Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA ȘI

 Rezultatele 2281 - 2290 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.

Dimitrie Anghel - În zori (Iosif-Anghel)

... Dimitrie Anghel - În zori (Iosif-Anghel) În zori de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Întârziat-ați voi vreodată-n Capitală În zori de zi, când vin măturătorii? Ei nu-s poeți – și, pentru dânșii, zorii Nu prevestesc lumina triumfală. Ca niște critici îngâmfați, pe uliți Cu gesturi largi aruncă nori de praf în soare... Dar el, senin sporește în splendoare Țintind în ei cu aurite ...

 

Grigore Alexandrescu - Oglindele

... frumusețe trecea de urîciune: Cîți se-ntîmpla s-o aibă se socotea slutiți;         Iar frumoși de minune Se socotea aceia ce era mai pociți. Oglinzi ca să se vază nu se afla în țară, Și era poprit lucru să s-aducă d-afară.         Așa fieștecine         Socotea despre sine         Ceea ce auzea, Căci chiar undele gîrlei ce curgea prin cetate Era ... zile și vreme-ndelungată, O corabie mare, cu oglinzi încărcată, Trecînd pe lîngă țara de care vă vorbesc, O apucă furtuna, o furtună cumplită, Sau ca să zic mai bine, furtună norocită, Pricină de prefaceri, de un folos obștesc; Și pentru-al obștei bine, o pagubă oricare         Nu mi se pare mare, Mai vîrtos cînd acesta nu s-atinge de mine. Împinsă de talazuri, corabia ... puțină s-a-necat; Oglindele mai toate le scoase la uscat.         Locuitorii țării, Cîți se afla atuncea pe țărmurile mării,         Cu toții alergară,         Și-n grab le adunară. Se priviră în ele, și coprinși de mirare Văzură adevărul, mulți însă cu-ntristare. Dar aflînd dregătorii minunea întîmplată,         Porunciră îndată A se sparge cu pietre ș-a ...

 

Alecu Donici - Leul la vânat

... Alecu Donici - Leul la vânat Leul la vânat de Alecu Donici Leul, lupul, vulpea și câinele odat', Ca niște buni vecini, s-au fost alcătuit, Cu toții întrunit, Să umble la vânat: Și ce vor căpăta să-mpartă măsurat. Se-ntâmplă dar, că vulpea-ntâi Un cerb frumos au prins, Și adunând pe toți ai săi, Spre jertfă l-au întins. — Acuma e treaba mea, băieți, Le zise leul lor. Voi trebui numai să vedeți ... cerb în patru părți, Au zis: "Aceste sunt frățeștile bucăți. Și iată: cea întâi e partea mea de frate; A doua, pe drept ca unui leu se cade; Ș-acea a treia tot mie se cuvine, Precum voi știți prea bine. Iar de a patra ...

 

Mihai Eminescu - Calul troian

... Mihai Eminescu - Calul troian Calul troian de Mihai Eminescu Și ascultând așa fel de-al unora îndemn, Băgară în cetate pe calul cel de lemn Ș-apoi pe veselie, pe chef se așternură Pân- ce ... pe toții somnu-i fură... Din calul acel mare elinii se coboară, Cu pază ei prin uliți în pândă se strecoară; Cum văd că mic și mare căzuse-n somn ca morți, Ei gâtuie străjerii, ce stau lungiți la porți Ș-aprind făclii în noapte pe-a zidurilor creste. Din Tenedos văzură luminile aceste ... cu lănci și săbii, S-apropie de țărmuri pe negrele corăbii. Când peste lumea toată domnea a nopții slavă Ei prea cu molcomișul și fără de gâlceavă Intrară în cetate... oricare repezi Și începur-în toții a da și a snopi. Tăiau bătrâni și tineri, din mic până la mare, Ostași în floarea vârstei și tinere fecioare... Și-s chiote, blesteme din inimă, rărunchi. Prin porțile cetății curgeau pân-în genunchi Șiroaiele de sânge... pe pruncii cei de țâță Îi aruncau în flăcări ...

 

Mihai Eminescu - Ce s-alegea de noi, a mea nebună...

... Sau nebuneam mai mult încă-mpreună, Sau eu muream de-atâta fericire. Viața mea cea strălucită De ochii tăi cei de copil Era cu zgomot și-nflorită Precum e luna lui april. Și-n astă înflorire zgomotoasă Noi ne-am fi fost atât ... atât de dragi... Cu toane multe, tu, ca o crăiasă, Iar eu ­ de tine lacom ­ ca un pagi. Acum ca-n toamna cea târzie Un istovit și trist izvor, Asupra-i frunzele pustie A noastre visuri cad și mor. Și de nimica astăzi nu-mi mai pasă, Nu cer nimic din lume, nici aștept. Mă mir de ce cu strângeri dureroase Sărmana inimă mai bate ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Solii lui Țepeș la Mohamet

