Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 2281 - 2290 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
... apa-n veci zbătută Ca prin vis, sub iaz la moară. Luna tot mai jos scoboară Tot mai jos, mai jos. A, apus! Și dintr-o dată Nu mai vezi nici deal, nici drum, Totu-n zarea-ntunecată Și-a pierdut și loc și nume, Nu cred c-a mai fost pe lume Noapte ca acum. Parcă-i mort de veacuri satul Și trudit de-atâta clint Doarme-adânc întunecatul Codru-n văi, iar la răstoace Plopii-au început să-și joace Frunzele de-argint. Dar din aripi bat cocoșii, Răscolind văzduhul mut. Albe-ntâi și tot mai roșii Zorile și
George Coșbuc - Cântec (Coșbuc, 1)
... George Coşbuc - Cântec (Coşbuc, 1) Cântec de George Coșbuc Ți-ai mânat prin veacuri turmele pe plai, Din stejarul Romei tu mlădiță ruptă, Și-ți cântai amarul din caval și nai. Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în luptă Ștefan și Mihai. Când ți-or pune piedici dușmanii să cazi Spada ta să fie și de-acum, române, Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi, Și te-ncrede-a pururi că vei fi și mâine Tare cum ești azi. Sus ridică fruntea, vrednice popor! Câți vorbim o limbă și purtăm un nume, Toți s-avem o țintă și
George Coșbuc - Oltenii lui Tudor
... chiot dinspre munte, Vine freamăt din păduri Tudor domnul vine-n frunte, Cu mulțimea de panduri! Iar din Jiu, din apă sfântă, Iese cântec vitejesc, Și cu glas de surle cântă Tot poporul românesc. Las să-i sune surle-n țară, Să-și adune-olteni destui, Țara s-o vedem noi iară Veselă pe urma lui Mândra patrie română Nu sub braț de oameni slabi, Ci voinică și ... trimis de Domnul sfânt Să ne scape-acum odată De ciocoi, căci Dumnezeu Însuși s-a pornit să-i bată, Cum ne bat și ei mereu. Ridicați, români, Dreptății Steag cu sfântul George-acum Sfintei Legi și libertății Faceți-i odată drum! Cine nu-i cu voi, să știe Că izbit va fi de voi, De cei strașnici în mânie Și din leagăn de eroi. Domnul Tudor să trăiască! Sus cu toții, pui de lei, Pentru țara Românească, Pentru drepturile ei! A-mbrăcat cămașa ...
... de George Coșbuc Patria ne-a fost pământul Unde ne-au trăit strămoșii, Cei ce te-au bătut pe tine, Baiazide, la Rovine, Și la Neajlov te făcură Fără dinți, Sinane,-n gură, Și punând dușmanii-n juguri Ei au frământat sub pluguri Sângele Dumbrăvii-Roșii. Asta-i patria română Unde-au vitejit strămoșii! Patria ne e pământul Celor ... iubim frățește, Ne dăm mâna românește: Numai noi cu același nume, Numai noi români pe lume Toți de-aceeași soartă dată, Suspinând cu toți odată Și-având toți o bucurie; Asta-i patria română Și ea sfântă să ne fie! Patria ne-o fi pământul Unde ne-or trăi nepoții, Și-ntr-o mândră Românie De-o vrea cerul, în vecie, S-or lupta să ne păzească Limba, legea românească Și vor face tot mai mare Tot ce românismul are: Asta-i patria cea dragă Și-i dăm patriei române Inima și
... George Coşbuc - Scut şi armă Scut și armă de George Coșbuc Domnul sfânt să ne iubească, Și-al său Duh ocrotitor Plin de pace să plutească Peste țara Româneasca Și-al românilor popor! Noi prin vremi ce ne-ncercară Altă armă n-am avut Numai dragostea de țară Ce strămoșii ne-o lăsară, Și pe Sfântul Domn de scut. Dar ne-a fost destul atâta! Fruntea sus, voi frați ai mei! Astfel Cerul hotărât-a Să ... fățiș, mai fără veste Ne-ați lovit, dușmani de voi! Dar ce-a fost, a fost poveste! Dragostea de țară este Și mai tare-acum în noi. Și de cine ne-o fi teamă? Mult a fost, să vă răbdăm, Nebăgați de voi în seamă Astăzi știți voi cum ne cheamă ...
George Coșbuc - Vestitorii primăverii
... Coşbuc - Vestitorii primăverii Vestitorii primăverii de George Coșbuc Publicată în lumea ilustrată , 1892, nr. 9 Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi Veniți cu bine! De frunze și de cântec goi, Plâng codrii cei lipsiți de voi. În zarea cea de veci albastră Nu v-a prins dragostea sihastră De ceea ... Ori doine dragi, când v-ați adus De noi aminte! Străinilor voi nu le-ați spus Că doine ca a noastre nu-s? Și-acum veniți cu drag în țară! Voi revedeți câmpia iară, Și cuiburile voastre-n crâng! E vară, vară! Aș vrea la suflet să vă strâng, Să râd de fericit, să plâng! Cu voi vin florile-n ...
