu senin... de Mihai Eminescu Și era ploaie cu senin        Senin cu ploaie, Salcâmii ramurile-nclin        Și le îndoaie. Acuma toți ei înfloresc        De primăvară Ș-un dulce miros răspândesc        În dalba sară. Un mândru soare scânteind        Pe bolta-albastră El bate ploaia șiroind        Pe-a ta fereastră. Și-n haină albă tu apari        Cu pasuri line Și numai ochii tăi cei mari        Privesc la mine. Atât de dulce și de plin        C-așa văpaie Ah, era ploaie cu senin        Senin cu

 

Mihai Eminescu - A fost odat-un cântăreț

... i-au silit Să-l aibă împărat. Unii d-iubire-l ascultau, Alții de frică iar. Atunci s-a dus colo, colo, La cel castel măreț, Unde ca luna-i străluci Amoru-adânc și drag. Dar vai! când intră-n salele Mărețe, nalte, reci, Pe-un sarcofag întins văzu ...

 

Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu

Mihai Eminescu - Andrei Mureşanu Andrei Mureșanu ()  n. 16 noiembrie 1816 , Bistrița  d. 12 octombrie 1863 , Brașov  Poet și revoluționar român din Transilvania    Biografie în limba română    Citate în limba română    Multimedia la Commons Poezie Un rămas bun de la Brașov (1840) Deșteaptă-te, române (1848) Simpatie la Viena (1839) O privire peste lume (1845) Omul frumos (1849) Către martirii români din 1848-1849 (1850) Mintea Eremitul din Carpați (1854) Cele două căpățâni goale (1843) Glasul unui român Legături externe Google Books: Autorii români moderni, editată de Lazăr Șăineanu, Tipografia Curții Regale, F. Göbl Fii , București, 1892 Cercul poeților dispăruți: Andrei Mureșanu -

 

Mihai Eminescu - Asta vreu, dragul meu

Mihai Eminescu - Asta vreu, dragul meu Asta vreu, dragul meu de Mihai Eminescu ­ Iubești scumpa mea frumoasă Ghirlăndioara de-albe flori, Ce-ncunună grațioasă Buclele-mi ce-n vânturi zbor? ­ Nu, nu! Nu, nu! ­ Ce vrei dară, dragă, tu? Poate roza cea tăcută Care dulce se sărută Cu fluturii râzători? ­ Ba nu, nu: cununa-n laur, Cinsă-n aur, aur, aur, Atunci este un tezaur: Asta vreu, Dragul meu! ­ Iubești, dulce drăgulină, Doina mea de tainic dor Ca pe lira mea suspină Dulce, blând, încetișor? ­ Nu, nu! Nu, nu! ­ Ce vrei dară, dragă, tu? Poate cântul de-armonie Care Eol îl adie Printre frunze, printre flori? ­ Ah! Când aurul suspină În punguța plină, plină, C-o cântare metalină! Asta vreu, Dragul meu! ­ Iubești poate pe Selene, Ca o candelă lucind, Când cu pasu-i lin, alene Se preumblă surâzând? ­ Nu, nu! Nu, nu! ­ Ce vrei dară, dragă, tu? Iubești poate alba zare Ce-o săgeată mândrul soare Peste câmpul înflorind? ­ Ah! Când aurul dulce sună În punguța mea nebună Nu-mi mai trebe alba lună! Asta vreu, Dragul meu! ­ Iubești patria-ți măreață Ce de glorii ...

 

Mihai Eminescu - Atât de fragedă...

Mihai Eminescu - Atât de fragedă... Atât de fragedă... de Mihai Eminescu Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș, Și ca un înger dintre oameni În calea vieții mele ieși. Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior, Și de la creștet pân-în poale Plutești ca visul de ușor. Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc - S-atârnă sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi și noroc. O, vis ferice de iubire, Mireasă blândă din povești, Nu mai zâmbi! A ta zâmbire Mi-arată cât de dulce ești, Cât poți cu-a farmecului noapte Să-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde șoapte, Cu-mbrățișări de brațe reci. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinți: E-ntunecoasa renunțare, E umbra dulcilor dorinți. Te duci, ș-am înțeles prea bine Să nu mă țin de pasul tău, Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Că te-am zărit e a mea vină Și vecinic n-o să mi-o mai iert, Spăși-voi visul de lumină Tinzându-mi dreapta în deșert. Ș-o să-mi răsai ca o icoană ...