... poți să ții Sub a ta putere țările ce-mbii? Căci aceste locuri de când sunt sub soare Au sorbit torente d-armii și popoare. Împărate mândre! pe cât te mărești, Tot p-atât te fărâmi, tot p-atât slăbești. Pe cel mai nalt arbor crivățul abate! Un stejar ... ne vom deștepta. Vrând să pleci sub jugu-ți aste țări creștine, Tu ne-arunci în sânul limbilor vecine! Mare împărate! Trage-te d-aici Și ne recunoaște drepturile-antici! Numai prin aceasta poate ca să fie, Între turci și țară, pace, omenie. Pace, omenie nu vor fi, nu sânt Între robi și tirani, jos p-acest pământ!" Și-mpăratul zice: — ,,Noi, cu arma-n mână Nu putem învinge nația română. Drepturile țării să le respectăm, Ca

 

Ion Heliade Rădulescu - Adio la anul 1832

... Ion Heliade Rădulescu - Adio la anul 1832 Adio la anul 1832 de Ion Heliade Rădulescu Numărând ceasurile. . . . . . . . . . . . . . . . . . Douăsprezece! Adio, o, an! Și ai trecut! Tu nu mai vii, întocmai ca umbra ce eu plâng! Adio! întru tine nădejdea m-a vândut. Pomeniri scumpe multe eu întru tine strâng. Am plâns, am aflat pace ... Tu mi-ai adus atâtea ce nu mi-au adus ani. Acuma treci! adio! ș-asupră-mi tu ai tras Povara ce mă-mpinge unde și tu te duci. O! p-a mea frunte câte cugete rânduri trec!!! Faptele mele-n tine ca semne au rămas, Tu le păstrezi, și

 

Gheorghe Asachi - Oala de aramă și oala de lut

... Gheorghe Asachi - Oala de aramă şi oala de lut Oala de aramă și oala de lut de Gheorghe Asachi O zi oala de aramă Pe-o vecină de lut cheamă, Ca să facă ambe-un drum. Însă aceasta au zis: Nu pot; Las mai bine să m-afum, Decât să mă stric de tot. Dar tu ... La tot feliul de-ntâmplare, Zis-au oala cea mai tare, Protectoară mi-i ave. Dac-un lucru colțuros, Repede sau pre vârtos Ar umbla ca să te sfarme, Ver macar ca să te darme, Eu la mijloc voi intra Și de daună te-oi scăpa. În asemene parolă, Dată de-o lucită oală, Biata oală se încrede, Lasă vatra și purcede. Merg ai noștri călători, Târâindu-se cu spori, Dar compania merge slut, Alt-arama-i și alta-i lut. Vrând ii pest-un hop să treacă, Între sine se tot freacă Ș-înc-o mie urme nu-s Ce-n a ...

 

George Coșbuc - Pe lângă boi

... 1891, nr. 109 (14 mai) Pocnind din bici pe lângă boi, În zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. Și de pe bici l-am cunoscut, Și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. Și-atâta tort mi-am încâlcit Și-n graba mare-am spart un geam, Știu eu ce mi-a venit! Am cap, dar parcă nu-l mai am! Ce-aveam ... și eu voiam Să-ntreb cum a dormit. Și vezi așa-i el, nu știu cum! M-a prins de braț și m-a cuprins Să mă sărute-n drum. Dar eu din brațe-i m-am desprins Și l-am certat și l-am împins Dar n-am făcut cu dinadins, Și rău ce-mi pare-acum! O, nu mi-e că mi-am sângerat La prag piciorul într-un cui, Dar mi-e că e păcat ...

 

Vasile Alecsandri - Cînticul Margaritei

... luminos Cu albastrul mărei cei nemărginite? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu ! Unde vîntul serii, blînd ca un suspin, Leagănă-n tăcere dalbe flori de aur? Unde pe-ale rodii salbe de rubin Flutură verdeața frunzelor de laur? Acolo-mi e dorul ... Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu ! Auzit-ai, frate, de acel Bosfor, Ce din valuri iese și s-aruncă-n valuri? Care oglindează ca prin vis ușor Tainice saraiuri și-nverzite maluri ? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu ! Unde călătorul, vesel îngînat, Doarme-n legănarea lungelor ... ale tale brațe du-mă, dragul meu ! Auzit-ai, frate, de un plai îngeresc, Unde înflorește scumpa nălucire? Unde a iubirei dar dumnezeiesc Ca cerescul suflet are nemurire? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu ! Dar ce zic? Ah ! unde, unde ...

 

Grigore Alexandrescu - Șarlatanul și bolnavul

... Grigore Alexandrescu - Şarlatanul şi bolnavul Șarlatanul și bolnavul de Grigore Alexandrescu         La un neguțător mare         Cărui vederea-i slăbise         Fără nici o invitare         Un doctor vestit venise. Cînd zic vestit, se-nțelege ... șază astfel o săptămînă deplin Întinde mîna… pe masă era un frumos rubin, Inel de formă antică, vechi suvenir părintesc; Doctorul îl ia, se duce, și ca să vă povestesc Mai pe scurt, el vine iară a duoua ș-a treia zi, Și nencetat, totdauna, la orice vizită nuouă,         Luă cîte unul-duouă Din lucrurile mai scumpe cîte în casă găsi. Cînd se-mplini săptămîna, pe bolnav îl ... atît numai poci să zic Că din ce vedeam odată acum nu mai văz nimic.“ Cunosc patrioți politici, care-așa exploatez Simplitatea populară, și ei singuri profitez. („Colecțiune de nuvele, poezii și

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>