... George Ranetti - 0 şi 1 0 și 1 de George Ranetti Țifra Zero, obosită, Gâfâind, cum e ea grasă, Vru-ntr-o zi să stea la masă, Căci era și flămânzită (Pântecu-i e vecinic gol, Lângă Unu. Deci domol, Zero roagă să-l primească Un minut să s-odihnească Și foamea să-și potolească. Însă Unu, Ca nebunu, Insultă pe bietul Zero: - „Cum îndrăznești, hahalero, Lângă mine să te-așezi? Nu te vezi În ce hal ești ... n-ai fost niciodată, Nici bărbat, Probă că nici nu-mpărțești, Nici nu-nmulțești: Acest fapt e demonstrat.â€� Pe când cearta era-n toi Și era să fie lată, Țifra Două, înarmată, Porni dârză la război Împotriva țifrei Unu, Și l-ar fi distrus, cu tunu, Ori mai știu eu cu ce armă, Dacă Unu speriat, Pe Zero n-ar fi chemat Cu un strigăt ... de alarmă. Zero, iertând pe mișel, Veni-ndată lângă el, Silind pe Două să plece, Căci – vă jur că nu-i minciună – Unu și Zero-mpreună Aveau putere cât Zece. Vechi de când cu tata Noe E-un proverb ce spune bine: „Totdauna ai nevoie De unul mai ...
George Ranetti - Rapsodia Dâmboviței
... Ranetti - Rapsodia Dâmboviţei Rapsodia Dâmboviței de George Ranetti D-rei Elena Văcărescu Unde-i bardul să repete, punând dreapta lui pe cruce, Că ești dulce și că cine te-a băut nu se mai duce?... Un poet spune cam multe. Pentr-o rimă, pentr-un fleac, El, senin, jertfește ... o roză de hatâr’ unui dovleac, Și-o sonoră nerozie cu solemnitate-azvârlă! Adevăru-i că-ntre gârle tu ești cea mai proastă gârlă, Dâmboviță! Și Destinul a fost mare imbecil Când în București te puse și nu te-a pus la Mizil! [...] Apa îndeobște este prost lichid, nu mai e vorba: Scuza-i că din ea poți face baie ... o acră ciorbă... Însă niciodată apa nu s-a-nfățișat mai prost, Ca în Dâmbovița!... Lungă tocmai ca o zi de post, Cenușie și murdară ca manșeta unui june Pe care talentu-l-nalță și mizeria-l răpune; Dâmbovița parcă este un depozit secular Unde s-a strâns toata braga Principatului Bulgar! Sunt pe lume gârle care poartă ... Mai sunt gârle ce au țărmuri adumbrite de răchiți Sau de sălcii pe sub care plutesc bărci cu-ndrăgostiți... Dar pe malul Dâmboviței cresc scaieți și ...
George Topîrceanu - În loc de prefață
... prefaţă În loc de prefață de George Topîrceanu Unui confrate Tu nu-nțelegi, Zoile, râsul meu... Într-un oraș din asfințit, departe, Cu mult negoț și știutori de carte, Trăia pe vremuri un sărman evreu, Anume Baruch... Fire de elit, În lume viețuind ca-ntr-un pustiu, — Știa să taie ... transformat pe Baruch — în Spinoza. Tu nu cunoști, Zoile, gândul meu... Din tine-ntreg tu faci literatură. Oferi în studiu mica ta structură, Naiv și comic, ca un crustaceu. Ești tulbure, dar fundul ți-i aproape; Aveam și eu (pe când mă dam pe gheață) Obscuritatea ta — de suprafață, Și profunzimea ta — de două șchioape. Iar azi lirismul meu e clar, vezi bine, Căci tuturor își dăruie secretul, Dar ca să poți citi cândva ... amestecă vultoarea, Noi nu putem urma același țel... Și dacă totuși ți-am făcut onoarea Acestor aspre stihuri de oțel, — Când îmi citești poemele și
... George Topîrceanu - Aprilie Aprilie de George Topîrceanu Baloane mari de spumă albă prin grădini (Și zarzărul, și vișinul, și perii) Stau gata să se-nalțe din tulpini Spre cerul primăverii... Caisul nostru s-a gătit la poartă Cu panglici albe, ca-n ... Pe strada mare, Ies flori înalte la plimbare În rochii de sezon, ușoare, Cu toate că-i o vreme așa de schimbătoare. Ah, fetele — și mai ales cucoanele — Când vine primăvara Sunt dulci și colorate ca bomboanele! Pe cea care-a trecut o cheamă Clara, Fiindcă are Ochi albaștri tare, Și gura ei cu rouge ca de coral Surâde vertical... Un mic vârtej, copil al Neființei, De-a curmezișul străzii rătăcit, Nebun în jurul ...
George Topîrceanu - Balada călătorului
... Un ogeac din care se ridică fum, Când te prinde noaptea călător la drum! Sania coboară clinul de pădure. Fug în urma noastră luminișuri sure Și-n singurătatea care ne petrece, Peste vârf de arbori, asfințitul rece Străbătând podoaba crengilor subțiri Luminează-n aer bolți de trandafiri. Dar amurgul palid a ... nceput să scadă. Noaptea, ca un abur, crește din zăpadă. Se ivesc departe măguri de hotar, Într-un loc se face drum pustiu de car, Și-o fântână strâmbă pe lumina zării Pare că sporește liniștea-nserării... Drum de vis! E clipa mutei agonii Când alaiul Nopții zboară pe câmpii, Când ... umbrele-și arată Și departe-n șesuri Ziua alungată Lângă reci fruntarii alergarea-și curmă, Cu ochi mari de spaimă să privească-n urmă, Să-și adune-n locul unde-a-ncremenit Peste sâni de gheață părul despletit. Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți ... Umbre solitare și necunoscute, Treci ducând o parte din tristețea lor, Un suspin, o rugă, un zadarnic dor. Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă Și ...