 

Mihai Eminescu - Basmul ce i l-aș spune ei

Mihai Eminescu - Basmul ce i l-aş spune ei Basmul ce i l-aș spune ei de Mihai Eminescu O, dă-mi arpa de aramă Și mi-o pune-n brațul stâng, Ochii tăi se plec cu teamă, Tu roșești ­ glasu-mi te cheamă, Coardele încet te plâng! Vino dar, palidă zână, Pune fața pe-al meu piept, Gâtul tău pe brațu-mi drept, Tu, a ochilor lumină, Mă iubești, tu? Spune drept! Mă iubești! Surâzi șireată Și îți pleci ochii în jos! O, lumină prea curată, De-ai cunoaște vreodată Sufletul meu dureros; De ai ști, palide înger, Cât de mult te iubesc eu, Câte nopți de-amor și rău Am vegheat zdrobit de plângeri, Scumpa mea, odorul meu! O, atunci mi-ai cere seama Ca să-ți spun câte-am visat, M-ai fixa fără de teamă, Ai da-ncet neagra maramă De pe păru-ți blond, curat; Netezind cu mâna-ți albă Tâmpla ta ­ tu m-ai privi, Cu durere mi-ai zâmbi, Eu, jucându-mă cu salba De pe sânii-ți, aș vorbi. Și ți-aș spune, a mea iubită, Că de mult eu te-am cătat; În cărarea ...

 

Mihai Eminescu - Când se juca Elisa M%C3%BCller...

... Mi l-ai dat roșind, plângând Când ai fost ­ ciudată. Ah, surâde-mi înc-un pic Și nu-mi fi ursuză. Căci cu degetul cel mic Te ating pe buză. Și șoptește-mi un nimic Nimeni să n-auză. Astăzi e duminecă. Pac! și una bună. Eu te las și ...

 

Mihai Eminescu - Care-o fi în lume...

... zână Cu chipul de înger muiat în lumină? ­ N-a fost niciodată. De-a fost vrÄ�odată, Atunci în mormântul cel rece o cată. De n-a fost ­ imagină-ți singur în tine Un înger din ceriuri cu aripi senine, Pe care deodată ...

 

Mihai Eminescu - Care-o fi în lume

... zână Cu chipul de înger muiat în lumină? ­ N-a fost niciodată. De-a fost vrÄ�odată, Atunci în mormântul cel rece o cată. De n-a fost ­ imagină-ți singur în tine Un înger din ceriuri cu aripi senine, Pe care deodată ...

 

Mihai Eminescu - Ce s-alegea de doi nebuni, iubito...

Mihai Eminescu - Ce s-alegea de doi nebuni, iubito... Ce s-alegea de doi nebuni, iubito... de Mihai Eminescu (variantă) Ce s-alegea de doi nebuni, iubito, De ne-ntâlneam demult și nu pierdeam O tinereță, care-am risipit-o? De dragul tău demult înnebuneam, Sau că muream de-atâta fericire, Dar numai sara vieții n-ajungeam. Era de zgomot plină, de-nflorire, Iar ochii tăi cei tineri de copil M-ar fi ținut de-a pururea-n uimire. Iar graiul tău când blând și când ostil Făcea singurătatea-mi zgomotoasă, Cum e cu zgomot luna lui april. Și în necazul tău și mai frumoasă Te cuprindeam, să nu te mai retragi, Să-mi plângi la piept la dragoste geloasă. Și ne-am fi fost atât, atât de dragi... Ca o crăiasă mi-ai fi fost cu toane, Eu lacom de-al tău farmec ca un pagi. Dar azi, loviți de ale sorții goane, Viața-mi pare-un istovit izvor Și plină de-ale toamnei reci icoane. A noastre visuri cad pe rând și mor Precum în vânt rotiri de frunze-uscate... Statornic nu-i decât al nostru-amor... Renunț silit la el, căci nu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>